Acţiune în constatare. Decizia nr. 1301/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1301/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1301/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Octombrie 2015
Președinte - C. I.
Judecător C. R.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1301/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta B. H. A. J. și pe intimații O. F. V., O. V. D. și T. C. I., având ca obiect acțiune în constatare stabilire calitate de unic moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24.09.2015, 01.10.2015, 08.10.2015 și apoi pentru astăzi, 13.10.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 4223/25.03.2015 pronuntata de Judecatoria Iasi s-au dispus urmatoarele:
Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, astfel cum a fost invocată de pârâți.
Anulează cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta B. H. A. J.,, cu domiciliul în Franța 42 Impasse de Reservoir ,_ Saint Serreol d’ Aurore, prin avocat Moșuți C. N., având domiciliul procesual ales în Iași, . nr.3, prin avocat, în contradictoriu cu pârâții O. F. V. CNP_, domiciliat în București, . nr.1, etaj 2, ., O. V. DRĂGULIȚA CNP_, domiciliată în București, . nr.1, etaj 2, . și T. C. I. CNP_, domiciliată în Iași, ., . și având sediul procesual ales în ..C. nr.12 Iași, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Constată rămase fără obiect toate celelalte excepții invocate de părți.
Obligă reclamanta la plata sumei de 2500 lei onorariu avocat achitat de O. F. V. conform chitanței 341/20.08.2014.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată referitoare la celelalte părți.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut:
“Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 11.07.2014, reclamanta B. H. A. J., a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții O. F. V., O. V. Drăgulița și T. C. I. constatarea prescripției dreptului de a pune în executare sentința civilă 668/19.01.2004, pronunțată în dosarul_/245/2003, a inopozabilității față de ea a acestei sentințe, precum și stabilirea calității de unic moștenitor a autorului Răteanu A. ( în calitate de descendent de gradul 2, respectiv nepoată de fiică postdecedată).
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în anul 2003 între numita Tigoianu A. și G. E. ( mama sa) a existat un proces, finalizat cu admiterea acțiunii promovate de Tigoianu și anularea certificatului de moștenitor nr. 16/08.04. 2002 eliberat de BNP M. R. pentru succesiunea numitului Rățeanu A.. Susține reclamanta că în urma soluției promovate, moștenitorii trebuiau citați de BNP pentru emiterea unui nou certificat, fără a fi fost necesară intervenția executorului. Cu privire la prescrierea dreptului de a cere executare silită a sentinței, reclamanta a învederat faptul că în temeiul art. 7 din fostul decret 167/1958, termenul de prescripție aplicabil este cel general, de 3 ani, care curge de la data rămânerii irevocabile. Astfel, față de lipsirea sentinței de puterea sa executorie reclamanta apreciază totodată că este în termen pentru promovarea unei noi acțiuni de constatare calitate de moștenitor a numitului Rățeanu A.. De asemenea sentința nu îi poate fi opozabilă acesteia, fiind terț față de părțile inițiale.
Cu privire la capetele doi și trei din cerere, reclamanta învederează că renunțarea mamei sale la moștenirea numitului Rățeanu A. nu este corect evaluată, deoarece renunțarea la succesiune poate produce efecte doar în interiorul termenului de opțiune succesorală. Or, declarațiile de renunțare au fost efectuate în 1991, 1992 și 2003 ( față de data decesului 1941) în afara termenului și nu au fost aduse la cunoștința reclamantei de către mama acesteia. Renunțarea r4ealizată de mama sa nu este de natură a afecta dreptul său propriu de a veni la moștenire, cu atât mai mult cu cât numita Tigoianu A. are aceeași calitate ( nepoată de fiu predecedat al numitului Rățeanu A.). Deși s-ar putea considera că moștenește autorul alături de verișoara sa primară acest lucru nu este adevărat, întrucât aceasta din urmă nu a realizat dovada acceptării moștenirii în termen. Tatăl numitei Tigoianu nu era predecedat autorului, pentru a putea opera reprezentarea. Numita Tigoianu nu poate veni astfel la moștenire nici în nume propriu, nici prin reprezentare și nici pe cale de retransmitere. Tot în sensul justificării calității sale de unic moștenitor, reclamanta învederează instanței că a realizat demersuri ce pot fi probate: cerere de reconstituire drept de proprietate întemeiată pe legea 18/1991.
În justificarea calității procesuale pasive a pârâților nominalizați, reclamanta învederează că soții O. sunt moștenitorii testamentari ( testament autentic 256/2003 BNP F. D.) ai defunctei Tigoianu A., iar pârâta T. are calitatea de donatar dintr-un contract de donație autentic, încheiat cu soții O., cu privire la bunuri din masa succesorală.
În drept, au fost invocate prevederile decretului 167/1958, art. 664-701 VCC.
Au fost anexate cererii: împuternicire avocațială, act de deces nr. 546 E. R. Rățianu, acte traduse, sentința 668/2004, contract de donație încheiat de soții O. și pârâta T., testament Tigoianu A., certificat de legatar emis de notar în baza testamentului autentic, extrase de carte funciară pentru informare, dispoziții Primăria Iași cerere despăgubiri legea 10/2001, cereri adresate Comisiei Locale Iași.
La data de 14 iulie 2014, la dosar au fost anexate acte intitulate procură de reprezentare de numita B. V., fiind solicitată o copie a acțiunii.
