Accesiune. Decizia nr. 785/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 785/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 785/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Iunie 2015
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 785/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către S. N. și de către intimat . SA R. E. împotriva sentinței civile nr._ din 20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul B. M., având ca obiect accesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14 mai 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 21 mai 2015 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a membrilor completului de judecată, s-a amânat pronunțarea pentru 28 mai 2015, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr._/20.11.2013, Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulata de reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta . DISTRIBUTIE SA R. E. Iași, a obligat pârâta să ridice conducta de gaze naturale ce traversează terenul reclamantului, situat in Iași, ., jud. Iași, a respins cererea de autorizare a reclamantului de a realiza devierea conductei de gaz pe cheltuiala pârâtei si de a obliga pârâta să emită aviz pentru realizarea acestei devieri, a obligat pârâta la plata in favoarea expertului S. N. a diferenței de onorariu in cuantum de 5.000 lei și a obligat pârâta la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1.158,3 lei (8 lei taxa de timbru, 0,3 lei timbru judiciar, 400 lei onorariu expert, 750 lei onorariu avocat).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.11.2012 sub nr._, reclamantul B. M. a chemat in judecată pe pârâta . DISTRIBUTIE SA R. E., solicitând obligarea pârâtei la a-și ridica construcțiile edificate pe terenul proprietatea lui situat in Iași, ., iar în caz de refuz, să fie autorizat reclamantul să realizeze devierea conductei de gaz și să se dispună obligarea pârâtei să emită un aviz pentru realizarea acestei devieri; cu cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat ca este proprietarul terenului in litigiu din anul 1973 (dobândit prin actul autentificat sub nr.3503/07.06.1973 la notariatul de Stat Iași), proprietate înscrisă in cartea funciara nr._ a loc. Iași. In jurul anului 1990, parata, fără acceptul lui si fără o autorizație de construire –a montat pe terenul proprietatea lui o conducta de gaze naturale.
Prin adresa înregistrată la societatea pârâtă sub nr.6322/24.08.2012 a încercat rezolvarea litigiului prin negociere directă, însă pârâta a refuzat.
În drept a invocat disp.art.494 C.civ. de la 1864.
Atașat cererii, a depus in copie înscrisuri (f.4-16).
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare (f.25), prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că obiectivul ce ar necesita mutarea aparține sistemului de distribuție și este de interes public general; nu se poate construi în zona de siguranța a acestuia. Obiectivul a fost construit anterior momentului când reclamantul a devenit proprietarul terenului pe care dorește edificarea construcției garajului. Reclamantul nu a avut nici o contribuție la edificarea acestuia și nici nu i-a fost îngrădita proprietatea cu ocazia construirii.
Pârâta a mai arătat că reclamantul a devenit proprietar al terenului in anul 2004, ulterior edificării construcției. Intre anii 1988–2004, indiferent din ce motive, reclamantul nu era proprietar al terenului in litigiu. La momentul realizării lucrării nu era necesar acceptul reclamantului, proprietar al terenului era Statul Român, iar realizarea instalației s-a făcut de către societatea care la vremea respectivă aparținea chiar proprietarului terenului, Statul Român.
Conform adresei nr._/12.09.2012 pârâta i-a adus la cunoștința reclamantului condițiile legale privind interdicțiile terților in legătură cu sistemul de distribuție, precum si situațiile excepționale in care s-ar putea realiza o eventuală deviere, menționându-se expres obligativitatea suportării costurilor aferente devierii de către solicitant. Conform legii, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor ocazionate cu mutarea unui astfel de obiectiv, pentru satisfacerea unor nevoi personale ale reclamantului in detrimentul interesului general pe care legea îl protejează și îl consacră în normele invocate și nici la emiterea unui aviz dacă solicitantul (reclamantul) refuză ca aceste cheltuieli de deviere să fie suportate de către acesta. Mai mult, textul legal care permite devierea unei instalații se referă la construcții, or din conținutul acțiunii nu rezultă că reclamantul dorește edificarea unei construcții si nici caracterul excepțional pe care ar trebui să îl îndeplinească o astfel de construcție.
În drept, pârâta a invocat disp.art.115 si urm. .C.pr.civ.
În probațiune, s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri, fiind respinsă proba testimonială solicitata de reclamant ca neutilă.
Din oficiu, s-a dispus efectuarea unei expertize specialitatea sisteme și echipamente, lucrare efectuata de expert S. N. (f.104). Obiecțiunile la expertiză formulate de pârâtă au fost respinse la termenul din 13.11.2013.
La data de 04.09.2013, reclamanta și-a completat capătul doi de cerere, în sensul solicitării ca autorizarea sa în devierea conductei de gaz să se facă pe cheltuiala pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul B. M. a dobândit proprietatea asupra terenului în suprafața de 255 mp Iași, situat în Iași, . in baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.3503/07.06.1973 de Notariatul de Stat Iași (f.7).
În anul 1974 au fost adoptate Legea nr.58 privind sistematizarea teritoriului și a localităților urbane si rurale, precum si Legea nr.59 privitoare la fondul funciar, prin care practic terenurile au fost scoase din circuitul general. Terenurile pe care erau situate construcții treceau ope legis în proprietatea statului, terenul pe care se afla construcția fiind eventual dat in folosință pe durata existentei acesteia.
