Acţiune în constatare. Decizia nr. 1772/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1772/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-09-2012 în dosarul nr. 1772/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Septembrie 2012
Președinte - O. L.
Judecător - C. A.
Judecător - M. S.
Grefier - E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 1772/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de către contestatorul P. I. împotriva sentinței civile nr._ din 7.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata D.E.F.P.L. I. prin P. M.. Iași, având ca obiect acțiune în constatare a prescripției extinctive; contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care verificând înscrisurile existente la dosar, instanța constată faptul că în cuprinsul înscrisului atașat la fila 13 dosar contestatorul a solicita judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr._/07.11.2011, Judecătoria Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu Direcția Economică și Finanțe Publice Locale Iași, prin P. municipiului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Este de esența admisibilității oricărei pretenții deduse judecății, faptul că aceasta trebuie dovedită de către cel care o invocă, cu mijloacele de probă prevăzute de lege și apreciate ca fiind concludente.
Astfel, principiul „actori incumbit probatio” guvernează și materia pendinte, respectiv pretenția reclamantului de a fi radiat din evidențele fiscale cu suma de 390 lei și constatarea prescripției debitului în cuantum de 190 lei pentru perioada 2004-2006.
S-a reținut din analiza actelor și a lucrărilor dosarului că reclamantul susține că ar fi întocmit în 24.09.2000 un înscris sub semnătură privată prin care a transmis dreptul de proprietatea asupra mașinii Dacia 1310 cumpărătorului R. C. Denica.
Pentru a opera transferul dreptului de proprietate, chiar sub forma valabilității caracterului consensual, invocat de reclamant, subliniem faptul că acesta este opozabil exclusiv părților, nefiind de natură de a produce efecte față de terți, opozabilitatea față de aceștia fiind guvernată de formele de publicitate a transferului dreptului.
Instanța de fond a reținut că tocmai această condiție nu a fost dovedită în speță, reclamantul nefăcând dovada transmisiunii de la momentul invocat -24.09.2000 cu nici un mijloc de probă.
Din această perspectivă s-au reținut ca mijloace de probă relevante în sensul respectivei acțiuni: contractul de vânzare cumpărare depus la fila 11 face dovada intrării în patrimoniul reclamantului a autoturismului Dacia 1310 ( și nu a ieșirii); iar, adresa de relații provenită de la Primăria Belcești arată că prezumatul cumpărător - invocat de reclamant – R. C. Denica, „nu figurează ca plătitor de impozit pe autoturism”.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul P. I., considerând-o netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
P. sentința civilă recurată i s-a respins cererea de chemare în judecată care avea ca obiect radierea din evidențele fiscale a debitului în cuantum de 390 lei și constatarea prescripției debitului de 190 de lei pentru perioada anilor 2004-2006, înregistrate în evidențele fiscale pe numele contestatorului recurent.
Criticile aduse de recurent sentinței atacate vizează:
a) aprecierea greșită a probelor – sumele enunțate figurează în dreptul său cu titlu de impozit pe perioada 01.01._11 pentru autoturismul Dacia 1310.
A precizat că la data de 24.09.2000 a înstrăinat printr-un act sub semnătură privată autovehiculul marca Dacia 1310 lui R. C. Denică care a plătit prețul de 1500 lei(RON)-15 milioane de lei vechi dar că în anul 2009 mașina mai apărea încă pe numele lui la Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale Iași. La solicitarea lui de radiere a debitului înregistrat, întrucât mașina a fost înstrăinată încă din anul 2000, i s-a răspuns nefavorabil întrucât nu i s-a recunoscut actul sub semnătură privată și i s-a cerut o hotărâre judecătorească.
Recurentul a precizat că instanța de fond a reținut că opozabilitatea față de terți a transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului este guvernată de formele de publicitate și că el nu a făcut „dovada transmisiunii de la momentul invocat – 24.09.2000 cu nici un mijloc de probă”.
