Acţiune în constatare. Sentința nr. 3119/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3119/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 28-11-2012 în dosarul nr. 3119/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 28 Noiembrie 2012
Președinte - E.-C. P.
Grefier I. B.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3119/2012
M. Public reprezentat prin
procuror A. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul GHIORGHIȘOR D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect Despăgubiri Legea nr .221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.11. 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 14 noiembrie 2012, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 21 noiembrie 2012, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la 31.01.2012 reclamantul Ghiorghișor D. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu S. R.:
- să se constate caracterul politic al condamnării de 8 luni, din care 6 luni executată, condamnare dispusă prin sentința penală nr. 2352/17.09.1987 a Judecătoriei Iași, pentru fapta de tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei, infracțiune prev. de art. 20 raportat la art. 245 Cod penal atunci în vigoare;
- acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă;
- în subsidiar, obligarea Statului R., la plata de daune materiale și morale în sumă de echivalent 60.000 Euro.
Reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că din totalul de 60.000 Euro solicită 45.500 Euro cu titlu de daune materiale reprezentând veniturile salariale de care a fost lipsit și 15.000 Euro cu titlu de daune morale. (filele 38-40).
Motivând în fapt cererea formulată reclamantul susține că în luna mai 1987 avea 3 copii și nu avea nici serviciu.
De aceea, împreună cu un numitul C. C., pentru că nu aveau posibilitatea legală să solicite pașaport sau să întocmească o cerere măcar în acest sens, au hotărât să încerce să treacă frontiera spre Iugoslavia și de acolo spre o țară capitalistă. Dar la M. Nouă, au fost prinși de grăniceri și închiși.
Degeaba a explicat că dorește să plece din țară pentru că nu mai suportă umilința și batjocora de a nu avea un loc de muncă, televiziune, apă, căldură și lumină.Degeaba a invocat Protocolul nr. 4 la C.A.D.O. care consfințește dreptul la liberă circulație și la părăsirea oricărei țări inclusiv pe a ta.
A fost bătut din 2 în 2 ore și pus să dea declarații peste declarații că regretă fapta și gândul de a părăsi România.
Mai întâi a fost arestat și ținut în arestul fostei Miliții din M. Nouă, apoi dus în Penitenciarul Timișoara și transferat de aici la Rahova din București de unde prin luna iulie, a fost adus la Iași unde la 17.09.1987 a fost judecat și condamnat la 8 luni cu deducerea timpului de închisoare preventivă din 25.05.1987.
A fost eliberat pe la sfârșitul lunii noiembrie 1987.
Pe timpul detenției, pentru îndrăzneala de a critica comunismul pentru că interzice ieșirea din țară, a fost bătut, ținut în lanțuri, fără mâncare și apă sau foarte puțină. Era considerat un deținut politic care a subminat legile statului, un fel de trădător.A rămas cu degetele degerate și serioase sechele de comportament.
Susține că fapta sa considerată de statul comunist infracțiune în 1987 și incriminată ca atare, nu era considerată infracțiune de Protocolul nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, semnat la 22 noiembrie 1984.
Arată că nu a beneficiat până în prezent de nici un drept sau facilitate de pe urma condamnării sale, pe temeiul decretului Lege nr. 118/1990 sau alte legi care au acordat drepturi materiale sau alte drepturi.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată.
La termenul din 12.09.2012 reclamantul a declarat expres că renunță la judecata celui de-al doilea capăt de cerere relativ la acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă..
La solicitarea reclamantului s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială fiind audiat martorul Ș. E. (fila 44 dosar).
Analizând ansamblul probator administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor legale incidente Tribunalul urmează a respinge cererile formulate de reclamant motivat de considerentele ce succed.
P. Legea nr. 221/2009 astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 62/30.06.2010 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 legiuitorul societății democratice reglementează cadrul juridic necesar reparării traumelor suferite de cei care și-au exercitat un drept fundamental, cel la libera exprimare, realizând un act de dreptate pentru cei care s-au opus regimului opresiv comunist.
Potrivit art. 1 alin. 1 din actul normativ menționat constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989 pentru fapte săvârșite înainte de data de 06.03.1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 06.03.1945.
Tribunalul notează că instanța a fost investită cu stabilirea caracterului politic cu privire la fapta ce a atras condamnarea suferită în anul 1987 de reclamant prin sentința nr. 2352/17.09.1987 a Judecătoriei Iași pentru infracțiunea de tentativa de trecerea frauduloasă a frontierei ,prevăzută de art. 20 Cod penal ,art. 245 Cod penal.