Conform adresei emise de reclamant către pârâtă la 24.08.2012 (f.4), acesta a redobândit posesia terenului în anul 2004, înscriindu-l în cartea funciară.
Pe terenul proprietatea reclamantului a fost executat în luna octombrie 1990 un branșament de gaze naturale ce alimentează bl.D9 din ., conform proceselor–verbale de recepție si deschidere branșament din 16.10.1990 (f.124), execuția branșamentului fiind efectuata de către Întreprinderea de Instalații si Montaj Iași.
La data executării branșamentului, reclamantul B. M. nu avea drept de dispoziție asupra terenului, neavând acest drept până in anul 2004.
În ce privește legea aplicabilă, prezenta cauză este guvernată de dispozițiile anterioare actualului Cod civil. Potrivit art. 58 din Legea 71/2011, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
A invocat reclamantul in susținerea acțiunii dispozițiile art. 494 C.civ. de la 1864, respectiv accesiunea in cazul constructorului de rea–credință pe terenul altuia. S-a reținut in practica judiciară că este constructor de rea–credință cel care ridica o construcție pe un teren despre care știe ca nu este proprietatea sa.
Conform art. 1899 alin.2 C.civ. de la 1864, buna – credință este prezumată, reaua – credință trebuind a fi dovedită.
Instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a făcut nici o dovadă în sensul executării branșamentului și plasării conductei in discuție pe terenul reclamantului, cu rea-credință. La momentul efectuării lucrării, reclamantul nu avea dreptul de a-și da acordul sau de a refuza efectuarea lucrărilor, dat fiind ca dreptul său de proprietate i-a fost recunoscut din nou abia in anul 2004, la data recepției lucrării Statul Român având calitatea de proprietar. In aceste condiții, nu se poate da eficiență dispozițiilor art. 494 C.civ. de la 1864.
În același timp, raportat la starea actuală a conductei in discuție, instanța de fond a reținut, însușindu-si concluziile lucrării de specialitate efectuate in cauză de către expert S. N., că pe parcursul celor 23 ani scurși de la executarea branșamentului până în prezent nu s-au efectuat reparații capitale la respectiva conductă. In data de 04.12.2012, când peste conducta a căzut o bucata din platforma de beton (deoarece s-a surpat malul si conducta a fost rupta), s-au făcut reparațiile necesare pentru reîntregirea conductei, fără a se reface si izolația din bitum a zonelor respective, conducta fiind supusă unui intens proces de corodare. Starea actuală a conductei nu permite funcționarea ei in siguranță pe viitor, dat fiind că aceasta are făcute pe traseu suduri corespunzătoare, racordări necores-punzătoare, are o sudură de pe care nu a fost îndepărtat stratul de zgură, nefiind posibilă verificarea vizuală a sudurii; conducta are izolația distrusă si nerefăcută in zonele in care au fost făcute intervențiile prin sudură, unele intervenții fiind făcute încă din 1993. Expertul a concluzionat că, având în vedere faptul că în prezent conducta este totuși funcțională, prin ea fiind alimentați cu gaze atât locatarii blocului D9 din . o . locatari de la casele din zonă, excavațiile făcute pe terenul în litigiu nu au afectat conducta.
Urmare a stării actuale necorespunzătoare a conductei, devierea acesteia este nu numai posibilă, dar și imperios necesară pentru a se evita producerea unor accidente prin scăpări de gaze si aprinderea lor.
Instanța de fond a reținut astfel că, raportat la starea de degradare a conductei în discuție, aceasta nu mai constituie un folos public, ci, dimpotrivă, un pericol pentru locuitorii din zonă.
Conform art. 480 C.civ. de la 1864, dreptul de proprietate este „dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insă in limitele determinate de lege”. Sintagma „ a se bucura” semnifică posibilitatea pentru proprietar de a stăpâni bunul in această calitate si de a-l folosi in interesul si in puterea sa.
Conform art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Drepturilor Omului, orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Raportat la amplasarea unei conducte cu potențial pericol pentru viața persoanelor și integritatea bunurilor aflate în vecinătate pe terenul proprietatea reclamantului, pe care acesta nu îl poate folosi în mod exclusiv și absolut, instanța apreciază că este necesara ridicarea conductei din actualul amplasament. Prin interpretarea implicită a voinței reclamantului exprimata in cuprinsul acțiunii, se va dispune obligarea pârâtei la a ridica conducta de gaze naturale ce traversează terenul reclamantului, situat in Iași, ..
A mai solicitat reclamantul că în caz de refuz din partea pârâtei, să se dispună autorizarea sa să realizeze devierea conductei de gaz pe cheltuiala paratei si obligarea acesteia din urmă să emită un aviz pentru realizarea acestei devieri.
În cazul de față, nu ne confruntăm încă cu un refuz al pârâtei de a realiza devierea conductei de gaze. Ceea ce solicita de fapt reclamantul este a se face aplicarea art. 580 ind.2 C.pr.civ.:„dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă ., în termen de 10 zile de la primirea somației, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.”
Astfel, abia în faza executării silite a titlului executoriu ce cuprinde obligația de a face se poate solicita autorizarea creditorului de a realiza obligația ce incumbă debitorului.
În aceste condiții, s-a respins capătul 2 de cerere, formulat de reclamant.
