Fond funciar. Decizia nr. 1889/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1889/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 1889/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Septembrie 2013
Președinte – M. M.
Judecător – D. P. C.
Judecător – C. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1889
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta G. E. împotriva sentinței civile nr. 7096 din 29.03.2012 a Judecătoriei Iași, intimata C. J.. DE F. F. I., având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F..
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat R. R. pentru recurentă, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei.
Procedură legal îndeplinită
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință
Apărătorul recurentei depune la dosar o variantă mai lizibilă a Rolului Agricol depus la dosar la termenul de judecată anterior pe care se află aplicată ștampila în original a Primăriei, arată că pe fiecare filă este făcută mențiunea cu nr. filei din registru.
Instanța apreciază că nu impune comunicarea înscrisurilor depuse la acest termen de judecată.
Interpelat fiind apărătorul recurentei precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul.
Apărătorul recurentei având cuvântul solicită admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea sentinței nr.7096/2012, iar pe fondul cererii reconstituirea dreptului de proprietate. Potrivit art.8 alin.2 din legea 18/1991 republicată și actualizată, de reconstituire a dreptului de proprietate beneficiază” membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă agricolă de producție”, iar potrivit art.11 alin.1 din aceiași lege „ suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă sau, în lipsa acestora, din orice probe, inclusiv declarații de martori”. Or, înscrisurile prezentate de recurentă nu numai că se încadrează printre probele indicate expres de lege, dar se și coroborează perfect, registrul posesorilor indicând ulterior preluării în posesia celor două instituții respectiv Centrului Județean de Reproducere și Animalelor și Casei Pionerilor Iași - aceiași suprafață de 2 ha teren, identificată prin expertiză. Art.6 din legea 1/2000 consacra necesitatea verificării, la stabilirea dreptului, prin constituire, pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile acestui act normativ, comisiile locale și județene, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute de art.9 alin.5 din legea nr.18/1991 precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte ținându-se seama și de prevederile art.11 alin. 1 și 2, însă reținând dovada certă a dreptului de proprietate prin registrul agricol dovedit cu certificatul emis de Arhivele Statului nr.649/1991, este aplicabilă prima teză a textului, nefiind necesară dovada cu martori pentru dovedirea dreptului, ci eventual ca o completare, nefiind o probă obligatorie, ci pentru descrierea amplasamentului, a preluării. C. Județeană de fond funciar nu a dovedit susținerile din cererea de recurs, ci din contra recurenta a creat convingerea instanței că are calitate de persoană îndreptățită, că îl moștenește pe G. G., că terenul a fost preluat fără drept, fără acte, că s-a identificat vechiul amplasament. Însă, deși reține aceste trei elemente necesare și suficiente pentru admiterea plângerii, pentru că acestea au generat cadrului procesual, instanța se contrazice în final, crezând aplicabile prevederile art.6 și art.2 din legea nr.1/2000. Nu se găsește logica juridică a instanței care reține întrunirea și dovedirea condițiilor cumulative pentru reconstituirea dreptului de, însă trecând în sfera punerii în posesiei apreciază că plângerea nu poate fi admisă, întrucât terenul este construit. proprie Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 7096/29.03.2012 Judecătoria Iași a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta G. E. împotriva pârâtei C. Județeană Iași de F. F..
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta G. E. a chemat-o în judecată pe pârâta C. Județeană Iași de F. F. solicitând anularea hotărârii nr. 431, emisă de către pârâtă la data de 08.02.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 3 ha, situată pe raza municipiului Iași, județul Iași.
În motivarea acțiunii se arată că autorul reclamantei, G. G. a deținut în proprietate, conform certificatului nr. 649/04.03.1991 emis de Arhivele Statului Iași, suprafața de 3 ha teren arabil fiind înscris în Registrul agricol nr.11 din anii 1959 – 1963, ce a fost preluată prin decretul nr. 115/1959.
Se mai susține în motivarea acțiunii că, în mod greșit a fost respinsă cererea reclamantei, pe motiv că nu ar face dovada vechiului amplasament al proprietății, fiind utilă efectuarea unei expertize tehnice topometrice cu privire la identificarea amplasamentului solicitat.
Legal citată pârâta, prin reprezentant legal, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece reclamanta nu face dovada vechiului amplasament a terenului revendicat și nici nu face dovada calității de moștenitoare a defunctului G. G..
