Situaţie juridică minor. Decizia nr. 309/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 15587/245/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Martie 2015
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 309/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de reclamantul M. R. împotriva sentinței civile nr. 5185 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata N. (fostă M.) R., având ca obiect situație juridică minor hotărâre care suplinește acordul parental.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 23.02.2015, susținerile apărătorilor părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a-i da apărătorului apelantului posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, la solicitarea acestuia, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.03.2015 și mai apoi pentru azi, 09.03.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5185 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge ca nefondată cererea formulată de către reclamantul M. R., cu domiciliul la la cabinet avocat S. P. S., Iași, .. 12, ., . cu pârâta N. ( fostă M. ) R., cu domiciliul în IAȘI, ., .> Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea adresată Judecătoriei Iași la data de 15.05.2013 și înregistrată pe rolul acelei instanțe sub nr._/254/2013 reclamantul M. R. a chemat în judecată pe pârâta M. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suplinirea acordului acesteia pentru eliberarea pașaportului minorului M. O. T. născut la data de 20.04.2005, hotărârea judecătorească urmând să suplinească acordul parental al mamei pentru a circula în străinătate cu minorul precum și suplinirea acordului pârâtei în vederea eliberării unui duplicat conform cu originalul al certificatului de naștere al minorului, înscris obligatoriu pentru eliberarea pașaportului.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta, din această căsătorie rezultând minorul M. O. T. născut la data de 20.04.2005, prin sentința civilă_/2007 acesta fiind încredințat pârâtei spre creștere și educare, până în anul 2009 având relații personale normale cu minorul, accesul la acesta nefiindu-i restricționat de către pârâtă. Din acest an, întrucât pârâta a refuzat să-i permită să-și vadă copilul, reclamantul a introdus o acțiune la Judecătoria Iași de stabilire program de vizitare minor, făcând obiectul dosarului_/245/2009, soluționat prin stabilirea unui program în favoarea reclamantului, prin sentința civilă_/2009. Durata acestui program a fost modificată în decursul timpului, pârâta refuzând să îl respecte, motivat că el locuiește temporar în Canada, revenind în tară pe timpul verii și refuză a-și da acordul ca minorul să călătorească în străinătate cu el.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 148 din codul de procedură civilă 397 - 403 din Codul civil și art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004, Legea 284/2005, O.U.G. 207/2008, Ordonanța 5/2006.
În dovedirea cererii a anexat la dosar înscrisuri.
Legală citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că părțile au fost căsătorite în perioada 27.12.2003 – 26.09.2007, din această căsătorie rezultând minorul M. O. T. născut la data de 20.04.2005. Prin sentința civilă_/2007 în în dosarul_ al Judecătoriei s-a pronunțat divorțul, minorul fiind încredințat pârâtei spre creștere și educare.
Prin sentința civilă_/2009 pronunțată în dosarul_/245/2009 al Judecătoriei Iași s-a stabilit în beneficiul reclamantului un program de vizitare, care a fost modificat, în favoarea reclamantului, prin sentința civilă nr. 6433/01.04.2011 pronunțată în dosarul_/245/2010.
Probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul-verbal de ascultare a minorului – filele 180, 215 declarația martorului U. P., coroborate cu relațiile D.G.A.S.P.C. Iași confimă că, la momentul prezent, programul de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 6433/01.04.2011 a Judecătoriei Iași este suficient, din punctul de vedere al interesului superior al minorului pentru stabilirea unei relații între acesta și reclamant .
Având în vedere că, la momentul ascultării sale în camera de consiliu, minorul s-a arătat foarte refractar la ideea de a călători împreună cu reclamantul în Canada, având în vedere distanța și impactul unei asemenea călătorii asupra minorului, se impune cu necesitate o pregătire și consiliere psihologică față de acesta anterior efectuării unui asemenea demers.
Astfel, instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de către reclamant și, având în vedere că acesta a căzut în pretențiile pârâtei îl va obliga la plata către aceasta a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței de fond și admiterea cererii în sensul suplinirii acordului pârâtei în vederea obținerii pașaportului, permiterii minorului să călătorească în străinătate și a obținerii celorlalte acte necesare pentru această călătorie.
Se apreciază că sentința de fiind nu este motivată, că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut prin pronunțarea asupra programului de relații personale cu minorul și că judecătorul fondului a fost incompatibil să pronunțe această hotărâre, având în vedere că a fost coleg cu reclamatul la IPJ Iași, iar în virtutea funcției pe care o ocupa a investigat mai multe plângeri formulate împotriva sa, unele chiar de fosta soție, motiv pentru care relațiile de serviciu erau tensionate.
De asemenea se mai arată că din probatoriul administrat a rezultat necesitatea de a fi respectat dreptul minorului de a avea legături personale cu tatăl său, și s-a produs o încălcare flagrantă a liberei circulații a persoanelor.
Intimată a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului, apreciind sentința de fond este temeinică și legală și să fie menținută. În mod corect, prima instanță a apreciat că nu se impune suplinirea acordului mamei pentru ca minorul să călătorească în străinătate, deoarece minorul refuză ieșirea din țară pentru a merge la tatăl lui și nu s-a identificat nicio opoziție abuzivă din partea mamei pentru ca minorul să nu iasă din țară.
Se mai susține că judecătorul fondului nu a fost incompatibil să judece cauza, deoarece niciunul din motivele invocate nu se circumscrie situațiilor de incompatibilitate prevăzute de Codul de procedură civilă.