Constatând că onorariul expertului nu a fost achitat în întregime, dat fiind că expertiza a fost dispusă în cauză în vederea soluționării capătului 1 de cerere, admis, instanța de fond a constatat că se impune obligarea pârâtei la plata diferenței de onorariu în cuantum de 5000 lei în favoarea expertului S. N..
În temeiul art. 274 C.pr.civ., față de admiterea în parte a acțiunii, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de capătul 1 de cerere, respectiv 1158,3 lei.
Împotriva sentinței au formulat recurs expertul S. N. și apel pârâta e on G. Distribuție SA.
Expertul S. N. consideră că sentința civilă nr._/2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, este netemeinică și nelegală în ceea ce priveste onorariul expertului, pentru următoarele motive:
În mod netemeinic și nelegal instanța a redus onorariul pentru expertize cu suma de 2073,12 lei. Această sumă rezultă că diferența intre suma totală de plată în valoare de 7473,12 lei (v. Nota de evaluare a expertizei) și sumele de 400 lei reprezentând avans onorariu, respectiv 5000 lei reprezentând diferența de onorariu, stabilită prin sentința civila numărul_/2013.
A menționat că, în fapt, a fost desemnat expert judiciar în dosarul cu numărul de mai sus, aflat pe rolul Judecătoriei lași, urmând să efectueze o expertiză tehnică în specialitatea Sisteme și echipamente.
In data de 26 august 2013 a depus Raportul de expertiza în trei exemplare (unul pentru instanță si cate unul pentru fiecare parte) precum si nota de evaluare a în valoare de 7473,12 lei, solicitând instanței să dispună achitarea diferenței de onorariu.
Domnul expert a menționat că nu a fost consultat în nici un mod (nefiind chemat în instanță sau înștiintat prin înscris) referitor la faptul că instanta a diminuat onorariul de expertiză cu suma de 2073,12 lei, Instanta obligand parata la plata in favoarea expertului doar a diferentei de onorariu in cuantum de 5000 lei (asa cum rezulta din Sentinta Civila nr._/2013).
Arată ca desi s-a adresat paratei, aceasta a refuzat sa plateasca chiar si acea diferenta de 5000 lei.
In O.G.2/2000 la art.23, alin.1 se prevede ca “OnorariuI definitiv pentru expertiza tehnica judiciara se stabileste in functie de complexitatea lucrarii, de volumul de munca depus si de gradul profesional or stiintific al expertului ori specialistului*(v. Anexa 1). Eu sunt conferentiar universitar la Universitatea Tehnica "Gh.A." Iasi si am titlul stiintific de Doctor Inginer, avand publicate cursuri universitare in edituri acreditate CNCSIS (Consiliul N. de Cercetare Stiintifica in Invatamantul Superior) si cca. 50 lucrari stiintifice prezentate la congrese internationale organizate de universitati din Germania.
Referitor la volumul de lucru, fata de cele doua obiective incuviintate initial de instanță și transmise expertului prin adresa de numire, cu ocazia culegerii în teren a datelor necesare întocmirii expertizei, atât reclamantul B. M., cât și parata E.ON G., prin reprezentantul sau A. M. au mai soliciat ca expertul sa mai raspunda la câte un obiectiv, solicitarile fiind acceptate și trecute in Procesul Verbal încheiat la fata locului, respectivele obiective fiind în stransă legatură cu cele fixate de instanță.
Rezultă că în final au fost un număr de patru obiective față de cele doua încuviintate de instanța de fond si transmise expertului prin adresa de numire.
Față de cele arătate mai sus și ținând cont că potrivit Codului de Procedura Civila, Art.274, in care se arată că “Judecătorii nu pot micșora plata experților" (vezi Anexa 2), a solicitat să se dispună să fie plătită și suma de 2073,12 lei in contul BLE lași, cont numărul 80CECEISO137RONO122498 deschis la CEC Bank filiala Iași atât a sumei de 5000 lei stabilita prin sentința civila nr._/2013 și nevirata de parata, cat si a diferentei de 2073,12 lei cu precizarea numarului de dosar si a numelui expertului.
Din sumă 10% reține Biroul de Expertize Iași pentru MinisteruI Justiției, 16% este impozit și merge la Ministerul de Finanțe, 10,5% este contributia la Asigurari Sociale si merge la Casa de Pensii, 5,5% este contributia la Sanatate și merge la Casa de Asigurari de Sanatate, 0,5% este fondul de somaj, ramanand pentru expert doar 57,5 %.
În apelul său, pârâta E. G. Distributie S.A consideră sentinta netemeinică și nelegală, solicitând schimbarea in tot a acesteia pentru următoarele considerente:
În fapt, prin sentinta apelata, instanta de fond a admis in parte actiunea reclamantului B. M. si a dispus obligarea sa la ridicarea conductei ce traverseaza proprietatea reclamantului, situata in Iasi, . .
Pentru a pronunța o astfel de hotarare, instanta de fond a apreciat ca motivatie principala, necesitatea înlocuirii instalatiei de gaze naturale ce traverseaza proprietatea reclamantului pentru că aceasta, prin starea de degradare in care se afla, reprezinta pericol public. Toate aceste motive ce au stat la baza hotararii de admitere in parte a actiunii sunt nereale, instanta gresind in modalitatea de apreciere atat a situatiei de fapt cat si a dispozitiilor legale.