Recurentul a precizat că potrivit art. 1295 din Codul civil din 1864, vânzarea se perfectează și proprietatea asupra bunului trece la cumpărător în momentul acordului de voință al părților cu privire la lucru și preț și consideră că, în temeiul legii, nu-i revine sarcina de a dovedi transmiterea proprietății asupra autoturismului la momentul încheierii convenției, deoarece aceasta se prezumă.
În aceste condiții, recurentul consideră că atât răspunsul Direcției Economice și de Finanțe Publice Locale Iași, cât și considerentul instanței de fond în soluția de respingere a cererii de radiere a debitului înregistrat pe numele lui, motivat de faptul că nu a prezentat un act autentic, nu este întemeiat și constituie o adăugare la lege.
b) aplicarea greșită a legii.
Recurentul consideră că instanța de fond a mai reținut ca relevantă adresa de relații de la Primăria Belcești din care reiese că numitul R. C. Denică - cumpărătorul – nu figurează ca plătitor de impozit pe autoturism.
Recurentul consideră că acest fapt nu dovedește decât faptul că nu și-a respectat obligația legală de a depune declarația de impunere în termen de 30 de zile de la data dobândirii mijlocului de transport conform Legii nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, în vigoare la data încheierii contractului și nu Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Recurentul consideră că toate referirile D. Iași la Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, H.G. nr. 44/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt fără efect, nu guvernează situația în discuție pentru că nu erau în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
c)nepronunțarea asupra unui capăt de cerere.
Recurentul arată că în cererea inițială adresată Judecătoriei Iași a formulat și cererea privind constatarea prescripției debitului în cuantum de 190 de lei pentru perioada anilor 2004-2006înregistrat în evidențele fiscale pe art. 91 din Codul de procedură fiscală care dispune că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
Față de acestea, recurentul a solicitat admiterea recursului și desființarea sentinței civile recurate.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
Intimata Direcția Economică și Finanțe Publice Locale Iași a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, invocând următoarele considerente:
În sarcina contestatorului recurent figurează obligații fiscale neachitate reprezentând impozit pe clădiri și impozit pe mijloace de transport - persoane fizice.
Intimata consideră hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică întrucât ne aflăm în prezența unui raport juridic execuțional și nu pot fi primite criticile referitoare la titlul de creanță.
În ceea ce privește suprafața imobilului și a mijlocului de transport asupra căruia a fost stabilit impozitul aferent, acestea au reieșit din declarațiile depuse chiar de contestator care nu le-a actualizat la timp.
În ceea ce privește achitarea obligațiilor fiscale, aceste măsuri se aplică tuturor contribuabililor cu obligații fiscale neachitate.
În extrasul de rol aferent imobilului sunt evidențiate obligațiile sale de plată, precum și plățile efectuate. Deși contestatorul a avut știință de aceste debite, el nu a comunicat acte doveditoare care să ateste situația reală de fapt, în speță vânzarea mijlocului de transport, ducând în eroare instanța cu privire la soldurile rămase de achitat.
Intimata a arătat că deși a atacat actele de executare, contestatorul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a acestora, ci și-a arătat nemulțumirea față de modalitatea de stabilire și cuantumul impozitului.
D.E.F.P.L. Iași consideră că actele anexate la dosarul cauzei și evidențiate în extrasul de rol constituie o probă certă la stabilirea bazei de impunere, respectiv a sumelor datorate cu titlu de impozit.
Intimata a invocat dispozițiile art. 120 alin. 1 din Constituția României, art. 10 din Legea nr. 215/2001 privind Administrația publică locală, art. 136 din Codul de procedură fiscală și art. 241 din H.G. nr. 44/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
A mai arătat că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent. Consideră că toate prevederile legale invocate acordă competență DAFPL Iași în ceea ce privește administrarea bugetului său și luarea măsurilor ce se impun în vederea realizării creanțelor fiscale.
Față de acestea, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr._/07.11.2011 a Judecătoriei Iași.
