Anulare act. Decizia nr. 1298/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1298/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 1298/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Octombrie 2015
Președinte - L. H.
Judecător C. I.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1298/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul B. G. M. și pe intimații INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI și P. JUDEȚULUI IAȘI, având ca obiect fond funciar anulare Ordin Prefect; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24.09.2015, 01.10.2015, 08.10.2015 și apoi pentru astăzi, 13.10.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8094 din 6.06.2014 a Judecătoriei Iași, s-au dispus următoarele:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI și, în consecință, respinge acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamantul B. G. M., împotriva respectivei pârâte.
Pe fond, respinge acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamantul B. G. M., din localitatea Slatina, .. 14, ., ., împotriva pârâtului P. JUDEȚULUI IAȘI.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.”
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul_, precizată ulterior, venită prin declinare de competență de la Tribunalul Iași, reclamantulB. G. M. a solicitat anularea Ordinului nr. 957, emis la data de 26.10.2010 de P. Județului Iași.
Acțiunea este scutită de achitarea taxelor de timbru, conform dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 republicată.
În motivarea acțiunii se arată că ordinul contestat a fost emis pe numele reclamantului, dar cu menționarea domiciliului acestuia în Iași și nu în municipiul Slatina, județul O. și nici nu i-a fost comunicat ordinul respectiv în mun. Slatina pentru a putea formula plângere împotriva acestuia în termenul legal, primindu-l doar cu adresa nr. 450/19.03.2013, astfel că solicită repunerea în termen.
La Tribunalul Iași s-a depus la dosar întâmpinare de către pârâta Instituția P. Județului Iași, care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași de a soluționa cauza și excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției respective, având în vedere că emitentul ordinului contestat este prefectul, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, deoarece ordinul respectiv a fost emis cu respectarea prevederilor legale în materie, iar reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici dovada că terenul solicitat a fost preluat la stat potrivit dispozițiilor Decretului nr. 712/1966, conform dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată.
După declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași și formarea dosarului de față, reclamantul, la solicitarea instanței, a formulat precizări la acțiune, făcând confuzie între Instituția P. Județului Iași și P. Județului Iași, din lipsă de cunoștințe juridice, astfel că, față de dispozițiile art. 78 Cod procedură civilă, instanța a dispus, din oficiu, citarea în cauză a emitentului ordinului contestat, care este P. Județului Iași, urmând ca prin hotărâre să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de pârâta Instituția P. Județului Iași.
Legal citat, pârâtul P. Județului Iași, cu sediul la Instituția P. Județului Iași, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată pentru admiterea cererilor reclamantului.
În probațiune au fost depuse la dosar acte și înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că nici pârâtele și nici din oficiu nu s-a invocat excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamant, având în vedere adresa nr. 450/19.03.2013, prin care i-a fost comunicat reclamantului ordinul contestat, la domiciliul său din mun. Slatina, jud. O., acțiunea fiind introdusă, deși greșit pe rolul Tribunalului Iași, în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea ordinului respectiv, respectiv la data de 13.04.2013, după ce a fost comunicată Tribunalului Iași de către P. de pe lângă Tribunalul Iași, sesizat inițial.
Instanța constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, deoarece pârâta Instituția P. Județului Iași este doar instituția la care își are sediul emitentul ordinului contestat, respectiv pârâtul P. Județului Iași.
Pe fond, instanța constată că în cererile cu nr. 65.582/09.09.2005 și nr. 68.048/19.09.2005 reclamantul și-a precizat domiciliul din mun. Slatina, jud. O. și toată corespondența purtată cu reclamantul a fost trimisă la domiciliul său din mun. Slatina, jud. O., doar ordinul contestat fiind comunicat la o adresă din Iași, la care nu locuiește reclamantul, ci este locul situării suprafețelor de teren revendicate de el.
Cum eroarea materială se poate îndreptat pe cale administrativă de către emitentul ordinului contestat, iar acțiunea de față urmează a fi considerată ca fiind formulată în termenul legal, instanța constată că nu s-a vătămat dreptul la apărare al reclamantului și nici nu sunt motive din această cauză pentru a se constata nulitatea ordinului contestat.
