Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 979/2015. Tribunalul IAŞI

Respinge cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.”

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

„ Prin cererea înregistrată la data de 17.12.2010 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., reclamanții . P. C. MOGOȘEȘTI-S. au chemat în judecată pârâții L. C. GH.GH. V., L. I., L. E., Z. D. și Z. C., solicitând instanței constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4924 / 05.10.2001 și nr.4950/ 05.08.2004.

În motivarea cererii se arată că pârâții L. I. și E. au cumpărat de la pârâtul L. C.Gh.Gh. V., prin contractul nr.4924/2001, suprafața de 8.701 m.p. teren arabil extravilan situat pe raza comunei Mogoșești-S., teren obținut nelegal de vânzător prin titlul de proprietate nr._ / 17.09.1993. De asemenea, pârâții Z. D. și C. au cumpărat de la același vânzător L. C.Gh.Gh.V., prin contractul nr. 4950/2004, suprafața de 4961,19 m.p. teren arabil extravilan, prevăzut în același titlu de proprietate al vânzătorului cu nr._/1993.

Prin sentința civilă nr. 2171/10.09.2009 a Judecătoriei P., pronunțată în dosarul nr._, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/17.09.1993 eliberat pe numele pârâtului L. C.Gh.Gh. V. pentru suprafața de 3,10 ha teren.

Având în vedere că actele juridice atacate sunt nule pentru că pârâtul L. C.Gh.Gh.V. a încălcat prevederile legale privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, că actul prin care i s-a consfințit dreptul de proprietate a fost anulat și că vânzătorul nu a fost de bună-credință, se solicită admiterea acțiunii.

Reclamanții mai arată că potrivit legii nulitatea acestui act poate fi invocată de oricare dintre părți, de primar, de prefect, ANRP, ori altă persoană care justifică un interes legitim. Interesul reclamanților decurge din faptul că în lipsa acestei acțiuni ar expune . un important prejudiciu material.

Alăturat acțiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 2171/2009 (f.5-7), contractele de vânzare-cumpărare (f.8-11).

Pârâta Z. C. a formulat întâmpinare (f.21) prin care solicită însă doar termen pentru pregătirea apărării. Alăturat cererii sale de amânare a depus următoarele înscrisuri: adresă (f.22), cerere către Primar (f.23).

Pârâții L. I. și L. E. au formulat întâmpinare (f.24-25) prin care solicită respingerea acțiunii arătând următoarele: terenul prevăzut în titlul de proprietate nr._/1993 face parte din fosta proprietate a autorului L. C.Gh.G., care a avut trei copii, respectiv pe V. (titularul-vânzător), I. și N.. Titlul eliberat pe numele L. C.Gh.Gh.V. reprezintă doar partea acestuia din fosta proprietate L.. Titlul de proprietate a fost legal emis și astfel și contractul de vânzare-cumpărare este legal, mai ales în condițiile în care la momentul vânzării-cumpărării P. C. Mogoșești S. a emis adeverința nr. 1564/04.10.2001 în baza art. 5 și 11 din Legea 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor. Apare nejustificată acțiunea introdusă de reclamanți, după 17 ani de la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru a anula acte întocmite cu respectarea prevederilor legale. Pentru aceste considerente solicită respingerea acțiunii.

Judecata cauzei a fost suspendată în baza art. 155 ind.1 Cod procedură civilă în perioada 28.01._11.

După repunerea cauzei pe rol pârâții L. I., L. E. și Z. C. au formulat din nou întâmpinare (f.55,56-57), reiterând în principiu aceleași apărări. Astfel, se arată că la data perfectării contractelor de vânzare-cumpărare titlul de proprietate al vânzătorului nu era anulat, cumpărătorii neputând fi acuzați de rea-credință și astfel neexistând motive de nulitate absolută a acestor acte juridice translative de proprietate.

Pentru soluționarea cauzei a mai fost administrată proba cu înscrisuri: adeverința nr.1176/2004 (f.27), adeverința 862/2004 (f.28), încheiere de intabulare (f.58), plan de amplasament și delimitare (f.60), schița corpului de proprietate (f.61), plan de încadrare în zonă (f.62), memoriu tehnic justificativ (f.63), sentința civilă nr. 669/2009 (f.64).