La data de 18 august 2014, pârâta O. V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției de netimbrare a cererii, de inadmisibilitate a acțiunii și obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că în realitate cererea de chemare în judecată are natura unei veritabile cereri în realizare, tinzând spre dobândirea unor bunuri dintr-o pretinsă masă succesorală, motiv pentru care se impune timbrarea la valoarea acestora. Mai susține pârâta că sentința civilă 668/2004 este opozabilă reclamantei, aceasta formulând inclusiv căi de atac extraordinare în contradictoriu cu aceleași persoane. Mai mult, nu se poate vorbi de un caracter admisibil al acțiunii în constatare atât timp cât pentru realizarea pretențiilor reclamantei ar fi necesară desființarea unei sentințe anterioare. Referitor la constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței din anul 2004, subliniază pârâta că aceasta nu este susceptibilă de executare silită și prin urmare nu poate fi supusă prescripției. Pe fondul cererii, pârâta apreciază că reclamanta nu are posibilitatea de cere redeschiderea succesiunii după Rățeanu A. ; se învederează în același context că reclamanta are exclusiv cetățenie franceză neputând dobândi terenuri în România. Pârâta opinează că se opune admiterii acțiunii promovate și autoritatea de lucru judecat raportat la sentința 9450/2009 pronunțată de Judecătoria Iași, prin care s-a stabilit irevocabil faptul că B. H. nu are calitatea de moștenitor al numitului Rățeanu A.. Întâmpinare a fost însoțită de o schiță a succesiunii operate în viziunea pârâtei.
La data de 18 august 2014, pârâtul O. V. a depus, la rândul său, în mod separat, întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ( prin absența unor drepturi succesorale), precum și imposibilitatea reclamantei de a dobândi terenuri în România, în calitatea sa de cetățean francez. A fost descris parcursul acțiunilor civile din 1991-2004, subliniindu-se că prezenta acțiune echivalează în esență cu o veritabilă cale de atac nedeschisă de lege în raport de toate sentințele pronunțate până în prezent. Pârâtul mai susține că în realitate reclamanta nu justifică nici măcar un interes legal deoarece nu are vocație succesorală la succesiunea ce se cere a fi dezbătută, iar scopul promovării prezentei acțiuni apare ca fiind unul ilicit. Pârâtul invocă la rândul său autoritatea de lucru judecat în privința capetelor 2 și 3 de cerere raportat la sentința civilă 668/2004,_/2007 ( nulitate absolută declarație notarială renunțare), 7721/2014 ( contestație în anulare ), 9450/2009. consideră pârâtul de asemenea că se poate vorbi de o lipsă calitatea procesuală pasivă a soților O. și se solicită aplicarea unei amenzi reclamantei pentru exercitarea drepturilor cu rea credință.
Întâmpinare a fost însoțită de un istoric al sentințelor, copii carte de identitate reclamantă, declarație notarială, procură, copii sentințe.
La data de 19 august 2014, pârâta T. a solicitat comunicarea unei copii a acțiunii, susținând că a aflat de existența litigiului de la părinții săi ( pârâții O.).
La data de 30 septembrie 2014, pârâta T. a depus la rândul său întâmpinare solicitând anularea cererii pentr neîntrunirea cumulativă a elementelor prevăzute de art. 194-197 NCPC, admiterea excepției nelegalei timbrări, lipsa calității de reprezentant a avocatului reclamantei, admiterea excepției inadmisibilității pentru caracterul de realizare al cererii. A fost identificate o . inadvertențe prezentate comparativ, iar apărările formulate cu privire la prescripție, opozabilitate, calitate procesuală, calitatea de moștenitor, autoritatea de lucru judecat au fost identice cu cele prezentate de pârâți.
La data de 23 octombrie 2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a tuturor excepțiilor invocate. Cu privire la nelegala timbrare, reclamanta a apreciat că cererea a fost timbrată cu suma indicată de instanță, iar cu privire la calitatea de reprezentant s-a solicitat a se constata faptul că împuternicirea avocațială este redactată cu respectarea tuturor regulilor din statutul profesiei. În privința excepțiilor referitoare la lipsa calității, au fost reiterate aceleași susțineri referitoare la culegerea moștenirii în nume propriu.
În cadrul ședinței de judecată din data de 28.01.2015, instanța a acordat cuvântul asupra tuturor excepțiilor invocate, în ordinea prestabilită de instanță și a rămas în pronunțare asupra acestora.
Prin încheierea din data de 11.02.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția nelegalei timbrări a cererii și a repus cauza pe rol, solicitând depunerea înscrisurilor relevante pentru dovedirea calității de reprezentant a reclamantei.
La data de 25 februarie 2015, reclamanta a depus copia certificată a contractului de asistență juridică, procura dată de Panco C. A. Dag numitei B. V., autentificată sub numărul 313/18.02.2014, încheierea de rectificare din 1.04.2014, procura data de B. numitului Panco în decembrie 2013, tradusă, copie act de identitate reclamantă.
În cadrul ședinței din data de 25.02.2015, s-a încuviințat cererea de pregătire apărare, studiere acte depuse și formularea de concluzii.
În cadrul ședinței de judecată din data de 4 martie 2015, instanța a repus în discuție excepțiile invocate și a rămas în pronunțare asupra acestora.