Astfel, la termenul din 13.11.2013, califica actiunea reclamantului ca fiind accesiune imobiliara, reclamantul fiind de acord cu o astfel de calificare.
Consideră inutila o astfel de calificare atâta timp cât prin actiunea introductivă reclamantul a inteles sa se foloseasea de dispozitiile art. 404.C Civ (1864).
Consideră că desi instanța de fond a reținut buna ei credinta la edificarea instalatiei, în mod eronat, desi nu a precizat care alineat este aplicabil, a făcut aplicarea alin.1 al art.494 în loc sa aplice alin.3 al aceluiasi articol, care prevede expres că în cazul constructorului de buna credinta (asa cum retine ca este), proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea constructiilor.
Consideră că instanța de fond a făcut nu știe carui articol și a constatat ca este necesara ridicarea conductei de pe actualul amplasament.
Este evidenta metoda partinitoare in care instanta de fond a apreciat apararile reclamantei, care desi a cerut ridicarea constructiilor pentru ca au fost construite cu rea credinta (494alin 2.C CIV-1864), i-a fost admisa actiunea pe criteriul stiut doar de instanța de fond, acela că instalatia de gaze naturale prezinta pericol public. Reclamantul nu a cerut niciodată asa ceva, astfel ca instanta a dat mai mult decal s-a cerut. Mai mult decat atat, conform celor retinute, instanța de fond a apreciat ca reclamantul ar fi cerut de fapt aplicarea dispozitiilor art.580 indice 2 din Codul de Procedura Civila “daca debitorul refuza sa indeplineasca o obligatie de a face...să o îndeplineasca elîinsusi, pe cheltuiala debitorului". Asa cum reiese clar din sustinerile reclamantului, acesta a cerut obligarea pârâtei la ridicarea instalatiei, iar in caz de refuz autorizarea sa la devierea conductei, adica aplicarea art.494 alin.2 C. Civil, in nici un caz aplicarea art. 580 Cod Procedura Civila.
Asa cum se poate observa, se retine in cuprinsul hotararii faptul ca a depus întampinare invocand unele aspecte. În mod nelegal instanta nu face referire la motivele pentru care apararile sale au fost respinse, cu atat mai mult cu cat a invocat si temeiuri ale unor dispozitii din normative speciale care nu permit devierea conductei. Instanța de fond, pur si simplu nu face nici o referire la astfel de apărări sau la motivele pentru care aceste aparari ar trebui înlaturate.
A precizat că art.135 din L.123/2012 stipuleaza că activitatea de distribuție a gazelor naturale constituie serviciul public de interes general. În acest sens, legea specială protejeaza obiectivele sistemului de distributie din care face parte și SRS vizat de reclamantă și stabileste interdictii prin dispozițiile art.190. Conform prevederilor amintite, se interzice tertilor sa realizeze constructii de orice fel in zona de siguranta a obiectivelor de gaze naturale.
In cazul in care, in mod exceptional, este necesar ca pe terenul pe care sunt amplasate acestea să se execute o construcție, solicitantul va suporta toate cheltuielile aferente modificarilor, cu respectarea tuturor prevederilor referitoare la proiectarea si executarea lucrarilor in sectorul gazelor naturale si sub conditia cedarii in patrimoniul operatorului a bunului rezultat.
Conform situatiei prezentate, obiectivul ce ar necesita mutarea, prezinta urmatoarele caracteristici:
In primul rand, este un obiectiv aparținând sistemului de distribuție și este de interes public general. Este cert faptul că nu se poate construi în zona de siguranta a acestuia.
Obiectivul este construit anterior momentului când reclamantul a devenit proprietarul terenului pe care doreste edificarea constructiei garajului.
Conform adresei nr._/12.09.2012 societatea i-a adus la cunostință reclamantului conditiile legale privind interdictiile tertilor in legatura cu sistemul de distributie precum și situatiile exceptionale in care s-ar putea realiza o eventuala deviere, mentionandu-se expres obligativitatea suportarii costurilor aferente devierii de catre solicitant.
Astfel, conform legii, apelanta consideră că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor ocazionate cu mutarea unui astfel de obiectiv, pentru satisfacerea unor nevoi personate ale reclamantului în detrimentul interesului general pe care legea îl protejeaza și îl consacră în normele invocate și nici la emiterea unui aviz, daca solicitantul (reclamantul) refuza ca aceste cheltuieli de deviere sa fie suportate de catre acesta. In acest sens exista mentiune expresa la art.190 litera a din L 123/2012.
Mai mult, textul legal care permite devierea unei instalatii se refera la constructii. Din continutul actiunii nu rezulta ca reclamantul doresle edificarea unei constructii si nici caracterul exceptional pe care ar trebui sa il indeplineasca o astfel de constructie.
In concluzie, obiectivul sistemului de distributie nu poate fi mutat (iar daca ar putea fi mutat, cheltuiala ar reveni reclamantului, fără pretenții ulterioare asupra acoperirii acelor cheltuieli).
Nimic din toate aceste sustineri nu au fost avute în vedere și nici macar nu sunt aratate motivele pentru care ar trebui înlaturate.