La termenul din data de 08.04.2011 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, dispunând totodată citarea părților cu mențiunea de a răspunde la excepție, iar la termenul din data de 06.05.2011, primind concluziile părților, a reținut cauza spre soluționarea cu prioritatea prevăzută de art.137 Cod procedură civilă a excepției.

Prin Sentința civilă nr. 1253/ 06.05.2011 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei P. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și respinsă acțiunea ca fiind promovată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Împotriva sentinței 1253/2011 au declarat recurs reclamanții, iar prin Decizia nr. 304/ 03.02.2012 Tribunalul Iași a fost admis recursul, respins excepția lipsei calității procesuale active și trimis spre rejudecare cauza.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 15.07.2013, sub același număr de dosar.

Prin Încheierea din Cameră de Consiliu din data de 21.08.2013 a fost respinsă declarația de abținere a președintelui completului de judecată căreia i-a revenit cauza în rejudecare.

La primul termen de judecată în rejudecare instanța a solicitat reclamanților precizări cu privire la cadrul procesual întrucât anterior primei sentințe au depus la dosar un înscris prin care au arătat că înțeleg să introducă în cauză și C. L. de fond funciar Mogoșești S., fără a indica instituția de drept procesual în baza căreia au formulat acea cerere.

Față de necomplinirea celor arătate, la data de 21.10.2013 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 155 ind.1 C. (f. 26).

La data de 27.01.2014, în urma cererii reclamanților, cauza a fost repusă pe rol (f.70).

La același termen de judecată din data de 27.01.2014 instanța a stabilit și cadrul procesual, a constatat că potrivit certificatului de deces depus la dosar de pârâta Z. C. pârâtul Z. D. este decedat încă din data de 31.03.2008 (f.52) și a invocat din oficiu excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Z. D. și lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.

La următorul termen de judecată (24.02.2014) reclamanții au reiterat cererea de „citare în cauză ca pârâtă” a Comisiei Locale Mogoșești S., instanța a luat act de modificarea acțiunii cu privire la cadrul procesual, a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale Mogoșești S. și, constatând că prin memoriul depus la dosar de pârâta L. E. s-a anunțat decesul pârâtului L. I., a dispus emiterea unei adrese pentru obținerea extrasului pentru uz oficial de pe actul de deces al acestuia.

La termenul din 17.03.2014 a fost depusă la dosar dovada decesului pârâtului L. I., nicio parte nu a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor astfel încât judecata cauzei a fost suspendată potrivit art. 243 pct.1 C. (f. 110).

La data de 27.05.2014 reclamanții au solicitat repunerea cauzei pe rol indicând moștenitorii defunctului L. I. (f.127) iar la termenul din data de 23.06.2014 cauza a fost repusă pe rol.

La următorul termen de judecată instanța a reținut spre soluționare excepțiile invocate din oficiu anterior suspendării judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

Obiectul cauzei de față constă în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4924/ 05.10.2001 și nr. 4950/ 05.08.2004 autentificate de BNP Z. C. M. din municipiul P..

Prin contractul nr.4924/2001 L. I. și L. E. au cumpărat de la pârâtul L. C.Gh.Gh. V. suprafața de 8.701 m.p. teren arabil extravilan situat pe raza comunei Mogoșești-S., teren obținut vânzător prin titlul de proprietate nr._ / 17.09.1993, titlul anulat prin Sentința civilă nr. 2171/ 10.11.2009 – dosar nr._ al Judecătoriei P..

Prin contractul nr. 4950/2004 Z. D. și Z. C. au cumpărat de la același vânzător L. C.Gh.Gh.V. suprafața de 4961,19 m.p. teren arabil extravilan, prevăzut în același titlu de proprietate al vânzătorului cu nr._/1993, titlul anulat prin Sentința civilă nr. 2171/ 10.11.2009 – dosar nr._ al Judecătoriei P..

Din perspectivă procesuală în cauză au fost invocate trei excepții: lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului Z. D., lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei C. L. Mogoșești S..

Prima excepție este o excepție de procedură, absolută și peremtorie față de pârâtul raportat la care a fost invocată.

Cea de a doua excepție este o excepție de procedură, absolută în cazul de față și peremtorie față de toți pârâții.

Cea de a treia excepție este o excepție de fond, relativă în cazul de față și peremtorie față de pârâtul raportat la care a fost invocată.