În probațiune a fost înaintată la dosar documentația aferentă hotărârii contestate, s-a luat interogatoriu pârâtei, s-a audiat un martor, s-au depus la dosar acte și înscrisuri și s-a efectuat o expertiză tehnică topometrică.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin hotărârea contestată s-a respins cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 3 ha, situată pe raza municipiului Iași, județul Iași, cu motivarea că ea nu face dovada calității de moștenitor, a trecerii terenului în proprietate de stat sau cooperatistă și nici a vechiului amplasament al proprietății.
Din certificatul de moștenitor nr. 1571/16.12.1991, depus la dosar de către reclamantă, reiese că ea este moștenitoare a defunctului G. G., în calitate de soție supraviețuitoare.
Din certificatul nr. 649/04.03.1991, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului Iași, aflat la fila 19 dosar, reiese că autorul reclamantei, G. G., a deținut în proprietate, în perioada 1959 – 1961, suprafața totală de 3 ha, fără însă a fi precizat amplasamentul respectivei suprafețe de teren.
Martorul audit în cauză a declarat că numiții G. G. și E. au deținut suprafața de teren de 3 ha în zona Ț. din Iași, la intersecția străzilor Brândușii și C.A. Rosetti, respectiva suprafață de teren fiind preluată de C.A.P. în anii 1962 – 1963, dar după colectivizare nu a mai fost folosită de nimeni, fiind respinsă cererea familiei G. de emitere a unei autorizații de construire, pe motiv că terenul este în pantă.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză, reiese că terenul revendicat de către reclamantă este, în fapt, în suprafață de 2 ha este în administrarea Primăriei Municipiului Iași, iar prin H.C.L.Iași nr. 266/01.10.2001 și nr. 84/23-02-2004 a fost atribuit în folosință unei școli din Iași, fiind construite pe respectivul teren o casă de locuit cu anexe, împrejmuite cu un gard de plasă, fără acte de proprietate și fără autorizație.
Prin răspunsurile în scris la interogatoriu, comisia pârâtă, prin reprezentant legal, a recunoscut că reclamanta este moștenitoare defunctului G. G. și că, acesta a avut în proprietate suprafața de teren de 3 ha teren, fără însă să se cunoască amplasamentul acesteia.
Coroborând probele administrate în cauză, instanță reține că reclamanta are calitatea de moștenitoare a defunctului G. G. care a avut în proprietate o suprafață de teren de 3 ha, situată pe raza Municipiului Iași, județul Iași.
Terenul în suprafață de 2 ha identificat de către expert este învecinat cu proprietăți particulare.
Reclamanta nu a făcut dovada cu martori care dețin proprietăți învecinate cu terenul solicitate pe cele două laturi ale terenului ocupate de proprietăți particulare, așa cum prevăd disp. art. 6 indice 1 din legea nr. 1/2000.
Martorul audiat în cauză a declarat că, după colectivizare, din 1963 terenul nu a mai fost folosit de nimeni și nu se cunoaște dacă, până la data de 01.01.1990, de când se aplică Legea nr. 18/1991, terenul respectiv nu a fost înstrăinat sau concesionat altor persoane.
Potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole se face pe vechiul amplasamente, dacă acestea sunt libere, ori prin concluziile scrise pe fondul cauzei reclamanta recunoaște că, la data de 01.01.1990 terenul solicitat se află în parte în administrarea Centrului Județean de Reproducere și Selecție a Animalelor, iar o parte din acel teren se afla în administrarea Casei Pionierilor Iași.
Față de aceste considerente, văzând și prevederile Legii nr. 18/1991 republicată, instanța urmează să respingă acțiunea de față, ca neîntemeiată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. E., criticând sentința prin care în mod greșit s-a respins acțiunea, pentru următoarele motive:
Preluarea terenului de la autorul recurentei G. E., G. G., a fost probată la prima instanță cu registrul agricol de la data cooperativizării, amplasamentul acestuia a fost probată cu declarația de martor, iar comisiile de fond funciar nu au adus dovada contrară că ar deține un act cu privire la acest teren, nu există vreo altă cerere de reconstituire, nu este emis vreun titlu de proprietate, nu este deschisă carte funciară pentru terenul revendicat.