În dispozițiile Legii nr. 221/2009 în art. 1 alin. 2 prin care se stabilește ce fapte penale constituie condamnări cu caracter politic nu este cuprinsă infracțiunea de trecerea frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 245 Cod penal în vigoare în 1987.
Tribunalul reține, de asemenea, că probele administrate în cauză nu fac posibil a se considera că, reclamantul ar fi suferit în anul 1987 o condamnare ce poate fi încadrată în dispozițiile alin. 3 al art. 2.
Astfel dispoziția legală anterior menționată prevede că este condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, la care face trimitere acest text de lege, prevede că, constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c1) acțiunea de împotriva cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectare drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Spre deosebire de dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din legea nr. 221/2009, care prevăd în mod expres și limitativ, prin enumerare, ce anume infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea persoanelor sunt considerate a fi condamnări de natură politică, alin. 3 cuprinde o reglementare printr-o normă de trimitere, care face referire la anumite scopuri urmărite prin săvârșirea infracțiunilor respective, și care sunt cele prevăzute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, citat mai sus.
Din analiza acestei reglementări rezultă că legiuitorul a adoptat criteriul subiectiv pentru a delimita infracțiunile politice de cele drept comun, distincția fiind făcută în raport cu elementele laturii subiective, respectiv mobilul și scopul făptuitorului la momentul săvârșirii faptei, în sensul că, prin mobilul sau împrejurările săvârșirii, o infracțiune, aparent de drept comun, capătă caracter politic.
Din interpretarea logică și gramaticală a textului art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999 rezultă că forma de luptă împotriva regimului totalitar presupune o atitudine în mod evident activă, de implicare în răsturnarea regimului comunist sau de contestare a legitimității puterii politice din acea perioadă.
Tribunalul reține că probele administrate în cauză nu relevă faptul că reclamantul ar fi săvârșit fapta de tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei din motive politice.
Astfel din declarația martorului audiat la solicitarea reclamantului și din actele dosarului nu a rezultat că reclamantul ar fi încercat trecerea frontierei în mod legal și i s-ar fi refuzat acest drept, sau că a fost un opozant cunoscut al regimului comunist și că, această calitate, l-ar fi determinat la săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat prin sentința penală 2352/1987.
În consecință, față de considerentele expuse, Tribunalul urmează a respinge cererile formulate de reclamant în baza Legii 221/2009 privind constatarea caracterului politic al condamnării și cererile accesorii privind acordarea daunelor morale și materiale.
Relativ la daunele morale Tribunalul noteaza ca prevederea legală ce fundamentează actul de învestire a instanței a constituit obiectul excepției de neconstituționalitate supusă analizei Curții Constituționale. P. deciziile nr. 1358/21.10.2010 și nr. 1360/21.10.2010 ambele publicate în M.O. nr. 761/15.11.2010 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 (ce au fost redate integral) sunt neconstituționale.
Consecințele juridice produse de aceste 2 decizii ale Curții Constituționale sunt evidențiate în art. 147 alin. 1 din Constituția României: „Dispozițiile din legile […] constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval Parlamentul […] după caz nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile constituției. Pe durata acestui termen dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Inexistența adoptării în intervalul celor 45 de zile a unor noi reglementări în acord cu dispozițiile legii fundamentale face ca art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 să-și înceteze efectele juridice.
Tribunalul retine ca prin decizia nr. 12/19.09.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii si a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Aceasta decizie este obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Relativ la cererea reclamantului privind daunele materiale Tribunalul retine ca reclamantul a precizat ca reprezintă venitul salarial lunar de care a fost lipsit, categorie ce nu este cuprinsa in sfera de reglementare a Legii nr.221/2009 . În baza art.5 alin.(1) lit. b) din Legea nr.221/2009 - care reglementează dreptul oricărei persoane ce a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic de a solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative - pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se subsumează sferei de aplicare a Legii nr.10/2001, respectiv terenuri și construcții (imobile prin natură) și utilaje și instalații preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație)
Văzând art. 246 Cod procedură civilă și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, Tribunalul va lua act de renunțarea reclamantului la judecata cererii având ca obiect acordarea calității de luptător în rezistența comunistă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge cererile formulate de reclamantul Ghiorghișor D. domiciliat in Iași .,., et2, . cu S. R., prin M. Finanțelor P., cereri având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării, acordarea daunelor materiale si morale.
Ia act de renunțarea reclamantului Ghiorghișor D. la judecata cererii având ca obiect acordarea calității de luptător în rezistenta anticomunista.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.11.2012
Președinte, E.-C. P. | ||
Grefier, I. B. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
4 ex./19.02.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3123/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2597/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