Prin precizările depuse la dosarul Judecătoriei Iași, instanța constată că reclamantul a solicitat să fie studiate cu atenție toate documentele depuse de el la dosar și să se constate că ordinul contestat este netemeinic și nelegal, motiv pentru care acesta să fie anulat și să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul solicitat.
Analizând actele și înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că prin contractul de vindere-cumpărare din data de 17.11.1932, de la fila 24 a dosarului Tribunalului Iași străbunicul reclamantului V. A. a vândut fiicei sale V. E. suprafața de teren, situată în Iași, ., pe care a cumpărat-o prin actul de veșnică vânzare din data de 20.04.1894, de la fila 16 dosar.
Conform declarației reclamantului de la fila 36 dosar, el solicită reconstituirea dreptului de proprietate în localitatea Iași, în calitate de moștenitor al străbunicului său V. A..
Potrivit adresei nr. 816/C/27.06.2013 de la fila 45 din dosarul Tribunalului Iași, emisă de Arhivele Naționale – Serviciul Județean Iași, cu privire la imobilele deținute de către familia V. în Iași, . găsit doar Decizia nr. 257/19.05.1954, emisă de Secțiunea Financiară a Regiunii Iași și actele anexate și extras după dosarul cu terenurile virane din raza orașului Iași, înregistrat la Sfatul Popular al Raionului Iași, unde, la nr. crt. 12, figurează ., având proprietar pe numita V. E., dar nu figurează și ..
Prin Decizia nr. 257/19.05.1954, de la fila 46 din dosarul Tribunalului Iași, s-a decis transmiterea în proprietatea Statului, și în folosința Sfatului Popular al Orașului Iași suprafața de 1300 mp teren viran, ca urmare a constatării de către Tribunalul Popular, în dosarul nr. 2762/1954, al Orașului Iași că acest teren este fără stăpân, cu declararea lui ca trecut în proprietatea Statului, în condițiile Decretului nr. 111/1951.
Prin adresa nr. 13.659/09.08.2005, de la fila 26 din dosarul Tribunalului Iași, Primăria Municipiului Iași a adus la cunoștință reclamantului că nu a formulat, în termenul legal, notificarea prevăzută de art. 21 alin. 3 din legea nr. 10/2001, astfel că nerespectarea acestui termen, duce la pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale.
Având în vedere temeiul juridic al preluării la stat a suprafeței de teren de 1300 mp ce a aparținut E. V., fiica lui V. A., după care reclamantul revendică terenul, văzând și prevederile Legii nr. 10/2001 republicată și cele ale Legii nr. 18/1991 republicată, reiese că reclamantul avea posibilitatea să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 republicată și nu pe cea prevăzută de Legea nr. 18/1991 republicată.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția P. Județului Iași, cu consecința respingerii acțiunii formulate și precizate ulterior de către reclamant împotriva respectivei pârâte, iar pe fond va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și precizată ulterior împotriva pârâtului P. Județului Iași.”
***
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul B. G. M., pentru următoarele considerente:
A precizat reclamantul că ulterior introducerii acțiunii pe măsură ce a obținut acte doveditoare de la Arhivele Naționale cu privire la imobilele deținute de familia V., respectiv de străbunicul V. A. și fiica sa, V. E. în mun. Iași, . și nr. 68, proprietăți ce au fost trecute în proprietatea statului și în folosința Sfatului Popular al orașului Iași, a suprafeței de 1300 mp prin decizia nr. 257 din 19.05.1954 de la fila nr. 46 din dosar, ca fiind teren viran, ca urmare a constatării de către Tribunalul Popular Iași dosar nr. 2762 din 1954, ca acest teren este fără stăpân, cu declararea lui ca teren în proprietatea Statului în condițiile Decretului nr. 111 din 1951 deoarece datorită războiului s-au refugiat în republica M..
