Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1176/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1176/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Iunie 2014
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1176/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași, Autoritatea Națională A Vămilor - Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale Iași împotriva sentinței civile nr. 6564 din 23 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul I. T. Al Poliției De F. Iași, având ca obiect acțiune în răspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 20 iunie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 24 iunie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6564/23.04.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, privind facturile din perioada 16.08.2005 – 10.03.2010, ridicată de pârâtă, și respinge ca fiind prescrisă acțiunea privind aceste facturi.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași privind facturile din 10.11.2012 și 07.12.2011, formulată în contradictoriu cu pârâtul I. T. al Poliției de F. Iași.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Părțile au încheiat contractul 21/16.05.2008, cu reclamanta în calitate de prestator și pârâtul în calitate de beneficiar, obiectul fiind constituit de accesul la o . utilități: energie electrică, combustibil, apă rece, salubritate. Ulterior, au fost încheiate acte adiționale nr.1-5, fiind prelungit până în 31.12.2010.
În data de 03.05.2005, s-a întocmit procesul-verbal de montare a contoarelor de energie electrică și stabilire a consumului, confirmat de către M. L., reprezentant al pârâtului, indici cu care s-a pornit contorizarea la data respectivă, la locul de consum Imobil Poliție de F. Sculeni. Conform reclamantei, acesta a fost temeiul pentru furnizarea utilităților către pârât anterior încheierii contractului. Este adevărat că între părți au fost întocmite mai multe procese-verbale de stabilire a consumului de energie electrica activă în perioada respectivă.
La 12.01.2012, reclamanta i-a trimis pârâtului o somație în care a enumerat toate facturile (în număr de 36) pretins neachitate de către acesta din urmă (f.22-24). Pe aceste facturi a fost întemeiată și prezenta acțiune.
În ceea ce privește primele 29 de facturi indicate acolo, toate emise pentru utilități (energie), instanța constată că acestea sunt din perioada 16.08.2005 – 02.09.2008.
Facturile de penalități menționate la pozițiile 30-31 (534 și 535 din 10.03.2010, depuse la filele 97-98) au fost emise în raport de facturile de utilități emise în perioadele 2005-2007 și 2008-2009.
În fine, facturile nr.1617 și 1625/10.11.2011 (pozițiile 32-33) au fost achitate prin O.P. nr.22/30.01.2012, iar facturile nr.1688 și 1689/07.12.2011 (pozițiile 34-35) au fost plătite cu OP 316/28.03.2012. Facturile menționate au fost depuse la filele 103, 105, 107, 109, iar ordinele de plată la filele 149 și 149.
În raport de această situație, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 din decretul 167/1958, data nașterii dreptului la acțiune este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție general de 3 ani, conform art.3. Conform acestui text, este prescris dreptul de a cere respectarea obligațiilor exigibile cu mai mult de trei ani înainte de introducerea cererii (13.11.2012).
Conform art.1 (alin.1 și 2), dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Cum nu a fost făcută dovada intervenirii vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a prescripției, rezultă că este incident art.1 din același decret pentru cererea reclamantei în raport de facturile din perioada 16.08.2005 – 02.09.2008 (primele 29 de facturi indicate în notificarea reclamantei). În baza art.1 alin.2, prescripția este intervenită și pentru facturile de penalități.
În aceste condiții, nu se impune verificarea împrejurării dacă a existat sau nu un temei contractual valabil pentru emiterea lor înainte de convenția nr.21/2008 dintre părți.
În consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, urmând să respingă parțial acțiunea pentru acest motiv.
În ceea ce privește ultimele patru facturi din tabel, având în vedere că obligația pârâtului a fost stinsă prin plată cu mai mult timp înainte de introducere acțiunii, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, considerând-o nelegală întrucât se susține că în cauză nu au fost respectate obligațiile contractuale.
Arată recurenta că în cauză s-a produs un prejudiciu prin nerespectarea contractului de închiriere nr. 21/16.05.2008, precum și a proceselor – verbale de citire a contoarelor anterioare și solicită obligarea societății pârâte la repararea acestui prejudiciu, respectiv la plata sumei de 89.709,88 lei, inclusiv penalități.