Potrivit art. 137 C. ordinea soluționării excepțiilor, deși neconfigurată expres, vizează mai întâi soluționarea excepțiilor de procedură, iar în funcție de soluția primită de acestea dintâi, dacă mai este cazul, se soluționează și excepțiile de fond.

Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Z. D., invocată din oficiu, instanța o constată întemeiată pentru considerentele care urmează:

Potrivit certificatului de deces depus la dosar la fila 52 în rejudecare Z. D. a decedat la data de 31.03.2008.

Procesul de față a fost deschis de reclamanți la data de 17.12.2010, dată la care pârâtul Z. D. nu mai era în ființă.

Conform art. 41 al.1 C. :” orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”, iar conform art. 7 alin.1 din Decretul nr.31/1954 (aplicabil raportat la data aprecierii existenței sau inexistenței capacității de folosință):”capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia”.

Raportând situația de fapt întâlnită în cauză la prevederile citate mai sus, instanța constată că la momentul introducerii acțiunii pârâtul Z. D. nu mai avea capacitate de folosință și, pe cale de consecință, conform art. 41 alin.1 Cod procedură civilă nu putea avea calitatea de parte în judecată.

Față de considerentele arătate instanța constată că excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Z. D. este întemeiată, și astfel o va admite cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

Cu privire la excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, invocată din oficiu, instanța o constată întemeiată pentru considerentele care urmează:

Conform art. 47 Cod procedură civilă :” mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pîrîte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună (…)”.

În speță, obiectul pricinii este constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 4924/ 05.10.2001 și nr. 4950/ 05.08.2004 autentificate de BNP Z. C. M. din municipiul P. prin care L. V. pe de o parte și Z. D. și C., respectiv L. I. și E. pe de altă parte au cumpărat anumite suprafețe de teren de la cel dintâi.

Toate părțile contractelor de vânzare-cumpărare, personal (daca sunt în viață) sau prin succesorii legali (dacă sunt decedați) trebuie să figureze în procesul civil pornit pentru anularea actelor juridice încheiate de ei, pentru a-și putea expune punctul de vedere și a-și formula apărările pe care le consideră necesare.

Dreptul la apărare este în mod expres garantat de Constituția României iar pentru încălcarea acestui drept România a fost de nenumărate ori sancționată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În acest context respectarea dreptului la apărare și luarea tuturor măsurilor posibile pentru preîntâmpinarea atingerii acestui drept apar ca imperative pentru instanțele judecătorești.

Mai mult, față de relativitatea efectelor unei hotărâri judecătorești (producând efecte doar față de părțile din dosar cu privire la înființarea sau desființarea unui drept), apare imperativă obligația reclamanților de a chema în judecată persoanele față de care solicită recunoașterea dreptului pretins, contractele de vânzare-cumpărare neputând fi anulate doar în privința unor cocontractanți și menținute ca valabile prin neopozabilitatea hotărârii față de alți cocontractanți care nu au figurat ca parte în proces.

Cu titlu de similitudine în argumentare instanța observă și prevederile noului cod de procedură civilă care, deși inaplicabil în speță raportat la data deschiderii procesului, conține o prevedere de natură a lămuri soluția de urmat în cazul în care cadrul procesual nu este complet față de obiectul litigiului. Astfel, potrivit art. 77 alin.2 din Cod de Procedură civilă intrat în vigoare la 15.02.2013:” în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna din părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.”

Tot din prisma noilor reglementări legislative în materie civilă și procesual civilă ar putea exista conceptul că în procesele civile nu se mai poate invoca/ admite niciodată lipsa coparticipării procesuale obligatorie.

Conceptul arătat nu este valabil pentru orice speță, ci doar, așa cum prevede art. 643 cod civil (nou) (” fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cadrul acțiunii în revendicare”) se aplică doar în cazurile prevăzute de text. Potrivit art. 63 din Legea 71/2011 privind aplicarea noului cod civil prevederile citate se aplică și proceselor în curs.

În speță însă nu sunt incidente prevederile art. 643 NCC pentru două considerente elementare:

În primul rând acțiunea de față nu este privitoare la coproprietateci este privitoare la condițiile de valabilitate ale unor acte juridice sinalagmatice, respectiv efectele nerespectării acestor condiții – nulitatea. În speță nu se impune analizat dreptul de proprietate al pârâților ci respectarea condițiilor de fond și de formă ale contractelor de vânzare-cumpărare. Efectul hotărârii ar presupune efectele nulității actului juridic nu efectele coproprietății.