Analizând cu prioritate excepția de procedură a lipsei calității de reprezentant a avocatului semnatar al cererii, instanța reține următoarele:
În esență, în susținerea soluției de admitere a excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului reclamantei pârâții au învederat următoarele aspecte: un act notarial întocmit în Franța ( în speță procura pretins a fi fost dată de reclamantă numitului Panco C. A. Dag, procură ce a stat de altfel la baza întocmirii procurii de împuternicire a submandatarului B. V.) poate produce efecte doar dacă este legalizată conform legislației franceze, fiind ulterior tradusă de un traducător autorizat . or ceea ce a realizat reclamanta a fost o legalizare a traducerii actului, ceea ce ar echivala cu admiterea tezei potrivit căreia simpla traducere a unui act, autentificată produce efecte juridice. Se mai susține că traducerea nu este exactă, deoarece în ceea ce privește posibilitatea mandatarului de a împuternici alte persoane, aceasta nu echivalează cu posibilitatea submandatării de persoane, în mod succesiv. Mai mult, cu privire la întinderea mandatului, aceasta trebuie raportată la faptele pe care însăși legea română le permite pentru un cetățean francez. Împuternicirea dată de Panco nmitei B. menționează în mod greșit naționalitatea reclamantei ca fiind română, din toate actele dosarului rezultând că aceasta beneficiază exclusiv de cetățenie franceză. Or, în contextul în care procura nelegalizată nu poate produce efecte juridice pentru Panco, acesta nu poate la rândul său să își substituie un submandatar. Cu privire la procura nr. 313/18.02.2014, susțin pârâții că aceasta este falsă întrucât Panco nu a realizat dovada calității de mandatar printr-un înscris doveditor, în formă autentică. Pentru cetățenii străini, autentificarea înscrisurilor poate fi realizată doar de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României. Un alt aspect subliniat a fost cel potrivit căruia în procură se menționează că Panco C. justifică calitatea de mandatar prin procură întocmită de notar public Mathieu Guilbert ( Loire), iar în încheierea de autentificare se menționează că în fața notarului s-a prezentat Panco în calitate de mandatar a lui B. în baza procurii din 26.06.2013 certtificată de notar Sophie Sabot Barcet. Nici din punct de vedere formal procura prezentată nu este de natură a îndeplini cerințele legale ( lipsind mențiunea DUPLICAT). Cu privire la rectificarea din data de 1.04.2014, aceasta nu este semnată de notar, nu este dublată de mențiunea expresă de rectificare pe original, modificându-se în esență conținutul procurii anterioare.
Reprezentarea persoanelor fizice în justiție se poate realiza în condițiile art 83-87 NCPC. Astfel, mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte. Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.
În fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.
Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește prin înscris autentic.
Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată. Acest termen a fost acordat de instanță în vederea depunerii contractului de asistență juridică, pentru clarificarea modului în care avocatul reclamantei a încheiat efectiv actul invocat. Astfel, acesta a depus contractul de asistență ./_/2014, încheiat la data de 8.07.2014.
Rezultă așadar că în prezenta acțiune reclamanta este reprezentată de un avocat, în baza unui contract de asistență juridică, încheiat de o submandatară a pretinsului mandatar Panco C.. Se poate observa că actul anterior individualizat prin . număr a fost semnat la rubrica client /reprezentant de numita B. V. ( fila 239 dosar), aceasta indicând în mod expres . cărții de identitate, precum și codul numeric personal.
Obiectul contractului de asistență juridică a fost reprezentat de redactare, semnare acțiune civilă având ca obiect constatare prescripție executare și inopozabilitate sentință civilă nr.668/2004, constatare deschidere succesiune și stabilire calitate de unic moștenitor. Un prim aspect ce trebuie notat este cel referitor la neincluderea în obiectul contractului a operațiunilor de asistare/reprezentare în instanță, acestea fiind menționate pe formularul contractului, însă nefiind bifate sau menționate în scris de titularul acestuia, domnul avocat Moșuți.
Un al doilea aspect ce se impune a fi notat este faptul că nici împuternicirea avocațială depusă odată cu cererea introductivă ( la fila 5) nu menționează expres această posibilitate.
Instanța va nota că activitatea profesională a unui avocat poate cuprinde o asistență judiciară completă ( de la redactarea și semnarea cererii la punerea în executare a hotărârii) sau poate fi limitată la o parte din actele specifice acțiunilor în justiție. Mai mult, chiar contractul disociază aceste operațiuni ( a se vedea articolul 1 din convenție). Nu se poate da o interpretare extensivă obiectului contractului, fără a exista o manifestare de voință expresă a părții, care să poată fi interpretată ca atare.
Mai mult, în același contract de asistență juridică se precizează faptul că avocatul titular este împuternicit de mandatarul B. V. în baza procurii numărul 313/2014, procură autentificată.
Studiind conținutul procurii autentificate sub numărul 313/18 februarie 2014 de Societatea Profesional Notarială Confides, se poate observa că împuternicirea pe care mandatara B. V. a primit-o este realizată de Panco C. A. Dag, la rândul său împuternicit în baza procurii numărul_/CLERC MG HD din data de 30.12.2013, certificată de notarul public Mathieu Guibert, tradusă de A. R., a cărei semnătură a fost legalizată prin încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului nr. 72/5.02.2014 de notarul public F. D..