Nu au fost luate în considerare nici facturile din perioada 10.11.2012 – 07.12.2011.
Intimatul I. T. al Poliției de F. Iași a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, reținând excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele solicitate aferente perioadei anterioare datei de 13.11.2009, având în vedre depășirea termenului general de prescripție de 3 ani a drepturilor de creanță.
La termenul din 25.04.2014, Direcția G. Regională a Finanțelor P. Iași a precizat că potrivit H.G. nr. 520/2013 a preluat prin fuziune prin absorbție Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la disp. art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași a solicitat plata utilităților datorate conform facturilor emise pentru perioada 16.05.2005 – 31.12.2011 și plata penalităților pentru întârzierea în plată.
La data de 16.05.2008, părțile au încheiat contractul de prestări servicii având ca obiect furnizarea de utilități, respectiv energie electrică, combustibil utilizat pentru funcționarea centralei termice, apă și salubritate pentru obiectivul Biroul vamal Sculeni. Acest contract a fost prelungit prin acte adiționale până la data de 31.12.2011.
În contractul încheiat, la art. 6, se prevede că beneficiarul se obligă să plătească contravaloarea prestațiilor lunare efectuate în termenul stabilit, prin ordin de plată sau cu chitanță la casieria instituției.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din D 167/1958, dreptul de acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar termenul general de prescripție prevăzut de art. 6 este de 3 ani.
Acest termen începe să curgă, conform disp. art. 7 din D 167/1958, de la data când se naște dreptul la acțiune. În cazul în care un debitor este obligat la prestații periodice, ca în speță, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Având în vedere contractul încheiat de părți, contract cu executare succesivă, față de data depunerii acțiunii introductive, 13.11.2012, pentru contravaloarea utilităților scadente în perioada 16.05.2005 – 13.11.2009, dreptul la acțiune este stins prin trecerea termenului de prescripție de 3 ani, același regim urmând să fie aplicat și penalităților.
În ceea ce privește obligațiile beneficiarului I. T. al Poliției de F. Iași scadente în perioada 14.11.2009 – 10.03.2010, tribunalul reține că dreptul la acțiune n u este stins prin trecerea termenului de prescripție, urmând a respinge excepția prescripției pentru această perioadă.
Susținerea recurentei privind întreruperea termenului de prescripție ca urmare a notificărilor nr._/27.07.2010 și 993/12.01.2012 este neîntemeiată. Astfel, potrivit disp. art. 16 din D 167/1958, prescripția se întrerupe: prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, prin introducerea unei cereri de judecată, printr-un act începător de executare.
Faptul că reclamanta l-a notificat pe debitor cu privire la debitul pretins nu constituie, potrivit legii, un motiv de întrerupere a prescripției, acest caracter avându-l doar cererea de chemare în judecată.
Ca urmare a nepronunțării pe fond asupra cererii privind obligația de plată a utilităților și penalităților scadente în perioada 14.11.2009 – 10.03.2010, tribunalul reține că recursul este întemeiat motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Cu toate că în cererea principală prima instanță s-a pronunțat pe fond cu privire la facturile din 10.11.2012 și 07.12.2011, se reține că, în vederea asigurării unei judecăți unitare, se impune casarea în parte a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Iași . În temeiul art. 312 alineatul 3 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul și să se trimită cauza pentru rejudecarea în fond a cererii reclamantei privind pretențiile scadente în perioada 14.11.2009 – 31.12.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 6564/23.04.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în parte, în sensul că:
Menține soluția primei instanțe privind admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 16.05._09.
Respinge prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 14.11._10.
Trimite cauza pentru rejudecarea în fond a cererii de pretenții pentru perioada 14.11._11.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2014.
Președinte, P. T. | Judecător, M. M. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
Red.TP
Tehnored.AM/2 ex./13.11.2014
Jud.fond Z. L. F. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1174/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 507/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