În al doilea rând, pârâții chemați în judecată nu stau în justiție în calitate de proprietar/ coproprietar ci în calitate de părți ale contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate se cere a fi constatată. Atunci când o parte a contractului nu mai e în ființă la data aprecierii valabilității actului încheiat, în locul său trebuie să stea succesorii legali / convenționali ai respectivei părți și nu ca și coproprietari ci în baza instituției de drept comun a subrogării prin transmiterea drepturilor și obligațiilor de la un defunct la succesorii săi universali, cu titlu universal sau cu titlu particular.

Pârâta Z. C. a învederat instanței că Z. D. mai are trei succesori legali majori – Z. D. C., Z. E. C. și Z. C. A. -, aceeași fiind și situația defunctului L. I., cu diferența numărului și numelor succesorilor.

Reclamanții nu au făcut dovada că pârâții ce stau în judecată la data prezentei hotărâri ar fi toți succesorii în drepturi și obligații ai părților cocontractante din actele juridice a căror nulitate o cer.

Pentru considerentele de mai sus, instanța urmează a constata că în lipsa chemării în judecată a tuturor succesorilor cocontractanților actelor juridice bilaterale și sinalagmatice contestate în cauză cadrul procesual fixat de reclamanți nu corespunde cerințelor art. 47 Cod procedură civilă și art. 6 CEDO și, pe cale de consecință va admite excepția lipsei coparticipării procesuale și va respinge acțiunea pentru același considerent.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de fond funciar Mogoșești S., invocată din oficiu, având în vedere efectul pe care îl are admiterea excepției lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, instanța apreciază că nu se mai impune analiza acestei excepții de fond.

Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că pârâții au solicitat cheltuieli de judecată însă nu au făcut dovada existenței / cuantumului acestora. Pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată.”

***

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții . P. comunei Mogoșești S. precum și pârâta Z. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:

Pârâta Z. C. a arătat că este nemulțumită de neacordarea cheltuielilor de judecată cerute la fond, pe care le-a suportat în cursul procesului. A precizat pârâta că la dosar se afla depusă delegația avocatului și nu a cunoscut faptul că acesta nu a depus și dovada achitării onorariului sau că nu a menționat cuantumul acestuia. A încheiat cu avocatul un contract de asistență juridică în care s-a prevăzut onorariul de 1860 lei sumă pe care a achitat-o cu chitanța nr._ din 30.09.2011.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, atașate cererii.

Reclamanții . P. C. Mogoșești-S. au formulat, de asemenea, recurs, apreciind că hotărârea primei instanțe este nemotivată, nesusținută de probe, netemeinică și nelegală.

Instanța, când a constatat că pârâtul L. I. a decedat, la termenul din data de 24.03.2014, în temeiul art.243 pct. 1 c.p.c., a dispus suspendarea cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia. Instanța nu a comunicat nici un act din care să rezulte că pârâtul Z. D. ar fi decedat și nu a dispus suspendarea cauzei așa cum a făcut în cazul lui L. I.. Instanța a invocat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale de folosință dar nu a făcut nici o precizare cu privire la decesul acestuia.

Așa cum a reținut în hotărârea atacată, instanța a avut cunoștință de faptul că Z. D. a decedat la 1.04.2008 și că are ca succesori legali pe Z. C. și pe numiții Z. D. C., Z. E. C. și Z. C. A.. Judecata a fost tergiversată de către instanță iar apoi instanța a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a numitului Z. D., ascunzând faptul că acesta ar fi decedat, interzicând astfel reclamanților să ceară introducerea în cauză a moștenitorilor lui.

În mod greșit a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință.

Terenul ce face obiectul celor două contracte nu aparține vânzătorului L. C. Gh. Gh. V. ci reclamantei . sentința civilă nr. 2171 din 10.09.2009 a Judecătoriei P. s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 1993 eliberat pe numele L. V. pentru 3 ha pe raza Mogoșești S..

Instanța a nesocotit faptul că reclamanții pot cere judecarea cauzei în lipsă și nu a comunicat toate actele depuse la dosar de către pârâți, pronunțând o hotărâre fără temei legal, astfel că reclamanții nu au cunoscut că Z. D. este decedat.