În faza apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Ceea ce solicită apelantul din prezenta cauză este ca instanța de judecată să dispună suplinirea acordului mamei pentru eliberarea pașaportului minorului M. O. T. născut la data de 20.04.2005, pentru a circula în străinătate cu minorul precum și suplinirea acordului pârâtei în vederea eliberării unui duplicat conform cu originalul al certificatului de naștere al minorului, înscris obligatoriu pentru eliberarea pașaportului, prezentând ca argumentație că hotărârea este necesară pentru respectarea dreptului minorului la legături personale cu tatăl său care locuiește în Canada și în favoarea căruia s-a stabilit un program de vizitare prin sentințele nr._/2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2009 și nr. 6433/2011 dosar._/245/2010 .
În cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate în sensul că emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
De asemenea, conform art. 17 din legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului instituie dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Conform art. art. 18 relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
Instanța de apel constată că în cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate in drepturi a părinților in ceea ce privește exercitarea drepturilor si îndatoririlor fata de copiii minori reprezintă unul dintre principiile de baza ale Codului Civil, prevăzut in art.483 Noul Cod Civil, iar ca o expresie a acestuia, art. 503 prevede în mod expres că părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.
Instanța de apel are în vedere și dispozițiile art. 2 alin 2 din Legea 272/2004 potrivit cărora drepturile și obligațiile părintești se exercită raportat la interesul superior al copilului și ale art. 31 alin 2 din același act normativ, conform cărora ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie sa aibă în vedere interesul superior al copilului.
Orice măsură luată de instanță în legătură cu situația copiilor minori este condiționată de interesul exclusiv al acestora (CSJ, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia 2665/13.12.1991). Interesul copiilor, în luarea acestei măsuri a încredințării lor, are în vedere nu numai posibilitățile materiale ale părinților cât și vârsta acestora, comportarea părinților, gradul de atașament și preocupare pe care l-au manifestat față de copii precum și legăturile afective stabilite între părinți și copii.
Principiul interesului superior al copilului trebuie luat in considerare in toate deciziile si procedurile privitoare la copii în conformitate cu dispozițiile art.2 alin 3 din Legea nr.272/2004. Determinarea interesului superior al copilului se realizează pe baza unor criterii obiective: capacitatea fiecăruia dintre părinți de a satisface nevoile copilului, vârsta, sexul, natura, forța si stabilitatea relației dintre copil si fiecare dintre părinți, capacitatea fiecăruia dintre părinți de a asigura copilului protecție si bunăstare, opiniile si preferințele copilului potrivit vârstei si capacitații sale de înțelegere s.a.
Din examinarea probatoriului administrat in cauza rezultă următoarele:
Minorul M. O. T. s-a născut la data de 20.04.2005, prin sentința civilă_/2007 acesta fiind încredințat pârâtei spre creștere și educare, apelantul fiind titularul unui program de vizitare stabilit sentințele nr._/2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2009 și nr. 6433/2011 pronunțată în dosarul._/245/2010.
Din anul 2011 apelantul locuiește în Canada, în această perioadă de timp mama fiind cea care s-a ocupat de creșterea si educarea minorului in mod efectiv, minorul dezvoltând puternice legături de afecțiune față de aceasta, însă mai puțin cu tatăl despre care a declarat atunci când era mic îl punea să se uite la filme cu morți, îl speria, îi vorbea de fantome și îi era frică, spunând că odată a făcut pe el de frică, că îl ducea la arme, îl punea să pună mâna pe acestea, pe aruncătorul de grenade, pe cuțite sau pe alte arme, motiv pentru care nu vrea să meargă la tatăl său în Canada, astfel cum rezultă din procesul verbal din 19.02.2014 . Aceste afirmații au fost reluate și în la data de 25.10.2013 când minorul a fost audiat în dosarul nr._ având ca obiect modificare stabilire program vizitare minor.
Având in vedere vârsta si etapa de dezvoltare, nevoia de un părinte care sa ii fie aproape, sa-l sprijine, sa-l orienteze, care ii asigură liniștea si mai ales să ii ofere dragoste și afecțiune, Tribunalul constată că nu este în interesul superior al minorului admiterea cererii apelantului, și a pronunța o altă soluție însemnă a ignora interesul superior al copilului și a pune mai presus propriul interes. Tatăl trebuie să fie conștient că este pentru binele copilului ca mai întâi să înceapă să reconstruiască relația cu fiul său, reconstrucție care presupune reluarea legăturilor rupte, inițial prin vizitele la domiciliul copilului, în mediul acestuia, pentru ca ambii să se obișnuiască unul cu altul.
Cu privire la celelalte critici ale apelantului, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate deoarece că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, constituind o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În speță, cererea reclamantului a fost analizată raportat la probatoriul administrat, în motivare regăsindu-se argumentele de fapt și de drept pentru care prima instanță a considerat că se impune respingerea cererii de chemare în judecată. De asemenea, aspectul referitor la incompatibilitatea judecătorului fondului nu se încadrează în dispozițiile legale care reglementează situațiile de incompatibilitate și prezintă caracterul unei simple afirmații fără suport probator, în condițiile în care la dosarul cauzei nu se regăsește vreo dovadă a celor prezentate de apelant.
In considerarea tuturor celor expuse mai sus, Tribunalul va espinge apelul formulată de apelantul M. R. împotriva sentinței civile nr. 5185 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează și va obliga apelantul să achite intimatei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulată de apelantul M. R. împotriva sentinței civile nr. 5185 din 08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelantul să achite intimatei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.03.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored. C.G.
4rx.16.06 2015
Jud. fond: C. I.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 179/2015. Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 359/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
