Contestaţie la executare. Decizia nr. 770/2015. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 770/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 770/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 02 Iunie 2015

Președinte - S. F.

Judecător M. M.

Grefier E. D. B.

DECIZIA CIVILĂ NR. 770/2015

Pe rol fiind judecarea cererii contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata in suma de 20 de lei reprezentând taxa de timbru în contradictoriu cu intimata M. D. M., având ca obiect contestație la executare .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. L. pentru intimată, lipsă fiind contestatoarea.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată cererea de apel ca fiind la primul termen de judecată, scutită de la plata taxei de timbru.

Instanța constată faptul că prin cererea de apel s-a solicitat proba cu înscrisurile aflate deja la dosarul cauzei.

Se constată că intimata, în procedura de regularizare a cererii de apel nu a înțeles să formuleze întâmpinare motiv pentru care în temeiul disp. art. 208 NCPC instanța dispune decăderea acestei din dreptul de a propune probe și invoca excepții înafara celor de ordine publică.

Avocat B. L. depune la dosar delegație de reprezentare pentru intimată.

Interpelată fiind, intimata prin apărător arată că nu mai are alte cererii de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Având cuvântul, avocat B. pentru intimată solicită admiterea în partea a contestației doar cu privire la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxa de timbru. De asemenea, solicită respingerea celorlalte capete ale cererii de apel întrucât acestea privesc aspecte survenite după data pronunțării sentinței de către instanța de fond. Avocat B. solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depusă la dosar.

Instanța rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr.9934/23.07.2014 judecătoria iași a dispus următoarele:

S-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea M. D. M., domiciliată în Iași, .. 26, ., apt. 8 în contradictoriu cu intimata A. – AJFP Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.

S-a anulat actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr._/22/_ /_ al intimatei, respectiv somația nr. 22/_ /_213și titlul executoriu nr._/02.04.2014.

S-a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii: prin cererea formulată contestatoare a solicitat anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr._/22/_ /_ al intimatei A. – AJFP Iași.

Intimata A. a emis la data de 31.12.2013 decizia de impunere nr._ prin care a calculat contribuția datorată de către contestatoare, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 214 lei, reprezentând accesorii.

Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dis part. 110 din OG 92/2003. se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.

Conform disp. art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.

Titlul de creanțã devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”

Conform disp art. 43 cod proc fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:

a)denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) ștampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;

j) mențiuni privind audierea contribuabilului.

Decizia de impunere emisă de intimată la 31.12.2013 constituie conform disp art.85 din OG 92/2003 un act administrativ fiscal cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatorului.

Conform dis part. 87 cod procedură fiscală decizia de impunere dar și decizia privind accesoriile trebuie sã îndeplineascã condițiile prevãzute la art. 43 și pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxã, contribuție sau altã sumã datoratã bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadã impozabilã.

Înscrisul denumit titlu executoriu întocmit de către intimată la data de 02.04.2014 nu îndeplinește condițiile de formă impuse de codul de procedură fiscală, acesta neputând sta la baza executării silite a contestatorului.

În ce privește decizia de impunere ce cuprinde creanța împotriva contestatorului, acesta devine titlu executoriu conform disp art. 141 alin. 3 cod proc fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.

În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).

Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).

Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.

Potrivit art. 95 alin. (1) Cod procedură civilă, citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.

În raport cu aceste prevederi legale, instanța de judecată a constatat că intimata nu a făcut dovada comunicării către contestatoare a deciziei de impunere, comunicarea din dosarul de executare silită din data de 09.04.2014 fiind pentru titlul executoriu și pentru somația de executare emise în data de 02.04.2014.

La dosarul de executare mai există o dovadă de comunicare ca fiind îndeplinită în data de 13.02.2014, dar nu rezultă ce act anume s-a comunicat contestatoarei, astfel că nu se poate prezuma că această comunicare ar fi fost făcută pentru decizia de impunere.

A reținut instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.

Văzând și disp. art. 453 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe a promovat apel DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ AFINANȚELOR P. IAȘI solicitând modificarea sentinței și respingerea contestației ca neîntemeiată.

A motivat în esență apelanta că în cauză au fost respectate disp. art. 44 alin 2 Cod proc. fiscală, reținerile făcute de către instanța de fond fiind eronate.

Așa cum rezultă din actele dosarului, modalitatea de comunicare a actelor administrativ fiscale a fost prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada materială și fără echivoc a acestui fapt. Ulterior s-a procedat la emiterea actelor de executare pentru accesoriile calculate aferente debitelor neachitate.

