Acţiune în constatare. Decizia nr. 390/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 390/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Februarie 2013
Președinte - M. S.
Judecător O. L.
Judecător M. A.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ R. 390/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de reclamanta Gruhoil J. împotriva sentinței civ. nr.6442/23.03.2012 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimații F. B., M. Iași prin P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 11.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.02.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față
P. sentința civilă nr. 6442/23.03.2012 a Judecătoriei Iași s-a admis cererea formulată de F. B., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat O. D. L., în Iași ..114, ., parter, . cu G. J., domiciliată în Iași, ..22, jud. Iași.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.297/10.01.2012 a Judecătoriei Iași cu: “Dispune obligarea reclamantei la plata cheltuielilor în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat”.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„P. cererea înregistrată pe rolul instanței în data de 23.01.2012, pârâtul F. B. a solicitat completarea dispozitivului și îndreptarea unor erori materiale din cuprinsul sentinței civile nr.297/10.01.2012, întocmite în dosarul_, în temeiul art.281 C.pr.civ., susținând că instanța omis să se pronunțe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată și că au fost scrise greșit numele reclamantei și al pârâtului (corect fiind G. în loc de Gruhoil și F. în loc de F.).
În motivare, a arătat următoarele:
Cererea de acordare a chetuielilor s-a întemeiat pe art.246 alin.3 C.pr.civ., întrucât cererea de renunțare la judecată în contradictoriu cu F. B. s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, după angajarea de avocat de către acesta, după depunerea întâmpinării si prezentarea avocatului la termenul de judecată.
Cheltuielile au fost dovedite cu chitanța depusă în original la dosar la termenul din 15.11.2011, iar cererea de acordare a cheltuielilor a fost consemnată în încheierea de ședință din acea dată.
În drept, a invocat prevederile art. 281 alin.1 și art.2812 C.pr.civ.
Analizând actele depuse la dosar și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, reclamanta G. J. a solicitat constatarea unui drept de proprietate asupra unei magazii din Iași, ..22, jud.Iași, în contradictoriu cu pârâții F. B. și M. Iași. Pârâții au depus întâmpinare la 20.10.2011 (f.8), respectiv 24.10.2011 (f.19), anexând fiecare înscrisuri în dovedirea poziției procesuale.
P. declarația de la termenul din 15.11.2011 (f.46), reclamanta a renunțat la judecata în contradictoriu cu pârâtul F. B., aspect de care instanța a luat act prin încheierea de la acel termen (f.65), la care a fost depusă de către pârâtul în discuție chitanța nr.31/15.11.2011, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, în cuantum de 1500 lei.
Ulterior, ca urmare a faptului că reclamanta nu a mai dovedit achitarea taxei de timbru, instanța a anulat cererea acesteia, prin sentința civilă nr.297/10.01.2012.
Potrivit art. 281 C.pr.civ., erorile materiale și cele de calcul cuprinse în hotărâri sau încheieri se îndreaptă la cerere sau din oficiu.
Potrivit art.2812 C.pr.civ., dacă prin hotărârea dată instanta a omis să se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in fond dupa casarea cu retinere, in termen de 15 zile de la pronunțare.
În prezenta cauză, instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând această cerere a pârâtului F. B., instanța constată că este întemeiată, ținând cont de dispozițiile art.246 alin.3 C.pr.civ. și de împrejurarea că renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată.
În consecință, instanța va admite cererea acestuia și va obliga reclamanta G. J. să-i plătească suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Gruhoil J. arătând că în mod greșit a fost obligată de instanța de judecată la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul F. B., în condițiile în care a declarat că renunță la cererea de chemare în judecată formulată.
Consideră recurenta că obligarea sa la plata sumei de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, reprezintă o sumă disproporționat de mare raportat la munca avocatului ales al pârâtului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă, „dacă renunțarea (la judecată) s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli”.
Reține tribunalul că în cauză au fost îndeplinite condițiile pentru obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâtul F. B. C. s-a făcut la termenul de judecată de după comunicarea cererii de chemare în judecată, iar pârâtul. Care a dovedit efectuarea cheltuielilor, a solicitat instanței și s-a și consemnat în încheierea de ședință din 15.11.2011 obligarea reclamantei la plata cheltuielilor.
În speță, disp. art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă nu trebuie coroborate cu disp. art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă și nu se impune reducerea onorariului pentru munca îndeplinită de avocat, catalogată de recurenta – reclamantă ca fiind „o diligență minimă”, întrucât dispoziția legală cere ca renunțarea la judecată să fie efectuată „după comunicarea cererii de chemare în judecată”, adică, chiar dacă renunțarea se face la primul termen de judecată, reclamanta tot trebuie obligată la cheltuieli. Mai mult, în termenul legal, până la primul termen de judecată, avocatul pârâtului a redactat și depus la dosar, în termen legal Întâmpinare, singurul act procedural pe care ar fi putut să îl întreprindă pentru apărarea intereselor pârâtului F. B. C..
Cât privește susținerile recurentei referitoare la cererea de ajutor public judiciar formulată în fața primei instanțe, reține tribunalul că aceasta nu are nici o relevanță în prezentul recurs, atât timp cât ajutorul public judiciar nu se acordă decât pentru asistența juridică a părții care o solicită, pentru plata onorariului experților, interpreților, executorilor judecătorești, a taxelor de timbru sau nu pentru plata cheltuielilor de judecată de natura celor în speță.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de reclamanta Gruhoil J., menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta Gruhoil J. împotriva sentinței civ. nr.6442/23.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,18.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. O. L. M. A.
Grefier,
E. D. B.
Red. M.A.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./31.05.2013
Judecător fond C. Acrâșmăriței
| ← Daune cominatorii. Decizia nr. 388/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 386/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