Având în vedere că la apariția Legii nr. 10 din 1951 nu avea acte doveditoare privind imobilele deținute în proprietate de familia V. A. și V. E. în Iași, . și 68, nu a putut să formuleze în termen legal notificarea prev. de art. 3 din Legea nr. 10 din 2001 pentru a solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, prin întâmpinarea depusă la 20.05.2014 aflată la dosar a dovedit instanței că nu a transmis acte prin care a făcut dovada dreptului de proprietate și dovada preluării terenurilor la stat și în folosința orașului Iași și a solicitat studierea cu atenție a actelor, să fie repus în termen pentru notificare și să poată solicita măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele și terenul de 1300 mp ale străbunicului său, V. A. și ale fiicei sale V. E..
A solicitat admiterea apelului, judecarea cauzei în lipsă a dosarului la tribunal. A solicitat luarea în considerare a susținerilor învederate la prima instanță.
La 1.04.2015 apelantul a depus precizări, arătând că dorește reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor deținute de autorii săi pe baza actelor depuse cu care face dovada că aceștia, V. A. și V. E. au deținut imobilele în cauză. În drept a invocat Legea nr. 1 din 2000, Legea nr. 247 din 2005, NCPC. A solicitat repunerea în termenul prevăzut de Legea nr. 10 din 2001 deoarece prima instanță nu s-a pronunțat în acest sens și acordarea de despăgubire pe baza unei juste evaluări.
P. Județului Iași a depus întâmpinare arătând că prima instanță a reținut în mod corect lipsa calității procesuale pasive a Instituției P. Iași. Corect s-a reținut că având în vedere temeiul juridic al preluării de către stat a suprafeței de 1300 mp ce a aparținut E. V., reiese că reclamantul avea posibilitatea de a urma procedura Legii nr. 10 din 2001 și nu cea a Legii nr. 18 din 1991. Împrejurarea că la apariția Legii nr. 10 din 2001 reclamantul nu deținea acte doveditoare pentru imobilele solicitate nu constituie motiv pentru ca instanța să anuleze ordinul nr. 957 din 26.10.2010.
În cuprinsul ordinului contestat s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a preluării imobilelor conform decretului nr. 712 din 1966, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 36 al. 5 din Legea nr. 18 din 1991.
A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 8094/2014.
Apelantul a depus răspuns întâmpinare arătând că hotărârea primei instanțe este greșită. Inițial a formulat cererea pe legea nr. 18 din 1991 apreciind că pentru terenurile și proprietățile din intravilan se retrocedau potrivit art. 8 din Decretul nr. 40 din 1991, fără să știe că primăria nu mai avea în evidențele sale imobilele. A demonstrat în cursul procesului că imobilele au fost proprietatea autorilor săi fiind preluate în baza Decretului nr. 111 din 1951 deoarece străbunicii au părăsit țara în timpul celui de-al doilea război mondial. A mai precizat că nu a făcut notificare prin notarul public în baza Legii nr. 10 din 2001 deoarece nu avea acte oficiale și ulterior de la arhivele Statului a primit acte pe care le-a depus la dosar și în timpul acestui proces a solicitat și repunerea în termen pe baza Legii nr. 10 din 2001. A solicitat admiterea apelului, anularea ordinului prefectului și pe cale de consecință reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor deținute de străbunicii săi în Iași, . și 68, sau acordarea de compensații în echivalent recuperatorii de la stat prin ANRP.
Nu s-au depus alte înscrisuri, nu s-au solicitat probe suplimentare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamantul B. G. M. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Criticile reclamantului vizează faptul că prima instanță nu ar fi soluționat cererea de repunere în termenul de formulare a notificării, solicitând ca urmare să îi fie acordate măsurile reparatorii acordate de Legea nr. 10 din 2001.
Reclamantul nu a criticat faptul că prima instanță ar fi reținut aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10 din 2001 raportat la modalitatea în care autorii săi au fost deposedați de bunurile lor. Tribunalul reține totuși sub acest aspect că prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală.