Nu este permis ca o instanță să permită vânzarea unui teren de către o persoană care nu este proprietar al acelui teren, invocând excepții și solicitând diverse relații, dispunând sancțiuni în mod abuziv, necitând toți pârâții, tergiversând judecata cauzei și învinuind pe reclamanți pentru acest lucru, neclarificând situația unui teren vândut în mod fraudulos, nereținând că reclamanții au calitate procesuală activă și, în mod deosebit, prin această hotărâre, permițându-se nerespectarea ori ignorarea legii și multe alte aspecte pe care din respect nu le mai menționează.

Hotărârea atacată nu este motivată, instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C..

Recursul a fost legal timbrat.

Intimata Z. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de reclamanți și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în recurs. A arătat intimata recurentă că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, excepțiile invocate fiind în mod corect admise.

Recurenții-intimați au formulat întâmpinare invocând excepția tardivității recursului depus de Z. C., pe fond solicitând respingerea acestuia, motivat de faptul că legea nu prevede că dovada plății ar putea fi făcută cu acte depuse în recurs. De asemenea, a mai precizat că recursul este nemotivat, nefondat, netemeinic și nelegal.

La termenul din 24 .02.2015 a fost respinsă excepția tardivității recursului formulat de Z. C..

Ambele recursuri au fost formulate în termen, motivate, semnate.

Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține faptul că recursul declarat de către reclamanți este neîntemeiat, iar cel formulat de Z. C. este întemeiat, față de următoarele considerente:

Cu privire la recursul formulat de reclamanți, tribunalul reține că în mod corect a invocat prima instanță excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Z. D., față de data intervenirii decesului acestuia (2008), anterior depunerii la 17.12.2010 a cererii de chemare în judecată, introducerea în cauză a moștenitorilor fiind incidentă ( conform art. 243 pct. 1 din Codul de procedură Civilă), doar în situația intervenirii decesului ulterior depunerii cererii de chemare în judecată. Chemarea ulterioară în judecată și a altor pârâți este posibilă, doar în condițiile în care există acordul părții adverse, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 135 din Codul de Procedură Civilă. În consecință, invocarea din oficiu a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a reprezentat mijlocul procesual prin care instanța a adus la cunoștința părților despre împrejurarea că respectivul pârât a decedat anterior introducerii cererii de chemare în judecată, instanța neavând nici o obligație de a îndruma partea să solicite modificarea cererii prin completarea cadrului procesual astfel încât toate părțile afectate să figureze în proces.

În ceea ce îl privește pe L. I., întrucât acesta a decedat în cursul procesului, ulterior depunerii cererii de chemare în judecată, în mod corect prima instanța a adus la cunoștința părților că aveau posibilitatea introducerii în cauză a moștenitorilor. Însă, nu se poate reține subiectivismul primei instanțe, tratarea diferită a celor două situații fiind dictată de normele de procedură incidente.

Hotărârea primei instanțe cuprinde motivele și dispozițiile legale pe care s-a întemeiat în pronunțarea soluției, în considerente detaliindu-se aspectele apreciate relevante. Susținerea reclamanților în sensul că prima instanță nu ar putea invoca excepții de procedură sau de fond și că aceasta ar avea obligația de a se pronunța doar pe fondul cererii nu poate fi primită întrucât judecătorul are îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Pe de altă parte, și părțile au obligația ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 al. 1 din C., să își probeze pretențiile și apărările.

Sub aspect procesual, petitul acțiunii presupune, în mod obligatoriu, stabilirea cadrului litigant prin raportare la părțile actelor a căror nulitate se cere a se constata. În acest sens, calitatea procesuală pasivă este conferită de calitatea de parte a raportului juridic de drept substanțial. Soluția procesuală este logică având în vedere că dacă dreptul material ia naștere, se modifică sau se stinge între anumite părți, verificarea condițiilor de validitate a actului juridic trebuie realizată în contradictoriu cu toți participanții la realizarea actului. Principiul contradictorialității obligă reclamantul să pretindă apărarea drepturilor pretins încălcate prin încheierea actului în contradictoriu cu toate părțile actului juridic, pentru a respecta totodată și principiul dreptului la apărare, fiind așadar un caz de coparticipare procesuală obligatorie – litisconsorțiu necesar. Regula asigură finalitatea protejării intereselor tuturor părților față de care actul încheiat produce efecte juridice, iar pe de altă parte asigură opozabilitatea soluției procesuale date. Având în vedere că nu s-au învederat motive pertinente pentru formularea acțiunii, fără atragerea la judecata a tuturor părților actelor a căror nulitate se solicită, concluzia este aceea că sarcina impusă reclamanților este proporțională cu finalitatea urmărita prin instituirea regulii impuse de art.47 C.pr.civ .