De asemenea, în conținutul procurii sunt individualizate expres o . dosare ( înregistrate în perioada 2003-2013, pe rolul Tribunalului Iași, V. și București, fără a se realiza nici un fel de precizare cu privire la prezenta acțiune. „Puterea deplină” de apărare a drepturilor și intereselor numitei B. vizează așadar, exclusiv dosarele nominalizate ( fila 240 dosar), în care mandatarul are libertatea de a răspunde la orice acțiuni, de a înainta orice acțiuni socotite utile pentru apărarea intereselor, de a repune pe rol, de a formula orice opoziții, căi de atac ordinare și extraordinare, cereri de chemare în judecată a altor persoane, reconvenționale, recuzări, perimări, conexări, declinări de competență, închidere și redeschidere dosare, primire citații, somații, sentințe, decizii, comunicări acte, punere în executare. Trebuie menționat faptul că dreptul de reprezentare nu poate fi acordat generic pentru orice acțiune în justiție, trebuind să fie cel puțin nominalizat obiectul acesteia, partea în contradictoriu cu care este formulată, fundamentul juridic.
Instanța apreciază că procura de care se prevalează numita B. V. nu poate constitui o procură valabilă de reprezentare în instanță, în cadrul prezentei acțiuni a numitei B., acest drept nefiindu-i conferit în mod expres. Mai mult, procura ce stă la baza celui de-al doilea contract de mandat ( încheiat între numiții Panco C. și B. V.) nu este tradusă de un traducător legalizat, ci părțile au înțeles să utilizeze un alt mecanism, nereglementat de lege: legalizarea semnăturii traducătorului. Or, actele traduse dintr-o limbă străină pot fi utilizate în cadrul actului de justiție înfăptuit de instanțele naționale din România, doar dacă au fost traduse de un traducător autorizat, acesta fiind unicul în măsură să ateste conținutul fidel al convențiilor încheiate în străinătate ( apte să producă efecte juridice în România).
Se poate constata că întreg șirul actelor ce stau la baza contractului de asistență juridică este viciat: începând de la o traducere efectuată de un traducător simplu, neautorizat, cu o rectificare a actului fără încheiere suplimentară de rectificare propriu-zisă, continuând cu legalizarea semnăturii traducătorului ( operațiune care nu poate valida conținutul traducerii propriu-zise), precum și cu obiectul efectiv al mandatului, astfel cum acesta apare definit în procura dată de primul mandatar ( Panco), în virtutea dreptului său de a submandata, numitei B. V..
Din analiza coroborată a tuturor actelor depuse în susținerea dreptului de reprezentare, instanța constată că nu se poate vorbi de o reprezentare corespunzătoare a reclamantei B. H. prin intermediul mandatarei B. V. și subsecvent prin avocat ales de aceasta din urmă, Moșuți C. N.. Instanța urmează a admite în consecință excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei, astfel cum a fost invocată prin întâmpinare, va proceda la anularea cererii de chemare în judecată pentru constatarea lipsei dovezii calității de reprezentant, constatând totodată rămase fără obiect toate celelalte excepții invocate de pârâți ( excepții de fond, a căror analiză se putea realiza doar în contextul respingerii excepțiilor de procedură invocate).
Analizând solicitarea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, instanța reține că singurul care a realizat dovada efectuării acestora a fost pârâtul O. V., prin depunerea chitanței nr. 341/20.08.2014, în cuantum de 2500 lei. în acord cu dispozițiile art. 451-453 NCPC, constatând culpa procesuală a reclamantei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către pârâtul Opriu V. a sumei de 2500 lei, apreciind că aceasta este proporțională în raport de complexitatea dosarelor, numărul termenelor la care avocatul acestuia a fost prezent, concluziile depuse. Referitor la cheltuielile de judecată efectuate de celelalte pârâte instanța va reține că la dosar nu au fost atașate nici un fel de dovezi a realizării lor, motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate. În considerarea soluției promovate, instanța va proceda de asemenea la respingerea ca neîntemeiată a solicitării reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta fiind în culpă procesuală.”
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta B. H. A. J., prin avocat Mosuti C. N., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Arata apelanta ca sentința primei instanțe este nelegala, fiind contrara legii, respectiv art.85 alineatul 3 si art. 86 teza a doua din Codul de Procedura Civila raportat al prevederile Legii nr.51/1995.
Astfel, un prim argument de text este cel vizat de prevederile incidența art.85 alineatul 3 din Codul de Procedura Civila, raportat la prevederile Legii nr.51/1995 cu modificările ulterioare, dupa cum urmează:
-in prezenta cauza nu se poate vorbi de incidența excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, atit timp cit la cererea de chemare in judecata s-a atașat un inscris emis in condițiile legii avocaturii, respectiv o imputernicire avocațiala inseriata la barou, care avea menționata in mod expres si dreptul de reprezentare in instanța.
Astfel, prima instanța, omite sa observe faptul ca imputernicirea avocațiala are redactata tipizat, in partea de mijloc a acesteia mențiunea dreptului de asistenta si reprezentare a clientului, si nu observa nici faptul ca mențiunea tipizata a dreptului de reprezentare este bifată corespunzător prin sublinierea olografa a cuvintului reprezentare urmata de o săgeata olografa care leagă cuvintul reprezentare de cuvintul JUDECĂTORIA IAȘI, înscris tot olograf.
De asemenea, desi prima instanța recunoaște ca in cuprinsul contractului de asistenta juridica se afla inscris dreptul de reprezentare, conchide ca acest cuvint ar fi trebuit bifat in mod expres.