Potrivit art. 44 alin 2 Cod proc. fiscală, comunicarea actelor administrative prin publicitate nu era subsecventă celorlalte modalități de comunicare, aceasta fiind o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare. Perioada în care acest text de lege a produs efecte juridice a fost între 15.07._11. Admiterea contestației la executare nu are drept efect juridic modificarea sumelor datorate iar instituția apelantă se află în imposibilitatea obiectivă de a pune în aplicare o astfel de corecție a nivelului creanței, în lipsa unei hotărâri judecătorești pronunțată conform contenciosului fiscal.

Apelanta a solicitat respingerea cererii reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată cu motivarea că, în cauză, instituția nu este în culpă procesuală așa cum prevăd disp. art. 274 Cod proc. civ.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 45 lit. f din Ordonanța nr. 80/2013, un contestator are dreptul de a-și recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru achitate în cadrul unei contestații la executare doar printr-o cerere de restituire adresată instanței când contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă. În acest context, în speță, se aplică dispozițiile Ordonanței de urgență nr. 80/2013 care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun, în privința restituirii taxei de timbru părții care a câștigat procesul, înlăturând astfel incidența dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură civilă.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Tribunalul constată fondat apelul promovat în cauză în limita următoarelor considerente:

Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.

Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că decizia de impunere nr. . 636/1.10.2010 constituie titlu de creanță.

Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.

Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.

A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.

Pe cale de consecință, instanța de apel reține că apelanta avea obligație să procedeze la comunicarea deciziei de impunere prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar dacă decizia de impunere nu se putea comunica în această manieră avea obligația comunicării ei prin publicitate, respectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.

De asemenea, raportat la Decizia Curții Constituționale, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile apelante referitoare la faptul că art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu instituie o ordine de prioritate și la faptul că modalitatea de comunicare a actelor prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci este o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare.

Deși apelanta susține în ambele faze procesuale că a comunicat actul administrativ prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire instanța de apel constată că nu a făcut dovada neîndoielnică a acestui fapt.

Titlul de creanță Decizia de impunere nr. 2230 pentru suma de 214 lei a fost emis la data de 31.12.2013 iar dovezile invocate de către apelantă sunt datate 9.05.2014, după data emiterii somației și titlului executoriu ( care diferă ca acte administrative de Decizia de impunere), existând presupunerea rezonabilă că se referă la aceste acte de executare și nu la titlul de creanță - decizia de impunere. Deși în cauză se contestă tocmai modalitatea de comunicare a acestei Decizii de impunere, apelanta nu a făcut dovada indubitabilă a comunicării acesteia în una din modalitățile de comunicare prev,. de art. 44 Cod proc. fiscală astfel încât, în mod corect instanța de fond a dispus anularea somației și a titlului executoriu emise în baza titlului de creanță.

Criticile apelantei privind cheltuielile de judecată sunt însă întemeiate, apelul urmând să fie admis în baza acestui considerent.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 45 lit. f din Ordonanța nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă și hotărârea a rămas definitivă. Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii sale.

Prin urmare dreptul la recuperarea sumei reprezentând taxa de timbru plătită de către contestator într-o contestație la executare este reglementat prin aceste dispoziții speciale din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care reglementează dreptul la restituire a sumei dacă acțiunea în contestație a fost admisă și hotărârea a rămas definitivă. În consecință, în temeiul disp. art. 274 Cod proc. civ. intimata, într-o contestație la executare admisă, poate fi obligată la cheltuieli de judecată constând eventual doar în onorariul apărătorului ales al contestatorului nu și la plata taxei de timbru.

Față de toate aceste considerente, Tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată și va respinge cererea contestatoarei M. D. M. de obligare a intimatei Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași la plata sumei de 20 de lei reprezentând taxa de timbru aferentă contestației la executare.

Vor fi păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul promovat de apelanta D. G. Regionala a F. P. I. –Administratia Judeteana a F. P. I. (subrogata in drepturile Administratiei F. P. a Municipiului I. ) împotriva sentinței civile nr. 9934/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria I., sentinta pe care o schimba in parte .

Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata in suma de 20 de lei reprezentând taxa de timbru.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei.

Respinge cererea intimatei la plata cheltuielilor de judecata in apel .

Definitivă

Pronunțată azi 02.06.2015, in sedinta publica.

Președinte, Judecător, Grefier,

F.S.M.M.B.E.D.

RED. TEHNORD. M.M.

2 EX. /11.11.2015

JUD. FOND M. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 770/2015. Tribunalul IAŞI