Disp. art. 6 indice 1 din Legea 1/2000, reținute de Judecătorie, sunt abrogate, iar instanța probabil a avut în vedere disp. art. 6 alin 3 indice 1 din Legea 1/2000, dar acest text nu este aplicabil întrucât, susține recurenta, s-a invocat înscrierea în registrul agricol, dovada cu martori fiind în acest caz doar o probă în completare, pentru dovedirea amplasamentului, înscrisurile prezentate – registrul posesorilor –indicând, ulterior preluării, în posesia celor două instituții - Centrul Județean de Reproducere și Selecție a Animalelor și Casa Pionierilor Iași - aceeași suprafață de teren de 2 ha identificată prin expertiză.
Susține recurenta că, de vreme ce terenul revendicat este liber în sensul disp. art. 2. alin 1 din Legea 1/2000, nefiind atribuit legal altor persoane (conform disp. legilor fondului funciar), poate fi retrocedat chiar dacă pentru acesta s-au emis certificate de atestare a dreptului de proprietate conf. disp. Legii 15/1990, noțiunea de „liber” trebuind a fi interpretată din punct de vedere juridic, iar nu faptic, iar cele două HCL reținute de instanță nu reprezintă acte de atribuire, ci doar acte administrative prin care s-a aprobat darea în folosință gratuită și s-a aprobat PUD pentru construcții, dispunerea în acest fel de acest teren atestând că terenul este în administrarea municipalității și poate fi pus la dispoziția comisiei locale pentru punerea în posesie. Instanța ar fi trebuit astfel să rețină faptul că autorul recurentei a deținut conform registrului agricol suprafața de 3 ha teren situat în extravilanul municipiului Iași, teren care a fost preluat și atribuit nelegal unor instituții de stat, iar din anul 2001 a fost dat în folosință gratuită, schimbându-și statutul din extravilan în intravilan. Expertiza realizată a dovedit tocmai lipsa vreunui act de proprietate pentru cele două persoane care utilizează acest teren.
Susține recurenta și faptul că puterea doveditoare a actelor de proprietate nu este condiționată de împrejurarea ca amplasamentele solicitate să fie libere ori nu, iar potrivit disp. art III alin 1 indice 1 din Legea 169/1997, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului își suspendă efectele până la soluționarea cererilor de reconstituire, deci acestea nu pot fi considerate un impediment la reconstituire. De asemenea, este lipsită de relevanță destinația actuală a imobilului, conf. disp. art. 10 alin 1 din HG 890/2005 existând posibilitatea oferirii altui amplasament atunci când restituirea vechiului amplasament nu mai este posibilă.
Solicită, în consecință, admiterea recursului.
Intimata C. Județeană Iași de fond funciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând că în mod corect acțiunea a fost respinsă de prima instanță, recurenta nefăcând dovada vechiului amplasament al terenului de 3 ha, neputând chiar ea să-l identifice cu exactitate în cursul procedurii de reconstituire, neputându-se stabili situația exactă de fapt și juridică cu privire la acesta.
În plus, expertiza a identificat faptul că terenul revendicat are suprafața de 2 ha, că suprafața de 17.912 mp este trecută, conform HCL 84/2004 și 266/2010, în folosința Asociației Waldorf care a ridicat trei construcții ce se află în stare de degradare, de asemenea, pe teren se găsește o casă de locuit cu anexe ridicate fără acte de proprietate și autorizație de construcție, iar conform HCL 72/2011 acest teren face parte din domeniul public al Municipiului Iași, deci nu este la dispoziția Comisiei Municipale Iași de fond funciar.
De asemenea, în condițiile în care nu s-a făcut cu înscrisuri dovada amplasamentului terenului, martorii audiați trebuiau să fie proprietarii terenurilor vecine, or martorul audiat nu este vecin al terenului revendicat.
Solicită, în consecință, respingerea recursului.
În drept, a invocat intimata dispozițiile Legii 18/91, Legii 169/1997, Legii 1/2000, HG 890/2005, Codul de procedură civilă.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Reclamanta-recurentă G. E. este soția supraviețuitoare al lui G. G..
Conform mențiunilor registrului agricol al Sfatului Popular al Orașului Iași depus la dosar în recurs – f. 156 și următ.dosar recurs, G. G., de profesie tâmplar, domiciliat în Iași, .. 73, a avut la nivelul anului 1957 în proprietate suprafața totală de 3 ha teren din care 2,80 ha arabil și 0,20 ha fânețe, figurând înscris cu aceeași suprafață totală și în anul 1958, terenul fiind situat în . de la Cap. III.B. „Identificarea terenurilor pe parcele” din registrul agricol. De asemenea, potrivit registrului agricol din anii 1959-1963, G. G. a figurat în perioada anilor 1959-1961 cu aceeași suprafață de 3 ha teren situată tot în ., reg. Iași, potrivit mențiunilor de la Cap. II.B. „Identificarea pe parcele a terenurilor în posesia gospodăriei” (f. 158 recurs).