Or, aici, chiar interpretind aceasta lipsa in sensul ca avocatul nu ar avea acordat dreptul de reprezentare prin contract, ar fi trebuit sa faca aplicatiunea prevederilor legale ale art. 86 teza a doua din codul de Procedura Civila, care prevăd ca excepție de la regula caracterului special al dreptului de reprezentare in instanța, situația in care mandantul locuiește in străinătate, ca in cazul nostru, cind dreptul de reprezetare in judecata se presupune a fi dat.
Din acest motiv considera ca fiind nelegale si aserțiunile instanței privind faptul ca procurile acordate mandatarului PANCO si submandatarei B. nu au caracter special si prin urmare, dreptul de reprezentare nu este legal acordat fiind acordat doar generic, pentru orice acțiune in justiție fara ca sa fie nominalizat cel puțin obiectul acesteia, partea in contraictoriu cu care este formulate cererea si fundamentul juridic.
Astfel, in condițiile in care mandanta reclamanta B. locuiește in FRANȚA si in cuprinsul procurilor acordate se menționează pentru mndatarul PANCO dreptul de a introduce orice acțiune, avind orice obiect va considera de cuviința, in legătura cu toate bunurile mobile sau imobile ale reclamantei, fiind menționate in mod expres imobilele din lasi .. C. nr.12 si 14, iar pentru mandatara B. se acorda un mod expres dreptul de a introduce orice acțiune va fi socotita ca fiind utila apărării drepturilor si intereselor reclamantei B., si coroborind aceste mențiuni cu prevederile art.86 teza a doua c.proc.civ, este evident ca in prezenta cauza dreptul de reprezentare in justiție este legal acordat si se presupune a fi dat iar excepția lisei calității de reprezentat ar fi trebuit respinsa.
In aceiași ordine de idei, considera ca analizarea valabilității procurilor in baza căruia s-a incheiat contractul de asistenta juridica anterior mentionat, încheiat cu avocatul care a reprezentat reclamanta in fata primei instanțe, exced cadrul soluționării excepției lipsei dovezii calității de prezentant.
Atita timp cit procurile susmenționate nu au fost anulate de o instanța de judecata in urma unui proces in condiții de contradictorialitate cu toate părțile implicate, nu se poate concluziona asupra caracterului nelegal al acestora, ele beneficiind de o prezumție de validitate si legalitate, cel puțin pina la inscrierea in fals, avind regimul legal al unor inscrisuri autentice, emise de notari publici din Franța si România, care isi asuma rapsunderea pentru încheierea respectivelor acte, si in considerarea acestui fapt au fost avute in vedere ca acte valabile de avocatul care a incheiat contractul de asistenta juridica anterior mentionat.
Un alt argument care conduce la admiterea apelului este nerespectarea prevederilor art.82 alineatul 1 din Codul de Procedura Civila.
Potrivit acestui text, atunci cindi instant constata lipsa dovezii calității de reprezentant este obligate de lege sa acorde un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor.
Or, in prezenta cauza un asemenea termen nu a fost acordat, instant procedind direct la anularea cererii prin sentința prin care a constat in prealabil lipsa dovezii calității de reprezentant.
In prezenta cauza s-a acordat un termen in vederea depunerii in instant a contractului de asistenta juridical care a stat la baza emiterii imputernicirii avocațiale anteriormentionate, insa dupa constatarea lipsei dovezii calității de reprezentant, prima instanta ar fi trebuit sa repună cauza pe rol si sa acorde un termen scurt in vederea acoperirii lipsurilor susmenționate, avind in vedere faptul ca este vorba despre lipsuri care puteau fi remediate in instante sau prin emiterea unei noi imputerniciri care sa respecte cerințele primei instante, in masura in care acestea ar fi considerate ca fiind legale.
Cu toate acestea, prima instanta a procedat in mod nelegal anuland in mod direct cererea de chemare in judecata si neacordind reclamantei dreptul si ocazia de a cunoaște lipsurile imputate privind valabilitatea dovezii calității de reprezentant si de a le remedia in termenul special acordat in acest sens, motiv pentru care considera ca prima instanța a incalcat prevederile art.82 alineatul 1 din codul de procedura civila.
Intimatul O. F. V. a formulat intampinare, prin care a invocat nulitatea absolută a căii de atac în temeiul dispozițiilor art.176, pct.2, c.p.civ. Arata ca dispozițiile art.87, alin.2, invocate de către avocat Moșuți, prin cererea de apel, odată cu indicarea sediului profesional, nu sunt incidente în cauză.
Textul legal, art. 87, alin.2, se referă la „avocatul care a reprezentant sau asistat partea la judecata procesului, care chiar fără mandat, poate face orice act ....să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate ".
Acest text legal se referă la situația când avocatul a avut mandat în etapa procesuală imediat anterioară aceleia în care a apărut problema reprezentării, textul nu-și găsește aplicare și atunci când avocatul nu a avut calitatea legală de reprezentant convențional, fapt constatat în mod neîndoielnic de către instanța de fond.
Art.87, alin.2, se referă pe deoparte la actele necesare pentru păstrarea unor drepturi și, pe altă parte, la exercitarea căilor de atac astfel, actele săvârșite în lipsa mandatului vor fi considerate valabile numai dacă au fost necesare pentru păstrarea drepturilor supuse unor termene și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp;
- avocatul care a reprezentat sau a asistat partea, în baza împuternicirii de la aceasta, poate chiar, fără mandat, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate,
Așadar, din cele invocate, rezultă în mod cert, faptul că avocatul trebuie să aibă mandat în etapa procesuală finalizată prin pronunțarea hotărârii, însă în situația dată, prin sentința civilă 4223/2015, prin care instanța de fond a anulat cererea de chemare în judecată, s-a stabilit în mod indubitabil că avocat Moșuți nu a avut calitate de reprezentant convențional, motiv pentru care dispozițiile invocate de către acesta, respectiv art.87, alin.2, nu sunt incidente în cauză.