Nu in ultimul rand, apelanta a menționat modul superficial si neprofesionist in care instanta, chiar daca nu este de specialitate, trateaza problema ridicarii instalatiei. Asa cum rezulta din hotărâre este obligată la ridicarea conductei ce traverseaza terenul reclamantului. Înțelege de aici ca este vorba despre o evacuarea a acesteia. Dar, in condițiile teoretice în care nu ar exista o alta soluție tehnica (pentru că există și o astfel de posibilitate teoretică), de modificare a traseului (și nu de ridicare a instalației cum regretabilă este exprimarea) persoanele care beneficiaza în acest moment de serviciul de furnizare gaze naturale ar rămâne fără acest serviciu. O simplă ridicare a instalatiei echivalează cu dezafectarea instalatiei respective. Modificarea traseului, care reprezintă cu totul altceva, nu poate fi facuta decat în anumite conditii (nu dupa trasarea unor linii făcute de un expert care nu are o astfel de competență) și pe cheltuiala solicitantului, conform legii si celor explicate mai sus.
Daca cele constatale de expert ar fi adevarate, în ce priveste pericolul in exploatare al instalatiei de gaze nalurale (desi acesta se contrazice sustinand ca instalatia deservesle consumatorii din zona) există posibilitatea legala a repararii acelei conducte-instalatii, prin lucrari de reparatii la care eventual pot fi obligati, desi reclamantul nu a cerut acest lucru. Constatarea unui astfel de situatii nu poate conduce la luarea unei hotărâri de modificare a traseului ci, asa cum a precizat, la efectuarea unor lucrări de reparatii la instalația respectivă. Faptul că, teoretic, ar exista o astfel de situație nu poate îndreptăți reclamantul la crearea unei situații mai favorabile în detrimentul celorlalti consumatori din zonă care ar fi afectati de o astfel de “ridicare" a conductei.
Pe cale de excepție, apelanta E ON G. Distribuție a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a E. G. Distributie S.A-R. E.-Sucursala Iasi cu sediul în Iasi, ..7.
Conform dispozițiilor art.43 din Lg.31/1990 sucursalele nu au personalitate juridică. Ca urmare, sucursala nu poate fi subiect de drept, neavând capacitate procesuală pasivă și, în consecință, nici calitate procesuală pasivă. De asemenea, fiind vorba despre sucursală, nu are patrimoniu propriu, distinct, astfel că o hotarare prin care să se dispuna . patrimoniul acesteia ar fi ilegala.
Ca urmare, a solicitat admiterea excepției invocate, să se constate ca E. G. Distributie S.A R. E. Sucursala Iași cu sediul in Iasi, ..7 nu are calitate procesuală pasivă în cauză și să fie respinsă cererea formulată în contradictoriu cu această persoană juridică.
În drept a invocat dispozițiile art.282 si urmatoarele Cod Procedura Civila L123/2012.
Expertul S. N. a depus întâmpinare la apelul formulat de pârâta S.C. E. G., solicitând respingerea acestuia.
Referitor la afirmația facuta de catre E. G., afirmatie potrivit careia motivele pentru care instanta de fond a admis că instalația de gaze care traverseaza terenul reclamantului B. M. reprezinta un pericol public, a arătat ca aceste motive sunt reale, deoarece respective conducta de gaz reprezinta urmatoarele defecte de asamblare: Suduri necorespunzatoare din punct de vedere tehnic; Racorduri necorespunzatoare din punct de vedere tehnic; Strad de zgura in zona cordonului de sudură; Lipsa izolatiei de bitum.
Toate aceste defecte de asamblare au fost specificate în raportul de
expertiza tehnica (v.pg.11 din dosar precum si anexele 7,8 si 9 cu fotografii ale
conductei in diverse zone), respectivele defecte conducând la concluzia certa ca instalatia de gaze ce traverseaza terenul reclamantului B. M. prezinta pericol public. In orice moment se pot produce fisuri care pot conduce la scapari de gaz metan in atmosfera, respectiv la producerea unei explozii, avandu-se in vedere si faptul ca terenul respectiv se afla in vecinatatea strazilor pe care circula masini si pietoni care, fumând, pot produce foc deschis.
Referitor la afirmația făcută la pagina 3, rândurile 5-6 de jos a apelului depus de E. G., precum că expertul nu are nici o competenta, a arătat că este expert tehnic judiciar în specializările: Sisteme si echipamente; Ecologie si protectia mediului, este conf.univ.dr.ing. la Universitatea Tehnică "G. A." IASI si are suficientă competență în tratarea unei astfel de probleme.
Expertul nu a facut nici o afirmație referitoare la cine trebuie să modifice traseul conductei și nici la cine trebuie să suporte cheltuielile respective, ci doar a arătat faptul că respectiva conductă trebuie schimbată.
Referitor la afirmația în care apelanta E. G. arată că expertul a susținut că instalația nu este funcționala, dar că totuși deserveste condumatorii din zona, expertul s-a referit la faptul ca instalatia care in present deservește totuși consumatorii din zonă, nu prezintă siguranță în funcționare, deoarece conține defectele de asamblare aratate mai sus.
Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost apreciat de către instanța de fond ca fiind foarte bun și din acest motiv instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de E. G. referitoare la expertiză.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul B. M. a formulat întâmpinare la apelul declarat de S.C. „E-ON G. Distribute" S.A., solicitând respingerea acestuia pe cale de exceptie și, în subsidiar, respingerea lui ca nefondat, pentru următoarele motive:
I. Pe cale de excepție, a invocat lipsa calității procesuale active a recurentei S.C. „E-On G. Distributie" S.A.
Potrivil art. 316 raportat la art. 294 C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată deoarece recursul trebuie să se desfășoare între cei care au avut calitatea de părți la prima instanță.
Prin acțiunea introductivă de instanță a chemat in judecată S.C. „E-ON G.. Distributie" S.A. R. E., prin reprezentanții legali, iar prin sentinta nr._/20.11.013 pronunțată de Judecătoria Iași în prezentul dosar instanta „admite în parte actiunea formulata în contradictoriu cu pârâta S.C. „E. ON G. Distribute" S.A. R. E.".
Mai mult, pe durata desfășurării litigiului la fond, în nici un moment pârâta S.C. „E. ON G. Distributie" S.A. R. E." nu și-a declinat calitatea procesuală și nici nu a indicat societatea-mama S.C. „E-ON G. Distribuție" S.A ca debitor al pretenției din acțiune.
Desi cadrul procesual a fost stabilit în aceste condiții de instanța de fond, recursul este promovat de S.C. „E-ON G. Distributie" S.A în nume propriu, ori această societate nu a avut calitatea de parte la judecata in fond.
Față de acestea, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei și respingerea recursului ca fiind promovat de o persoana fără calitate procesuală.
II. Recursul este nefondat.
1. Intimatul B. M. a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a S.C. „E-ON G. Distribuție" S.A. R. E..
Este adevărat că sucursalele nu au personalitate juridică, însă așa cum dispune art.41 alin.2 C. proc. civ. și cum a statornicit întreaga practică judiciară, acestea pot sta în judecată că pârâta dacă au organe proprii de conducere. În speță, din corespondența purtată cu sucursala rezultă că aceasta are organe proprii de conducere atâta vreme cât actele emise de ea au fost semnate de directorii sucursalei.
Aceste acte sunt opozabile societății S.C. „E-ON G. Distributie" S.A. deoarece actele întocmite de mandatar în temeiul împuternicirilor primite sunt actele mandanlului însuși.
Prin întâmpinarea formulată de însăși S.C. „E-ON G. Distributie" S.A. cu sediul în Târgu M., aceasta și-a însușit calitatea de pârâtă în cauză în locul dezmembrământului său (sucursala din Iași), așa încât excepția lipsei calității procesuale a sucursalei este lipsită de efect practic.
2. Pe fond, a menționat următoarele:
Acțiunea de obligare la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea sa fiind admisă, nu a avut interes să atace hotărârea instantei de fond.
Și-a întemeiat actiunea pe accesiunea imobiliară artificială și a dovedit că pârâta este constructor de rea-credință prin faptul că a construit conducta de gaz metan pe terenul lui fără acordul proprietarului și fără autorizație de construire.
Această situație de fapt și de drept nu a fost și nu este contrazisă de recurentă.
Susținerile recurentei bazate pe normele speciale din Legea 123/2012 nu sunt aplicabile speței deoarece norma specială protejeaza construcțiile ridicate cu respectarea legii, iar în speță, conducta a fost construită fără autorizație.
Intimatul a menționat că nu cere devierea conductei pentru interesul său de a ridica o construcție pe acel teren, ci în virtutea dreptului proprietarului de a se folosi de toale prerogativele dreptului său, întemeiat pe art.480 C. civ. și art.1 din Protocolul 1 al Convenției.
Raportat la obiectul dosarului, instanța a calificat ca fiind apeluri căile de atac promovate în cauză.
În ceea ce privește apelul formulat de expertul tehnic S. N., instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 208/2010, instanța este competentă să se pronunțe asupra cuantumului onorariului definitiv de expert, iar instanța de fond a analizat cheltuielile aferente lucrării și a dispus în legătură cu acest lucru prin hotărârea recurată, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, astfel încât acest apel urmează să fie respins.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a apelantei E ON G. Distribuție S.A., instanța reține că S.C. E ON G. Distribuție S.A. Regiune E. este o sucursală fără personalitate juridică a societății E ON G. Distribuție S.A. cu sediul în Târgu M., astfel încât prima a înțeles să promoveze calea de atac în numele și pentru cea din urmă, astfel încât își justifică calitatea procesuală activă în cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că prin cererea formulată, reclamantul B. M. a chemat în judecată pe pârâta E ON G. Distribuție S.A. R. E., solicitând obligarea ei la ridicarea construcțiilor ridicate pe terenul proprietatea reclamantului sau autorizarea reclamantului să realizeze devierea conductei de gaz și obligarea pârâtei să emită un astfel de aviz.
Reclamantul-intimat B. M. a dobândit proprietatea asupra terenului în suprafața de 255 mp din Iași (p1 – 953/1), . în baza contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.3503/07.06.1973 de fostul Notariat de Stat Județean Iași, așa cum rezultă din copia contractului aflată la fila 7 dosar de fond. Imobilul a fost intabulat la OCPI Iași în cartea funciară nr._ fără nici un fel de sarcini. Intabularea dreptului de proprietate s-a făcut în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1973, așa cum rezultă din copia încheierii date în dosarul nr. 511/2006 de OCPI Iași. Întrucât a cumpărat imobilul anterior intrării în vigoare a legilor nr. 58 și 59 din 1974, B. M., terenul nu a fost preluat niciodată de stat și reclamantul nu a pierdut dreptul de proprietate asupra lui.