Au mai invocat recurenții că prima instanță ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit îndoielnic al acestuia, pronunțând o hotărâre nelegală. Tribunalul reține că din criticile formulate nu rezultă că acestea s-ar circumscrie motivului de recurs arătat, iar pe de altă parte, hotărârea primei instanțe nu se sprijină pe aspecte legate de fondul cererii privind constatare nulitate contracte ci pe nerespectarea dispozițiilor privind cadrul procesual. Prin urmare, nici acest motiv nu este fondat.

Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul formulat de . P. comunei Mogoșești S. .

Referitor la recursul formulat de recurenta Z. C., tribunalul reține că este incontestabil în cauză faptul că reclamanții . P. comunei Mogoșești S. sunt părțile căzute în pretenții, având în vedere soluția pronunțată de prima instanță, și că pârâta Z. C. este îndreptățită la obținerea cheltuielilor de judecată suportate cu derularea procesului, în măsura în care acestea sunt justificate, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă din 1865, aplicabil în cauză.

În ceea ce privește dovada cheltuielilor de judecată solicitate, articolul 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă statuează: „părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.” Prin urmare, partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cuantumul cheltuielilor de judecată pe care pretinde că le-a efectuat . Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.

Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoana fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, iar pentru această activitate avocatul are dreptul la onorariu, element care trebuie menționat obligatoriu în cuprinsul contractului de asistență juridică, conform art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat.

Așadar, cuantumul onorariului plătit de client avocatului său este stabilit prin contractul de asistență juridică, iar depunerea în proces a chitanței de plată a onorariului, emisă în baza contractului de asistență juridică, naște prezumția că acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică pentru respectiva cauză. În cauza de față recurenta a depus ca înscrisuri noi în recurs copii de pe contractul de asistență juridică nr. IS/_/2011, factura fiscală . nr._ din 30.09.2011, chitanța cu nr. 1114 din 30.09.2011, dovedind în acest fel faptul că a suportat cheltuielile de judecată solicitate la prima instanță.

Constatând că justificarea plății onorariului de avocat a fost făcută cu înscrisurile depuse în recurs – probă admisibilă potrivit art. 305, tribunalul constată întemeiat recursul, urmând ca în baza art. 304 pct.9, 312 alin.1-3 Cod procedură civilă să-l admită.

Raportat la considerentele expuse, tribunalul va admite recursul declarat de către Z. C. împotriva sentinței civile nr. 2241 din 30.07.2014 a Judecătoriei P., pe care o va modifica în parte în sensul că, va obliga pe reclamanții P. C. Mogoșești-S. și Unitatea Administrativ Teritorială Mogoșești –S. la plata către pârâta intimată Z. C. a sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat). Urmează a fi menținute celelalte dispozitii ale sentintei recurate.

Având în vedere că recurenții intimați P. C. Mogoșești-S. și Unitatea Administrativ Teritorială Mogoșești –S. au căzut în pretenții, raportat la art. 274 al. 1 din Codul de Procedură Civilă, aceștia vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs, în cuantum de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. C. Mogoșești-S. și Unitatea Administrativ Teritorială Mogoșești –S. împotriva sentinței civile nr. 2241 din 30.07.2014 a Judecătoriei P..

Admite recursul formulat de Z. C. împotriva sentinței civile nr. 2241 din 30.07.2014 a Judecătoriei P., pe care o modifică în parte în sensul că:

Obligă reclamanții P. C. Mogoșești-S. și Unitatea Administrativ Teritorială Mogoșești –S. la plata către pârâta intimată Z. C. a sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Obligă recurenții intimați P. C. Mogoșești-S. și Unitatea Administrativ Teritorială Mogoșești – S. la plata către intimata recurentă Z. C. a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs (onorariu avocat).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 7.10.2015.

Red./tehnored. jud. L. H.

2 ex./11.12.2015

Judecător fond: C. P. R.