Recurenta a susținut faptul că terenul azi revendicat a venit în proprietatea autorului său prin schimbul efectuat cu C. C. din .. Însă, analizând mențiunile registrului agricol eliberat de Primăria . depus la dosar în recurs – f. 162 recurs, C. C. a decedat la data de 22.12.1956 și anterior decesului figura -la nivelul anului 1956- cu 8,62 ha teren din care 5 ha în . 3,62 ha în alte comune, făcându-se mențiunea că terenul a trecut la C. Ș. 150 la fila 83 vol I și la G. Ghe. la Iași 200. C. Ș. figura în anul 1959-1961 cu suprafața de 7,67 ha teren, făcându-se mențiunea că se scade suprafața de 3 ha teren în baza cererii nr. 1846 și pleacă la fila nr. 30 și la fila 83 vol. I.
Recurenta a invocat aceste mențiuni din registrul agricol pentru a justifica modul în care terenul de 3 ha solicitat spre reconstituire a intrat în patrimoniul autorului său, însă notează instanța faptul că mențiunea conform căreia „terenul a trecut la” autorul recurentei „la Iași” nu înseamnă că acest teren a fost situat în Iași, pentru ca recurenta să-l poată solicita a-i fi reconstituit, câtă vreme din mențiunile locurilor unde era situat fiecare trup de teren din cele identificate în rolul agricol nu reiese faptul că C. C. ar fi avut teren la Iași, teren care după decesul său să fi trecut la G. G., ginerele lui C. C., G. G. fiind căsătorit cu E. C., fiica lui C. C..
Este astfel evident că terenul din rolul agricol al socrului său a trecut, în limita suprafeței de 3 ha, în anul 1957, în fila de rol a lui G. G., dar aceasta nu schimbă cu nimic locul situării terenului, mențiunea că terenul a trecut la Iași vizând faptul că terenul a fost înscris în rolul agricol al lui G. G. din Iași, acesta domiciliind la acel moment la Iași. Prin urmare, corect a reținut prima instanță, ca și C. Județeană Iași de fond funciar, faptul că nu s-a făcut dovada amplasamentului terenului în Iași pentru a putea fi admisă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale Iași de fond funciar, declarația martorei C. N. audiată la prima instanță necoroborându-se cu nici o altă probă administrată în cauză, fiind însă contrazisă de toate înscrisurile depuse la dosar și menționate în cele de mai sus.
Nefăcându-se deci dovada faptului că autorul reclamantei recurente a avut în proprietate teren pe raza municipiului Iași, corect a fost respinsă cererea de reconstituire prin emiterea Hotărârii nr. 431/08.02.2011 a Comisiei Județene Iași de fond funciar, precum și plângerea formulată de G. E. împotriva acestei hotărâri.
Neîntemeiate sunt din această perspectivă toate motivele de recurs invocate de G. E..
Astfel, deși în general o dovadă a preluării terenului de către stat este chiar faptul deținerii terenului de către stat prin diverse instituții, acest fapt nu îndreptățește reclamanta la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren câtă vreme nu s-a făcut dovada proprietății terenului în Iași, chiar dacă pentru terenul indicat de reclamantă acele instituții nu dețin un act de proprietate, terenul fiind în administrarea acestora.
Față de celelalte critici formulate Tribunalul apreciază că este de prisos o analiză câtă vreme acestea vizează strict caracterul de teren „liber ” sau dimpotrivă ocupat, ori caracterul de teren aparținând domeniului public, nedestinat retrocedării sau privat, destinat retrocedării, aceste aspecte intrând în analiză ulterior probării neechivoce a faptului că terenul a fost proprietatea autorului reclamantei recurente, probă care nu a fost adusă.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 312 alin 1 cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamanta G. E. împotriva sentinței civile nr. 7096 din 29.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge recursul declarat de reclamanta G. E. împotriva sentinței civile nr. 7096 din 29.03.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.M. D.P.C. C.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/11.11.2013
J.. fond O. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1790/2013. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 979/2015.... → |
|---|
