Atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996. Decizia nr. 248/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-04-2012 în dosarul nr. 248/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Aprilie 2012
Președinte - O. L.
Judecător - M. A.
Grefier - L. G. O.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent G. M., recurent G. M. și pe pârât I. M. (F. G. ), pârât P. M.. I. - S. D.A.P.P., având ca obiect atribuire beneficiu contract de închiriere Legea nr.114/1996 .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.03.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 24.06.2011pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Respinge acțiunea reclamantei G. M. cu domiciliul în Iași . . . cu pârâtul I. M. domiciliat în Iași . . .> Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut ca:
„Prin contractul nr. 2036 din 19.05.2009 încheiat între Municipiul Iași și pârâtul G. M. a fost închiriată pârâtului locuința socială din Iași .. 8A . . perioadă de 5 ani cu posibilitatea prelungirii contractului.
În anexa la contract sunt menționați în calitate de membri ai familiei G. M., G. Ș. și G. T..
Prin contractul de închiriere, în patrimoniul ambelor părți s-a născut o posesie și folosință legitimă asupra spațiului de locuit.
Prin sentința civilă nr._ din 08 nov. 2010 a fost desfăcută căsătoria dintre reclamanta și pârât din culpa comună a soților iar minorii rezultați din căsătorie au fost încredințați spre creștere și educare reclamantei.
Părțile nu au solicitat la momentul divorțului atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
Din probatoriul administrat rezultă că reclamanta a părăsit domiciliul comun înainte de divorț în prezent în imobil locuind pârâtul. Reclamanta în prezent locuiește cu chirie, împreună cu cei doi copii.
Nu rezultă din probatoriu administrat că pârâtul ar fi avut un comportament violent sau că a alungat-o pe reclamantă din domiciliul comun. În ce îi privește pe copii părților, aceștia deși sunt încredințați mamei vin și locuiesc și la pârât, așa cum relatează martorii audiați în prezenta cauză.
În speța de față sunt incidente dispozițiile de principiu ce reglementează raporturile locative și care sunt cuprinse în Legea nr. 114/1996, care însă nu reglementează atribuirea beneficiului contractului în cazul divorțului părților.
Legea prevede doar situația în care ceilalți membri ai familiei pot solicita preluarea beneficiului contractului în situațiile expres prevăzute de lege, când titularul contractului pierde beneficiul închirierii.
Reținând că pârâtul este titularul contractului de închiriere, că acesta locuiește în continuare în imobil și că nu s-a dovedit în speță atitudinea sa culpabilă față de reclamantă sau minori, instanța apreciază că acțiunea reclamantei nu este întemeiată și pe cale de consecință o va respinge cu toate capetele de cerere”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G. M. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Arată apelanta că în mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta ar fi părăsit domiciliul comun înainte de pronunțarea divorțului, ci astfel după cum reiese din depoziția martorei Hogii E., aceasta a părăsit domiciliul comun după pronunțarea divorțului datorită comportamentului verbal, violent a intimatului fașă de acesta. Precizează apelanta că nu a solicitat atribuirea beneficiului contractului de închiriere odată cu depunerea cererii de divorț deoarece a fost convinsă de către intimat că dacă renunță la locuință îi va fi atribuită altă locuință de către D. Iași.
Prima instanță a avut în vedre doar că intimatul este titularul contractului de închiriere, fără a avea în vedre comportamentul acestuia, precum și dispozițiile art. 21 lit k din Legea nr.114/1996.
In drept a invocat dispozițiile art.282, 296 Cod procedura civila. In apel nu s-au administrat probe noi. Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Prin contractul de închiriere, a cărui valabilitate nu este contestată, în patrimoniul ambelor părți s-a născut o posesie și folosință legitimă asupra spațiului de locuit, atribute care deschid părților accesul la justiție. Conflictul născut între locatari reclamă intervenția instanței, singura în măsură să hotărască cu privire la dreptul de folosință existent și a persoanei care urmează să beneficieze de acest drept în viitor având în vedre imposibilitatea coabitării între părțile litigante din cauza de față.
În speța de față sunt incidente dispozițiile de principiu ce reglementează raporturile locative și care sunt cuprinse în Legea nr.114/1996, care deși nu reglementează punctual situația de fapt din prezenta cauză, stipulează că dreptul locativ nu îl dobândește numai titularul contractului, și membrii familiei, trecuți în anexa 2 la contract. Pe de altă parte, această lege nu prevede posibilitatea ca titularul unui contract de închiriere să piardă folosința locuinței închiriate decât în anumite condiții expres prevăzute de art.27 din Legea nr.114/1996, ori situația de fapt așa cum a fost expusă de apelantă și după cum a fost reținută de prima instanță nu este cuprinsă între acestea.
Prin urmare nu există niciun temei legal pentru ca titularul unui contract de închiriere să piardă folosința și posesia apartamentului închiriat în favoarea altor persoane care locuiesc cu acesta.
In considerarea tuturor celor expuse mai sus,tribunalul in conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civila va respinge apelul si va păstra ca legală si temeinică sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Gheciuc M. împotriva sentinței civile nr._ din 24.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi. 04.04.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L.O. A.M.
GREFIER,
O.L.G.
Red. L.O.
Tehn. L.O. + A.G.
4 ex./07.08.2012
Jud. fond: R. C.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 873/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 993/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