Pe terenul proprietatea reclamantului a fost executat în luna octombrie 1990 un branșament de gaze naturale ce alimentează bl.D9 din ., conform proceselor–verbale de recepție și deschidere branșament din 16.10.1990 execuția branșamentului fiind efectuata de către Întreprinderea de Instalații si Montaj Iași. Așa cum a reținut și instanța de fond, la data executării branșamentului, reclamantul nu avea drept de dispoziție asupra terenului.
Din corespondența purtată pe parcursul anilor 2010-2012 între intimatul reclamant, organele locale și reprezentanții societății pârâte, rezultă că lucrarea s-a efectuat de către întreprinderea preluată ulterior de societatea pârâtă fără autorizație și fără acceptul proprietarului pe care, de altfel, nici nu i l-a solicitat nimeni.
De asemenea, din răspunsul E ON G. România din 20.12.2010 la solicitarea reclamantului nr._ din data de 02.12.2010 rezultă că în arhiva societății nu s-au găsit documente din care să rezulte existența/inexistența unui branșament de gaze în Iași, ..
Reclamantul intimat a invocat în susținerea acțiunii sale dispozițiile art. 494 C.civ. de la 1864, respectiv accesiunea in cazul constructorului de rea–credință pe terenul altuia. Conform art. 1899 alin.2 C.civ. de la 1864, buna–credință este prezumată, reaua–credință trebuind a fi dovedită.
La momentul efectuării lucrării, reclamantul era proprietar al terenului, întrucât acesta nu a fost preluat de stat niciodată, dar nu se poate verifica în speță ce demersuri a întreprins în anul 1990 întreprinderea sau societatea care asigura distribuirea gazelor naturale la acea dată, având în vedere perioada de timp scursă de atunci și modificările succesive intervenite în regimul său juridic.
Dar, deși în urma demersurilor reclamantului intimat pârâta a constatat, cel mai târziu în anul 2012, că folosește terenul reclamantului fără nici un titlu, nu a întreprins nimic pentru a intra în legalitate, respectiv să solicite un drept de servitute,să obțină avizele și autorizațiile necesare, să întocmească documentația corespunzătoare construcției conductei.
În vigoare din anul 2012, Legea nr. 123/2012, prin Titlul II - Gazele naturale– stabilește cadrul de reglementare pentru desfășurarea activităților privind producția, transportul, distribuția, furnizarea și înmagazinarea gazelor naturale, modalitățile de organizare și funcționare a sectorului gazelor naturale, de acces pe piață, precum și criteriile și procedurile aplicabile pentru acordarea de autorizații și/sau licențe în sectorul gazelor naturale.
Conform dispozițiilor art. 103 al aceleeași legi, doar bunurile proprietate publică aferente obiectivelor/sistemelor de transport și înmagazinare a gazelor naturale, precum și serviciile de transport, de înmagazinare și de distribuție a gazelor naturale fac obiectul concesionării către persoane juridice române sau străine, în condițiile legii.
Potrivit 108 din Legea 123/2012, pentru realizarea serviciului de transport sau de distribuție, în cazul utilizării bunurilor proprietate a terților, concesionarul are dreptul să folosească aceste bunuri prin efectul legii; fără a se aduce atingere dreptuluisău, iar condițiile de exercitare a acestuia sunt cele prevăzute în procesul-verbal de predare în exploatare și/sau în contract; să includă costurile aferente lucrărilor de exploatare, întreținere, reparații și modernizare și altele, efectuate pentru bunuri la stabilirea tarifului pentru serviciul prestat, în condițiile reglementărilor ANRE specifice; cu acordul proprietarului, să preia aceste bunuri în proprietatea sa, cu o justă despăgubire; să dezvolte sistemul; să utilizeze întreaga capacitate a bunului; să asigure accesul unor noi solicitanți, cu respectarea uneia dintre următoarele condiții: prezentarea acceptului proprietarului; prezentarea acordului solicitantului de acces privind despăgubirea proprietarului; acordul solicitantului se prezumă atunci când acesta consimte în scris, printr-un act autentic, să îl despăgubească pe proprietar pentru partea ce îi revine din investiția făcută;
Art. 109 din Legea nr. 123/2012- Dreptul de uz și dreptul de servitute, prevede că asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de dezvoltare, reabilitare, modernizare, respectiv de exploatare și de întreținere a capacităților respective, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau modernizării obiectivelor/sistemelor;
b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității prin efectuarea reviziilor, reparațiilor și a intervențiilor necesare; c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele, de conducte, de linii sau de alte echipamente aferente obiectivelor/sistemelor și pentru accesul la locul de amplasare a acestora; d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; e) dreptul de acces la utilitățile publice.
Servitutea legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană cuprinde dreptul la instalare de rețele, de conducte, linii, stâlpi și de alte echipamente aferente capacității, precum și accesul la locul de amplasare a acestora pentru intervenții, întreținere, reparații, revizii, modificări și exploatare, conform prevederilor legale în vigoare.