După cum rezultă din situația prezentată de reclamant și documentația depusă, imobilele situate în Iași, . și nr. 68 au aparținut numiților V. A. și V. E., aceste imobile fiind preluate de către stat în baza Decretului nr. 111 /1951.
Pentru a obține repararea dreptului său, reclamantul a inițiat procedura prevăzută de Legea nr. 18 din 1991, depunând două cereri cu nr._/9.09.2005 și revenire cu nr._/19.09.2005 la Primăria Iași în termenul prevăzut de Legea nr. 247 din 2005, prin care a solicitat reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate cu privire la imobilele menționate, în calitate de strănepot al numitului V. A.. În cadrul acestei proceduri, reclamantul a înțeles să beneficieze de termenul acordat de Legea nr. 247 din 2005 dar cu referire la art. 36 al. 5 din Legea nr. 18 din 1991.
Potrivit acestei ultime dispoziții, pentru a fi aplicabile cazului său, era necesar ca persoana să facă dovada că ea sau autorul au fost proprietarii terenului ce a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 712 din 1966 sau a altor acte normative speciale. De asemenea terenul solicitat trebuie să fie fără construcții și situat în intravilan, să aibă destinație agricolă, să nu fie afectat de investiții, să fi fost preluat cu titlu valabil de către stat.
Dacă anterior apariției Legii nr. 10 din 2001, reclamantul avea posibilitatea de a apela la dispozițiile Legii nr. 18 din 1991, ulterior actul normativ menționat a prevăzut la art. 2 câmpul său de aplicare. Astfel,fac obiectul Legii nr. 10 din 2001 cererile privind:
a) imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificãrile și completãrile ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere și de transporturi, precum și prin alte acte normative de naționalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotãrâri judecãtorești de condamnare pentru infracțiuni de naturã politicã, prevãzute de legislația penalã, sãvârșite ca manifestare a opoziției fațã de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donațiile fãcute statului ș.a., neîncheiate în formã autenticã, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autenticã prevãzutã de art. 813 din Codul civil, în acest din urmã caz dacã s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulitãții donației printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã și irevocabilã;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor mãsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotãrâri judecãtorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscãrii, confiscate, fãrã moștenitori sau fãrã stãpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Fiind vorba de imobile trecute în patrimoniul statului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, preluarea imobilului de către stat în temeiul Decretului nr. 111/1951 are caracter abuziv în înțelesul art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001, ceea ce determină concluzia că imobilele intră sub domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație a căror dispoziții se aplică prioritar în raport cu dreptul comun. Legea nr. 10/2001 cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței, procedură specială care asigură toate garanțiile necesare, inclusiv accesul la instanță.
În cazul de față, bunurile imobile în litigiu fac parte din categoria celor a căror situație juridică este reglementată de Legea nr. 10/2001, iar cu privire la acestea, reclamantul avea obligația de a urma procedura specială instituită de această lege.
În cadrul normativ nou creat nu există posibilitatea pentru reclamant de a opta, în demersul său judiciar, între Legea nr. 10 din 2001 și Legea nr. 18 din 1991, deoarece recunoașterea unui asemenea drept ar însemna încălcarea principiului drept evocat anterior.
În condițiile în care reclamantul nu a uzat de prevederile legii speciale de reparație pentru a-și valorifica drepturile pe care le pretinde asupra imobilelor, acesta solicitând repunerea în termen și restituirea sau acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10 din 2001, în cadrul plângerii împotriva Ordinului nr. 957 din 26.10.2010 formulate în baza art. 54 al. 1 din Legea nr. 18 din 1991, tribunalul constată, în circumstanțele particulare ale speței, că valorificarea acestor drepturi nu poate fi realizată pe calea acțiunii de față.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de reclamantul B. G. M. impotriva sentintei civile nr. 8094/6.06.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul B. G. M. impotriva sentintei civile nr. 8094/6.06.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 13.10.2015.
Președinte, L. H. | Judecător, C. I. | |
Grefier, D. M. B. |
Red./tehnored. L.H.
5 ex./14.12.2015
Judecător fond: M. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1485/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1530/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
