Pretenţii. Decizia nr. 375/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 375/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 375/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Februarie 2013
Președinte – M. M.
Judecător – S. C. C.
Judecător – F. S.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă Nr. 375
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți M. IAȘI, C. L. AL M. IAȘI împotriva sentinței civile nr.6920/28.03.2012 a Judecătoriei Iași ,intimați N. V., N. T., N. A. G., N. C. P., având ca obiect evacuare acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.02.2103, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin sentința civilă nr. 6920/28.03.2012 a Judecătoriei Iași, s-a anulat capătul de cerere privind cheltuielile de întreținere restante și penalitățile de întârziere și s-a respins capătul de cerere privind evacuarea formulat de reclamantul M. Iași în contradictoriu cu pârâții N. V., N. T., N. A. G. și N. C. P..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere și penalități de întârziere aferente, instanța de judecată constată că primează excepția de netimbrare, față de cea a lipsei de interes invocată de către pârâți, procedând în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 C. proc. civ., la soluționarea acesteia - având în vedere că instanța de judecată a pus în vedere reclamantului să facă dovada achitării timbrajului aferent pentru acest capăt de cerere, respectiv pretențiile privind plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente, fiind scutite de plata taxelor judiciare de timbru doar Asociațiile de proprietari care promovează aceste acțiuni, deși legal citat, cu mențiunea de a achitat timbrajul, fiind acordat în acest sens termen de judecată, reclamantul nu a înțeles să facă dovada achitării acestuia așa cum a fost stabilit de către instanță, ori conform art. 20 din Lg. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru - dacă taxa nu a fost achitată în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere părții să achite suma datorată până la primul termen de judecată și că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Având în vedere că în speță sunt incidente dispozițiile legale menționate mai sus, reclamantul nefăcând dovada achitării taxei aferente, instanța urmează ca în temeiul disp. art. 20 alin. 3 din Lg. 146/1997 să anuleze acest capăt de cerere formulată de către acesta ca netimbrat.
În ceea ce privește cererea în evacuarea pârâților din imobil - între reclamant și pârâtul N. V. a intervenit contractul de închiriere nr._/18.01.1985 (f. 4-6), având ca obiect transmiterea folosinței spațiului cu destinație de locuință socială, situat în Iași, .. 47, ., apt. 16 pe perioada 01.11._88, beneficiari ai folosinței fiind, alături de titularul dreptului locativ familia acestuia.
În speță instanța constată faptul că, după expirarea duratei contractului pârâții au continuat să locuiască în spațiul închiriat, fără a fi tulburați de către locator și fără a le fi anunțată intenția de neprelungire a raporturilor locative înainte de expirarea termenului stabilit în contract, astfel că a operat tacita relocațiune, cu atât mai mult cu cât pârâta a făcut dovada, în condițiile economice actuale, că face eforturi pentru achitarea debitului constând în cheltuieli de întreținere restante și respectiv penalități de întârziere aferente.
Raportat la disp.art.20 din contractul de închiriere instanța va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind evacuarea acestora din locuință, întrucât această măsură sancționatorie, nu poate interveni în condițiile derulării raporturilor contractuale dintre părți în baza unui contract valabil, ce-și produce efectele ca urmare a tacitei relocațiuni și cu privire la care reclamanții nu și-au manifestat prin prezenta cerere intenția de denunțare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. Iași criticând hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei respingeri a cererii de evacuare a pârâților. A motivat recurentul că în mod eronat a reținut instanța de fond că, după expirarea contractului de închiriere între părți a operat tacita relocațiune, atâta timp cât prin adresele trimise chiriașilor, locatorul a denunțat contractul de închiriere dar chiriașul a continuau să locuiască fără forme legale. În consecință pârâții nu locuiesc în această locuință în baza unui titlu legal și nu a operat tacita relocațiune iar locatorul, în baza art. 480 cod civil înțelege să se folosească și să dispună așa cum crede el de cuviință de bunul său. Instanța nu poate să îl oblige la continuarea relațiilor contractuale cu pârâții, prin respingerea acțiunii promovate de către M. Iași privind evacuarea pârâtului și a familiei sale, i se acordă dreptul de a locui în continuare, în locuința aparținând M. Iași, ceea ce reprezintă o ingerință în ceea ce privește protecția proprietății cu încălcarea art. 1 din protocolul adițional la Convenția CEDO.
În consecință, se impune evacuarea chiriașilor întrucât aceștia locuiesc fără titlu legal.