Analizând recursul de față, tribunalul constată următoarele:
P. cererea inițial formulată, reclamantul P. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcția Economică și Finanțe Publice Locale Iași prin P. Municipiului Iași radierea din evidențele fiscale a debitului – mijloace de transport fizice în cuantum de 390 lei înregistrat pe numele lui și constatarea prescripției debitului în cuantum de 190 lei pe perioada anilor 2004-2006, înregistrat în evidențele fiscale pe numele său, întrucât la data de 24.09.2000 el a înstrăinat printr-un act sub semnătură privată autovehiculul marca Dacia 1310 unei terțe persoane, R. C. Denica, pentru suma de 150 de lei (15.000.000 lei vechi). A mai invocat faptul că abia la data de 19.03.2009, soția lui, P. D. a aflat că mașina ce a făcut obiectul vânzării încă figurează în sarcina lui la plata impozitului.
D.E.F.P.L. Iași a depus la dosar „declarație pentru stabilirea taxei asupra mijloacelor de transport” înregistrată sub nr. 125/874/875 dată de contestator la data de 16.05.2000, „contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit” din 21.02.2000 prin care contestatorul a dobândit autoturismul marca Dacia 1310 TX cu nr. de identificare M2409226 și nr. de înmatriculare_, somația din dosarul de executare nr._ din 15.07.2006 comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 12.09.2006, titlul executoriu din același dosar de executare, somația din dosarul de executare nr._ din 12.11.2007 comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 12.12.2007, titlul executoriu nr._/12.11.2007 din dosarul de executare nr._/12.11.2007, o altă somație din dosarul de executare nr._ din 12.11.2007 comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 11.02.2009, titlul executoriu nr._ din 04.02.2009 din dosarul nr._/12.11.2007, somația nr._/10.05.2011 din dosarul de executare nr._/12.11.2007, titlul executori nr._/10.05.2011 din dosarul de executare nr._/12.11.2007, somația nr._/01.06.2010 din dosarul nr._/12.11.2007, titlul executori nr._ din 01.06.2010 din dosarul de executare nr._/12.11.2007, anunțul colectiv nr._/10.05.2011, procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/10.05.2011, anunțul colectiv nr._/07.06.2010, procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr._/07.06.2010, „angajamentul de plată” dat de soția contestatorului P. D. la data de 19.03.2009.
Deși s-au întocmit dosare de executare a creanțelor fiscale pe numele contestatorului P. I. și soției sale P. D., cel mai vechi fiind din anul 2006, aceștia nu au contestat nici unul din actele de executare emise pe numele lor și comunicate. Mai mult, soția sa, prin „angajamentul de plată” dat la data de 19.03.2009 a menționat că recunoaște debitul reprezentând impozit pe clădiri și autoturism. Contestatorul invocă faptul că a aflat de existența debitului abia la data de 19.03.2009 dar nici măcar raportat la această dată nu a făcut dovada că a formulat o contestație în termenul legal împotriva actelor de executare.
În condițiile în care titlurile executorii nu au fost atacate, ele fiind astfel perfect valabile, nu se poate trece la analiza altor aspecte referitoare la cuantumul debitului.
În ceea ce privește prescripția debitului pentru suma de 190 lei aferentă perioadei 2004-2006, aceasta nu este operantă în cauză, creditorul neputând fi sancționat în speță întrucât nu a rămas inactiv, ci a întocmit dosare de executare și a emis acte în acest sens începând cu anul 2006. Mai mult, soția contestatorului a recunoscut expres debitul la data de 19.03.2009 și s-a obligat la plata lui eșalonată.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, în mod concret asupra celui referitor la constatarea prescripției debitului pentru perioada 2004-2006, aceasta s-a pronunțat implicit prin respingerea în totalitate a acțiunii.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul formulat de contestatorul P. I. împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de contestatorul P. I. împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.09.2012.
Președinte Judecător Judecător Grefier
L.O. S.M. A.C. B.E.D.
Redactat:A.C.
2 ex/25.09.2012
Judecător de fond: Ș. B., Judecătoria Iași
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Fond funciar. Decizia nr. 1809/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