Exercitarea drepturilor de uz și de servitute se realizează cu titlu obligatoriu pe toată durata existenței obiectivului/sistemului de gaze naturale, atât cu ocazia realizării acestuia, cât și cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție, în caz de avarie, în baza legii, iar atunci când, cu ocazia intervențiilor pentru dezvoltare, modernizare, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea obiectivelor/sistemelor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligația să plătească despăgubiri în condițiile legii.
Au relevanță în speță și argumentele privind starea tehnică a conductei, care atrage necesitatea reparării și devierii acesteia. Aceste argumente se circumscriu dreptului pe care reclamantul îl are față de exploatarea conductei ce-i traverseaza terenul. El este proprietarul terenului asupra căruia se exercită în condiții nelegale o servitute de trecere, conducta de gaz constituind fondul dominant.
Este adevărat că această conductă este un obiectiv aparținând sistemului de distribuție și este de interes public general, dar starea actuală de degradare a conductei în discuție rezultă clar din expertiza efectuată de expertul S. N.. Pe parcursul celor 23 ani de la executarea branșamentului nu s-au efectuat reparații capitale, iar în decembrie 2012 peste conductă a căzut o bucata din platformă de beton, s-a surpat malul și conducta a fost ruptă; s-au făcut reparații pentru reîntregirea conductei, fără a se reface și izolația din bitum a zonelor respective, conducta fiind supusă unui intens proces de corodare. Starea actuală a conductei nu permite funcționarea ei in siguranță pe viitor, are făcute suduri corespunzătoare, racordări necorespunzătoare, suduri de pe care nu a fost îndepărtat stratul de zgură, nefiind posibilă verificarea vizuală a sudurii; are izolația distrusă și nerefăcută în zonele în care au fost făcute intervențiile prin sudură, unele încă din 1993.
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 10/1995, calitatea construcțiilor implică îndeplinirea tuturor performanțelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existență a exigențelor utilizatorilor și colectivităților, iar exigențele privind calitatea instalațiilor și a echipamentelor tehnologice de producție se stabilesc și se realizează pe bază de reglementări specifice fiecărui domeniu de activitate. Aceste construcții cuprind instalațiile electrice, sanitare, termice, de gaze, de ventilație, de climatizare/condiționare aer, de alimentare cu apă și de canalizare, exclusiv instalațiile, utilajele și echipamentele tehnologice din interiorul sau exteriorul construcțiilor. Prin Legea nr. 10/1995 s-a instituit sistemul calității în construcții, care să conducă la realizarea și exploatarea unor construcții de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieții oamenilor, a bunurilor acestora, a societății și a mediului înconjurător. Pentru obținerea unor construcții de calitate sunt obligatorii realizarea și menținerea, pe întreaga durată de existență a construcțiilor, a unor cerințe fundamentale aplicabile: rezistență mecanică și stabilitate; securitate la incendiu; igienă, sănătate și mediu înconjurător; siguranță și accesibilitate în exploatare etc.
Obligațiile privind asigurarea cerințelor fundamentale prevăzute la art. 5, în toate etapele prevăzute la art. 2, revin factorilor implicați, potrivit responsabilităților fiecăruia stabilite în condițiile legii: investitorii, proprietarii, administratorii, utilizatorii, executanții, cercetătorii, proiectanții, verificatorii de proiecte atestați, experții tehnici atestați, auditorii energetici pentru clădiri atestați, responsabilii tehnici cu execuția autorizați, diriginții de șantier autorizați, producătorii/fabricanții de produse pentru construcții, reprezentanții autorizați ai acestora, importatorii, distribuitorii de produse pentru construcții, organismele de evaluare și verificare a constanței performanței produselor pentru construcții, organismele de evaluare tehnică europeană în construcții, organismele elaboratoare de agremente tehnice în construcții, laboratoarele de analize și încercări în construcții.
În speță ar trebui să existe o carte tehnică a construcției care cuprinde documentația privind proiectarea, execuția, recepția și urmărirea comportării în exploatare și intervenții asupra construcției care se întocmește prin grija investitorului și se predă proprietarului construcției. Proprietarii construcțiilor au obligația să păstreze și să completeze la zi documentația tehnică privind urmărirea comportării în exploatare și intervenții asupra acestora. Prevederile din cartea tehnică a construcției referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar, administrator și utilizator.
Având în vedere amplasarea conductei pe terenul intimatului reclamant fără nici un drept și starea necorespunzătoare a conductei, amplasarea ei în condiții de legalitate este necesară pentru a se evita producerea unor accidente prin scăpări de gaze și aprinderea lor. Conducta în litigiu trebuie exploatată în condiții de legalitate și astfel încât să nu constituie un pericol pentru locuitorii din zonă.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 din codul de procedură civilă aplicabil în speță va respinge apelurile declarate de domnul expert S. N. împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Iași și de pârâtul E. G. Distribuție SA împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentința pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil apelul formulat de domnul expert S. N. împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentința pe care o păstrează.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de E. G. Distribuție SA.
Respinge apelul formulat de pârâtul E. G. Distribuție SA împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentința pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2015.
Președinte Judecător Grefier
T.P. A.C. I.G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 598/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 650/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