Intimații au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului precizând în esență că instanța de fond a valorificat corespunzător apărările pârâților privind tacita relocațiune prev. de art. 1180 Cod civil întrucât au încasat chiria datorată pentru folosința locuinței și nu i-au tulburat în normala ocupare a spațiului. Nu a existat nici un moment în care pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile rezultând din contractul de închiriere; referitor la neplata cheltuielilor de întreținere, precizează pârâții că au încheiat, cu acordul Asociației de proprietari un angajament de plată ce are în vedere întregul debit restant.
În recurs s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că reclamanții M. Iași și C. L. al M. Iași au solicita obligarea pârâților la plata sumelor de_ lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și a sumei de_ lei penalități de întârziere solicitându-se și evacuarea pârâților din această locuință.
Tribunalul reține că potrivit contractului de închiriere nr._/18.01.1985, N. V. în calitate de chiriaș, a încheiat cu M. Iași, prin Primar, în calitate de locator, contractul de închiriere asupra imobilului din . nr. 47 . apt.16, prelungit succesiv.
Potrivit fișei suprafeței locative la acest contract, ca membri de familie ce locuiesc împreună cu titularul contractului de închiriere sunt ceilalți pârâți.
Potrivit adeverinței nr. 316/3.06.2011, emisă de Asociația de Proprietari . V. figurează cu datorii până la data de 30.04.2011 reprezentând cheltuieli de întreținere de_ lei și penalități de întârziere în cuantum de 29.329 lei .
Potrivit contractului de închiriere chiriașul are obligația de respecta obligațiile contractuale, în caz contrar putându-se proceda la evacuarea din spațiu.
Din actele dosarului reiese că chiriașul avea și obligația de achitare a cheltuielilor de întreținere. Privitor la acest aspect, Judecătoria Iași a dispus anularea cererea ca netimbrată, aspect care nu a mai fost criticat în recurs.
Intimații fac parte din categoria persoanelor beneficiare a unei locuințe sociale, cu chiria subvenționată din bugetul local al M. Iași și care în condițiile economice actuale, sunt lipsiți de posibilități financiare și nu ar putea încheia un contract de închiriere pentru care să achite o chirie ce se practică pe piața liberă imobiliară.
Astfel privitor la evacuarea pârâților din imobil, tribunalul constată că limitarea dreptului de folosință al bunului de către proprietar nu poate interveni decât cu respectarea unui just echilibru între modul de exercitare al dreptului de proprietate și dreptul chiriașilor la un trai decent și la o locuință.
Garanțiile prevăzute de Convenția CEDO impun ca ingerința în dreptul pârâților la respectarea domiciliului să nu fie bazată doar pe lege, ci trebuie să fie și proporțională în lumina art. 8 paragraful 2 cu scopul legitim urmărit, având în vedere circumstanțele deosebite ale cauzei.
Pierderea locuinței de către o persoană este o formă extremă a ingerinței în dreptul la respectarea domiciliului și orice persoană care riscă o restrângere atât de gravă, trebui în principiu să poată cere unui tribunal independent să stabilească proporționalitatea și caracterul rezonabil al măsurii prin prisma art. 8 din Convenție, chiar dacă, potrivit dreptului intern, dreptul său de a folos un imobil s-a stins (cauza Cosic versus Croația).
Tribunalul constată că, potrivit contractului de închiriere nr._/18.01.1995 pârâtul N. V., în calitate de titular al acestuia și N. T., N. A. G. și N. C. P., în calitate de membri de familie menționați în anexa acestui contract, au pierdut dreptul de a beneficia de închirierea asupra imobilului din, datorită nerespectării la timp a obligațiilor impuse de acest act și care au determinat ca reclamanții, în calitate de locatori, să ceară rezilierea contractului și evacuarea.
În lumina disp. art. 8 din Convenția CEDO, având în vedere situația deosebită a intimaților pârâți, tribunalul constată că măsura evacuării este disproporționată.
Tribunalul constată, potrivit practicii CEDO, că nici o dispoziție legală din dreptul intern nu trebuie interpretată și aplicată într-o manieră incompatibilă cu obligațiile țării respective, de a respecta Convenția (Stankova versus Slovacia).
În lumina acestor dispoziții și față de considerentele reținute, tribunalul va respinge recursul, menținând sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții M. Iași și C. L. Iași împotriva sentinței civile nr.6920/28.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.M. S.C.C. F.S. GREFIER,
M.G.
Red: M.M.
Tehnored: M.M.+H.C.
Ex.2/26.04.2013
Judecător fond: B. M.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 371/2013. Tribunalul IAŞI | Daune cominatorii. Decizia nr. 388/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
