Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 352/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Iunie 2013
Președinte - D. M.
Judecător C. A.
Grefier D. C.
DECIZIA CIUVILĂ Nr. 352/2013
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanții: G. A. G. E., B. C. E., C. M. împotriva sentinței civile nr. 1203/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații C. C. și C. D. M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, precizată ulterior, petenții G. A. G. E., B. C. E. și C. M., în contradictoriu cu intimații C. C. și C. D. M. au solicitat anularea încheierii de respingere nr._/26.11.2012 a O.C.P.I. Iași și intabularea dreptului de proprietate al petenților.
În motivarea plângerii petenții au arătat că cererea lor de intabulare a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1999,93 m.p., situată în Iași, . se întemeiază pe dispozițiile sentinței civile nr. 1826/25.01.2011, pronunțată în dosarul nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași, prin care le-a fost admisă acțiunea în revendicare formulată împotriva intimaților din plângerea de față și, în mod greșit, le-a fost respinsă cererea contrar prevederilor Legii nr. 7/1996.
Legal citați, intimații nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță, ei fiind menținuți din oficiu în cauza de față de către instanță, având în vedere conținutul încheierii contestate, dar și prevederile Legii nr. 7/1996.
În probațiune s-au depus la dosar acte și înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1203/24.01.2013 Judecătoria Iași a respins plângerea petenților ca neîntemeiată, reținând următoarea situație de fapt și următoarele argumente:
,,Prin sentința civilă nr. 1826/25.01.2011, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași a fost admisă acțiunea în revendicare dintre aceleași părți cu cele din cauza de față, privind suprafața de teren de 1999,93 m.p., situată în Iași, ., jud. Iași.
Potrivit extraselor de carte funciară înaintate la dosar de către O.C.P.I. Iași odată cu întreaga documentația aferentă încheierii contestate, în cartea funciară sunt menționați ca proprietari tabulari intimații C. C. și C. D. M. pentru suprafața de teren din litigiu.
Deși pe rolul instanței a existat acțiune de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 261/15.02.2001, respectiv dosarul nr._/245/2007 al Judecătoriei Iași, dosar ce a fost înregistrat ulterior la Tribunalul Iași sub nr._, acțiunea respectivă a fost anulată ca netimbrată, astfel că actul juridic respectiv își produce în continuare efectele.
Potrivit disp. art. 9, art. 11 indice 1 și art. 20 din Legea nr. 7/1996 republicată oficiile de cadastru au funcția juridică de a identifica proprietarii, respectiv posesorii imobilelor prin înscrierea acestora în evidențele cadastrale, în scopul înscrierii în cartea funciară, urmând ca persoana care posedă un imobil ca proprietar necontestat să fie înscrisă în cartea funciară, după radierea drepturilor reale înscrise în cartea funciară în favoarea altor persoane, în baza unei declarații autentificate la notariat sau a unei hotărâri judecătorești definitive.
Rezultă din aceste prevederi legale că intabularea dreptului de proprietate al petenților în cartea funciară asupra terenurilor în litigiu se poate realiza numai după radierea dreptului de proprietate al intimaților asupra respectivului teren, în baza convenției părților sau a unei hotărâri judecătorești definitive.
Petenții nu au făcut dovada existenței vreunei convenții cu intimații sau a existenței unei hotărâri judecătorești definitive, prin care să se constate ineficacitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 261/15.02.2001, având în vedere prevederile Legii nr. 7/1996 republicată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel petenții G. A. G. E., B. C. E. și C. M. arătând că nu este necesară o altă hotărâre judecătorească prin care să fie dispusă radierea dreptului de proprietate ale pârâților, atât timp cât dreptul de proprietate ale petenților este deja recunoscut printr-o hotărâre judecătorească; este inutilă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare atât timp cât hotărârea judecătorească pronunțată în revendicare a stabilit că acest contract nu produce efecte față de petenți.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În apel nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul este nefundat, urmând a fi respins, cu înlocuirea totuși a argumentelor reținute de prima instanță, pentru cele ce urmează:
În mod corect susțin petenții că admiterea acțiunii în revendicare este suficientă pentru întabularea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate împotriva dreptului de proprietate al pârâților, fără a fi necesară în prealabil anularea contractului de vânzare-cumpărare-titlu de proprietate al pârâților. Anularea contractului de vânzare-cumpărare ar fi putut constitui doar un argument pentru admiterea acțiunii în revendicare în procedura de comparare a titlurilor; or instanța de judecată a considerat admisibilă acțiunea în revendicare a petenților chiar și fără a fi necesară în prealabil anularea contractului de vânzare-cumpărare. În acest condiții, o nouă acțiune în anularea titlului de proprietate al pârâților este inutilă și lipsită de interes, atât timp cât acest titlu a fost deja analizat în acțiunea în revendicare, fiind găsit preferabil titlul petenților. Admiterea acțiunii în revendicare are drept consecință implicită radierea dreptului de proprietate al pârâților care au pierdut în acțiunea în revendicare, fără a fi nevoie de radierea în prealabil a dreptului acestora.
Instanța de apel constată însă că petenții au recurs o altă acțiune pentru întabularea dreptului lor decât cea permisă de lege în astfel de situații.
În concret în speță, întabularea în cartea funciară a dreptului petenților, constatat printr-o acțiune în revendicare, împotriva dreptului de proprietate deja înscris al pârâților, se poate face printr-o acțiune în rectificarea cărții funciare adresată instanței judecătorești iar nu printr-o simplă cerere de înscriere în cartea funciară adresată OCPI.
Înscrierea dreptului de proprietate la care au recurs petenții pe calea art. 47 din Legea nr. 7/1996 se face într-o procedură necontencioasă tocmai pentru că în Cartea funciară nu există încă un drept de proprietate deja înscris, pe care înscrierea nouă să îl radieze ca și consecință.
În speță însă petenții solicită întabularea unui drept de proprietate constatat printr-o hotărâre judecătorească, drept care este deja înscris în cartea funciară în favoarea pârâților. Or, o astfel de înscriere nu poate avea loc decât tot în baza unei hotărâri judecătorești de rectificare a cărții funciare potrivit art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, întrucât înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului. Ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare situația juridică reală a imobilului este diferită de ce care este adusă la cunoștința terților prin sistemul de publicitate, deoarece în realitate, persoana înscrisă ca titular al dreptului real nu mai are această calitate.
În consecință petenții trebuiau să recurgă la o procedură contencioasă, respectiv la o acțiune în rectificarea cărții funciar în scopul rectificării acesteia conform situației reale și actuale a imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de G. A. G. E., C. M., B. C. E. împotriva sentinței civile nr. 1203/24.01.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.06.2013
Președinte, D. M. | Judecător, C. A. | |
Grefier, D. C. |
Red. Tehnored. 28.07.2013 M.D.
7 ex./28 Iunie 2013
Jud. fond. O. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1607/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1790/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