Raportat la cele enunțate, dacă avocatul nu a avut mandat în etapa procesuală anterioară, cererea de exercitare a căii de atac este nulă, instanța fiind obligată a anula aceasta, conform dispozițiilor art. 176, pct.2, coroborat cu art.470, alin.l, pct.e, fără ca partea să aibă posibilitatea chiar să ratifice actul de procedură săvârșit de avocat.
Puterea legală pentru exercitarea căii de atac, ( fără existența unui mandat expres), de către avocat, este condiționată de existența mandatului pentru etapa procesuală finalizată prin darea hotărârii împotriva căreia se exercită calea de atac, raportat la motivul de drept, respectiv art.87 alin.2, indicat de către apelant prin cerere, fapt ce nu se regăsește în prezenta cauză.
Instanța de fond, în mod legal, în urma administrării probatoriului în cauză, a dispus admiterea excepției invocată de către intimați, prin întâmpinare, respectiv lipsei dovezii lipsei calității de reprezentant al avocatului Moșuți.
Potrivit dispozițiilor art.82, c.p.civ, când instanța a constatat lipsa dovezii calității de reprezentant a celui ce a acționat în numele părților, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă aceasta nu se acoperă, cererea va fi anulată.
La data de 11.07.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași, acțiunea ce a format dosar nr._, de către avocat Moșuți „în calitate de reprezentant convențional al numitei B.", acțiune ce a avut ca obiect „ acțiune în constatare -stabilire calitate de unic moștenitor".
La data de 18.08.2014, în calitate de pârât a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a invocat pe lângă alte excepțiile procesuale, ce aveau ca efect inadmisibilitatea acțiunii principale, și excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului Moșuți.
La data de 19.08.2014, pârâta T. C., formulând întâmpinare, a invocat de asemenea, excepția lipsei calității de reprezentant convențional a avocatului Moșuți.
In cadrul ședinței de judecată, respectiv la data de 28.01.2015, primul termen de judecată, instanța a acordat cuvântul părților asupra tuturor excepțiilor invocate, în ordinea prestabilită de către instanță.
Prin încheierea din 11.02.2015, instanța, în vederea soluționării cu prioritate a excepției lipsei calității de reprezentant al avocatului Moșuți, a solicitat depunerea de către acesta a înscrisurilor relevante pentru dovedirea calității de reprezentant al reclamantei.
La data de 25.02.2015, avocat Moșuți a depus la dosarul cauzei contractul de asistență juridică, în original și copii certificate după procură autentificată sub nr.313/18.02.2014, încheierea de rectificare din 01.04.2014, procură în limba franceză din în decembrie 2013, traducerea parțială, legalizată a celei din urmă, copie act de identitate reclamantă.
In cadrul ședinței de judecată din 04.03.2015, instanța repus în discuție părților, excepția menționată, rămânând în pronunțare cu privire la aceasta.
Astfel, observând încheierile de ședință, din cadrul instanței de fond, aceasta a procedat la respectarea întrutotul a dispozițiilor art.82, c.p.civ, articol care de altfel și „apelantul Avocat Moșuți" și-l indică ca temei de drept al apelului formulat.
In urma analizării înscrisurilor existente, prin care avocatul Moșuți a dorit a-și proba calitatea de reprezentant convențional, instanța a aplicat în mod corect sancțiunea anulării cererii făcută prin reprezentant, în numele titularului, reprezentant convențional ce nu și-a dovedit calitatea potrivit dispozițiilor art.85, c.p.civ.
Avocat Moșuți a indicat instanței că are calitate de reprezentat convențional al numitei B. prin depunerea împuternicirii avocațiale emisă în baza titlului de avocat.
Analizând împuternicirea avocațială, s-a observat că aceasta nu purta semnătura clientei B., cetățean francez, cu domiciliu în străinătate.
Imputernicirea avocațială, chiar și în condițiile existenței formei tipizate prevăzute de legea 51/1995, nu poate fi valabilă dacă nu are la bază un contract de asistență juridică încheiat în condițiile de legalitate, acesta fiind doar un înscris constatator.
Chiar dacă nu purta semnătura clientei, împuternicirea în cauză îndeplinea condiția de formă, dat fiind valoarea juridică a împuternicirii avocațiale ce constă în atestarea identității părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.
Insă, odată cu depunerea în original al contractului de asistență juridică, la solicitarea intimatului și a instanței, se precizează faptul că avocatul este împuternicit de către numita B. V., în baza procurii nr. 313/2014, procură autentificată ( fila 239 dosar) și a înscrisurilor în baza cărora a fost emisă procura în cauză, respectiv: procura nr._/CLER MG HD din data de 30.12.2013, certificată de notarul public MATHIEU GUIBERT, tradusă de A. R., a cărei semnătură a fost legalizată prin încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului nr. 72/05.02.2014, de notarul public F. D..
Astfel, împuternicirea emisă de către avocat reflectă o altă situație de fapt decât cea care reiese din contractul de asistență juridică, neexistând raport juridic direct între avocat și numita B..
Semnarea contractului de către B. Vavara nu acoperă lipsa semnăturii numitei B. deoarece procura autentificată sub nr. nr.313,/2014, prin care Panco o împuternicește pe B. să o reprezinte pe B. este un act subsecvent al actului prin care la rândul său Panco susține că ar fi fost împuternicit de către B. (înscrisul în limba franceză tradus parțial și legalizat).
Conform principiului paralelismului formei, pentru ca procura nr. 313/2014, să poată produce efecte juridice, era necesar ca și procura între Panco și B. să aibă formă autentică ( să fie întocmit de un agent constatator competent, conform legii române: notar din România sau funcționar consular al statului român în Franța, aceștia desfășurându-și activitatea în baza Legii 36/1995, a notarilor și activității notariale), condiție neîndeplinită în speță
Faptul că procura între numiții B. și Panco nu are formă autentică, nu îndeplinește condițiile de legalitate, nu produce efecte juridice față de terți, sens în care procura autentificată sub nr. 313/2014, reprezintă voința lui Panco de a o împuternici pe B. să o reprezinte pe B., lipsind total consimțământul lui B., ce semnifică inopozabilitatea acesteia.
Instanța de fond, în mod corect, din analiza tuturor actelor depuse în susținerea dreptului de reprezentare a avocatului Moșuți, a constatat că nu se poate vorbi de o reprezentare corespunzătoare a numitei B., prin intermediul mandatarei B. V. și subsecvent prin avocat ales de aceasta din urmă, Avocat Moșuți C. N..
Intimata O. V. Drăgulița a formulat intampinare, prin care a invocat excepția relei credințe a av. Mosuti C.N., solicitand amendarea acestuia si excepția nulității cererii de exercitare a căii de atac.
Arata ca cel care deturnează dreptul procesual de la scopul de la care a fost recunoscut și îl exercită cu rea-credință săvârșește un abuz de drept procesual.
Avocat Mosuti a făcut o demonstrație uluitoare în sensul că titlul lui de avocat îi conferă dreptul de a învesti instanța de judecată oricând, în numele oricui dorește cu o cerere ce nu îndeplinește condițiile de exercitare - și chiar în condiția în care acea cerere a fost anulată, el exercită cale de atac, considerând că accesul la justiție este absolut, nelimitat.
Evident, aceste manifestări ale exercitării abuzive a drepturilor procedurale nu au fost posibile fără ignorarea legii de drept civil material și de drept procesual civil, fără sfidarea propriului statut și a codului deontologic.
Art. 48 al(l) din Legea 51/1995 interzice avocatului ca în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei; spre exemplu în speță, avocatului Mosuti îi era interzisă emiterea împuternicirii prin care să se legitimeze că o reprezintă pe B. H. Andre J., în condițiile în care nu exista un raport contractual cu aceasta din urmă.
Imputernicirea avocațială este un înscris constatator al contractului de mandat.
Este necesar dar nu și suficient ca înscrisul constatator să aibă forma tipizată. Nu forma tipizată constituie condiția de valabilitate ci, mențiunile din împuternicire care trebuie să corespundă cu cele din contractul de asistență juridică din care se naște dreptul avocatului de a reprezenta.
Pus în situația de a dovedi valabilitatea împuternicirii avocațiale prin depunerea la dosar a contractului de asistență juridică în original și a înscrisurilor care au stat la baza întocmirii, avocatul Mosuti a dovedit nevalabilitatea așa cum a reținut instanța. Av. Mosuti a depus înscrisuri constând în acte succesive viciale care au stat la baza întocmirii contractului de asistență juridică, dovedintîn mod direct situația exact inversă: nevalabilitatea împuternicirii pe de o parte iar pe de altă parte a ieșit la iveală procedeul incompatibil cu demnitatea profesiei de avocat, componentă a relei-credințe și anume, a intenționat să acopere nevalabilitatea actelor viciale succesive prin care B. V. pretindea că o reprezintă pe B. H. Andre J., prin încheierea contractului de asistență juridică semnat de B. V., prin care aceasta din urmă îl mandata pe av. Mosuti să o reprezinte pe B. H..
Cererea de apel se află într-o situație similară cu cererea de chemare în judecată:
-av. Mosuti a semnat cererea de chemare în judecată în numele lui B. pretinzând că este reprezentantul convențional al acesteia din urmă sens în care s-a legitimat cu o împuternicire avocațială prin care s-a indus ideea că ar fi fost împuternicit de B., situația constatată de instanță a fost exact inversă, sens în care s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a fost anulată cererea de chemare în judecată.
-av. Mosuti a semnat cererea de apel în numele lui B. invocând „împuternicirea legală" (art. 87 al(2) NCPC) dată de mandatul pe care l-ar fi avut în primă instanță (condiție de exercitare de către avocat a căii de atac) și despre care, prima instanță s-a pronunțat că nu este valabil și nu poate dovedi contrariul.
Cu alte cuvinte, induce o stare de fapt contrară dreptului și urmărește să devină datorită aparenței o sursă a dreptului subiectiv, ceea ce echivalează cu o manifestare a relei-credințe pe care a dovedit-o încă de la introducerea cererii de chemare în judecată.
A formulat intampinare si intimata Toarba C., care a solicitat anularea pe cale de excepție a cererii de apel si menținerea sentinței civile 4223/2015 ca fiind legală, invocand in esenta, aceleasi motive ca si primii doi intimati.
Nu s-au administrat probe noi in apel.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, cu prioritate asupra exceptiei nulitatii cererii de apel, tribunalul constata ca cererea de apel formulata impotriva sentintei civile nr. 4223/25.03.2015 a fost redectata in numele reclamantei B. H. A. de avocat Mosuti C. N., acesta prevalandu-se de disp. art. 87 alin.2 NCPC, potrivit carora “Avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate...”
Pentru incidența art. 87 alin. (2) NCPC este necesar ca avocatul să fi reprezentat sau asistat partea în etapa procesuală anterioară.
Cu referire la acest aspect, tribunalul retine ca art. 85 alin. 3 prevede ca “ Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.”
Tribunalul constata ca avocat Mosuti C. N. a anexat cererii de chemare in judecata o imputernicire avocatiala, din care rezulta ca este mandatat de clienta B. H. A. J., in baza contractului de asistenta juridica nr. IS/_/2014 din 8.07.2014, sa exercite urmatoarele activitati: “redactare si semnare actiune civila avand ca obiect constatare prescriptie executare si inopozabilitate sentinta civila nr. 668/19.01.2004 a Judecatoriei Iasi, deschidere succesiune defunct Rateanu A. si stabilire calitate de mostenitor unic al clientei dupa acest defunct”.
In cuprinsul imputernicirii nu este bifata si rubrica referitoare la asistarea/reprezentarea clientei in proces. In cererea de apel s-a facut vorbire despre faptul ca mentiunea tipizata a dreptului de reprezentare este bifata corespunzator prin sublinierea olografa a cuvantului “reprezentare”, urmata de o sageata olografa care leaga acest cuvant de cuvantul “Judecatoria Iasi”, scris tot olograf.
Tribunalul constata, insa, ca sublinierea olografa a cuvantului “reprezentare” nu exista, ci este vorba despre liniuta orizontala a literei “t” din cuprinsul cuvantului “acest”, scris olograf imediat sub cuvantul tiparit “reprezentare”.
Cat despre sageata olografa catre cuvintele “Judecatoria Iasi”, tribunalul retine ca semnificatia acesteia este ambigua si nu poate fi interpretata ca referindu-se la dreptul de reprezentare a clientei, intrucat mentiunea tipizata a dreptului de reprezentare nu este bifata, dupa cum s-a aratat mai sus.
Pe de alta parte, imputernicirea avocatiala trebuie sa reflecte intocmai limitele mandatului, convenite prin contractul de asistenta juridica. In acest sens, tribunalul constata ca in contractul de asistenta juridica ./_/2014 din 8.07.2014 incheiat intre avocat Mosuti C. N. si B. V., in calitate de mandatar al clientei B. H. A. J., la rubrica obiectul contractului sunt prevazute: “redactare si semnare actiune civila avand ca obiect constatare prescriptie executare si inopozabilitate sentinta civila nr. 668/19.01.2004 a Judecatoriei Iasi, dosar nr._/2003, constatare deschidere succesiune defunct Rateanu A. si stabilire calitate de unic mostenitor a clientei dupa acest defunct”.
Contractul de asistenta juridica nu cuprinde dreptul de asistare/reprezentare in instanta, aceasta mentiune nefiind nici bifata si nici scrisa olograf.
In cererea de apel s-au invocat dispozitiile art. 86 teza a doua NCPC, potrivit carora “Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu și nici reședință în țară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.”
Textul nu are aplicabilitate in speta, intrucat el vizeaza numai pe mandatarul cu procura generala, conditie neintrunita in persoana avocatului Mosuti C., cata vreme contractul de asistenta juridica are caracterul unui mandat special, in cuprinsul caruia activitatile pentru care avocatul a fost mandatat sunt in mod expres indicate la rubrica “obiectul contractului”, astfel incat nu se poate retine ca dreptul de reprezentare in judecata se presupune dat.
Cu privire la nerespectarea de catre prima instanta a disp. art. 82 alin.1 NCPC, potrivit carora “Când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.”, tribunalul constata ca aceste prescriptii legale au fost urmate de judecator.
Astfel, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a fost invocata de parata Toarba C. prin intampinare, exceptie asupra careia reclamanta a pus concluzii in raspunsul la intampinare, referindu-se la continutul imputernicirii avocatiale. Ulterior, prin incheierea din 11.02.2015 instanta a pus in vedere reclamantei sa depuna la dosar contractul de asistenta juridica, in vederea solutionarii exceptiei mentionate, acordand un termen in acest sens la 25.02.2015. Astfel, instanta a acordat posibilitatea ca lipsurile sa fie acoperite, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant fiind in mod procedural discutata si solutionata.
In considerarea celor mai sus aratate, tribunalul retine ca exceptia nulitatii cererii de apel este intemeiata, avocatul Mosuti C. N. nefacand dovada dreptului de reprezentare la prima instanta, urmand ca, in baza art. 82 alin.1 NCPC, sa dispuna in consecinta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite exceptia nulitatii cererii de apel.
Anuleaza cererea de apel formulata de B. H. A. J., prin reprezentant avocat Mosuti C. N. impotriva sentintei civile nr. 4223/25.03.2015 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 13.10.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, C. R. | |
Grefier, D. M. B. |
Red./tehnored. C.I.
6 ex./24.11.2015
Judecător fond: I. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1547/2015. Tribunalul IAŞI | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
