Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 621/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 621/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Aprilie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 621/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat de pârâtul B. C. împotriva sentinței civile nr. 8597 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații M. Iași P. P., B. E., B. R., B. A. G., B. N. D., având ca obiect constatare nulitate act juridic constatare nulitate absolută contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-a înaintat prin serviciul registratură al Tribunalului Iași, la data de 25 aprilie 2014 întâmpinare de către intimații M. Iași prin primar și Consiliul Local Iași, cu duplicat.
Instanța constată cauza la primul termen de judecată. În temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general, teritorial să soluționeze prezenta cerere. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, netimbrat. Având în vedere că deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru aferentă cererii de recurs nu și-a îndeplinit această obligație, din oficiu invocă excepția netimbrării recursului și rămâne în pronunțare pe această excepție, reținând că prin întâmpinare s-a solicitat judecata în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 8597/04.06.2013 Judecătoria Iași a admis acțiunea formulată de către reclamanții M. Iași prin P. și Consiliul Local Iași în contradictoriu cu pârâții B. C., B. E., B. R., B. A. G. și B. N. D., a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 2014 din 19.05.2009 precum și a contractului de închiriere nr. 2014 din 27.12.2005, a dispus evacuarea pârâților din spațiul cu destinația de locuință socială format din 2 camere în suprafață de 31,9 mp, 5 dependințe în suprafață de 22,12 mp situat în Iași, .. 8A, Blocul 482 D, tr. II, . și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 4.12.2012 sub nr._, așa cum a fost precizată, reclamanții M. Iași prin P. și Consiliul Local Iași, au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții B. C., B. E., B. R., B. A.-G. și B. N. D., să se constate nulitatea absoluta a contractului de închiriere nr. 2014/19.05.2009, precum și a contractului de închiriere subsecvent nr. 2014 din 27.12.2005, evacuarea pârâților din locuință.
P. dispoziția nr. 99 din 19.01.2005 emisa de Primarul Mun. Iasi, s-a atribuit pârâtului B. C. un spațiu cu destinația de locuință sociala format din 2 camere in suprafața de 31,9 mp, 5 dependințe în suprafața de 22,12 mp situat în Iași, ..8A, blocul 482 D, tr. II, .. În urma atribuirii acestei locuințe, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2014 din 27.12.2005 cu termen de valabilitate 1.01.2006 – 08.04.2009. Ca efect al prorogărilor legale, OUG nr. 8 din 2004 și OUG nr. 44 din 2009 s-a prelungit valabilitatea primului contract prin încheierea in formă scrisă a contractului nr. 2014 din 19.05.2009 având termen de valabilitate începând cu data de 19.05.2009 - 19.05.2014.
Contractele de închiriere au fost încheiate potrivit prevederilor Legii nr. 114/1996. Această lege la art. 48 lit. b prevede că nu pot beneficia de locuințe sociale potrivit legii, persoanele sau familiile care au înstrăinat o locuință după data de 1 ianuarie 1990. Pârâții B. C. și B. E. în anul 1993 în calitate de cumpărători au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr._/1992 cu RA Locuința în calitate de vânzător, având ca obiect vânzarea locuinței formate din 2 camere situata in Iași, ., ., .. În anul 1998 numiții B. C. și B. E. au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului cumpărătorilor G. G. și G. G..
P. contractul de vânzare cumpărare nr. 3785 din 29 iulie 1998 pârâții B. C. și B. E. au dobândit în proprietate imobilul situat in Iași, ., ., .-o camera in suprafața de 30,79 mp, imobil care a fost apoi înstrăinat in 1999 cumpărătorilor B. M. si B. E..
Deși legea interzice ca solicitantul ce dorește să obțină o locuință socială să aibă în proprietate o locuință sau să fi înstrăinat un imobil după 1 ianuarie 1990, pârâții B. au declarat sub sancțiunea Codului penal pentru fals in declarații ca nu au deținut si nu dețin nici o locuința în proprietate în mun. Iași sau în altă localitate din România.
Reclamanții au mai precizat că DEFPL Iași prin adresa nr._ din 22.08.2012 a confirmat faptul că în evidența fiscală pârâții au fost înregistrați cu cele două bunuri imobile cu destinația de locuința.
În conformitate cu art. 25 din Legea nr. 114/1996 solicită evacuarea pârâților din imobil.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 144/1996.
Au solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Alăturat cererii s-au depus înscrisuri, în copii.
Pârâtul B. C. a formulat întâmpinare solicitând să se dispună respingerea acțiunii, arătând că la momentul închirierii, beneficiari fiind pârâtul și fosta sa soție, precum și cei doi copii ai lor si un nepot. Urmare a faptului că a divorțat de fosta soție iar copiii au mers fiecare la casa lui, pârâtul s-a recăsătorit, în 2011 solicitând instanței atribuirea beneficiului contractului de închiriere, urmând ca beneficiar să figureze si actuala soție, B. M.. La 21.05.2012 instanța de fond a admis acțiunea formulată, atribuindu-i beneficiul contractului de închiriere ca urmare a acestui fapt ar fi inechitabil față de actuala soție să se dispună evacuarea întrucât aceasta nu a încălcat prevederile legii nr. 114/1996. a mai precizat pârâtul că nu neagă că ar fi deținut alternativ 2 imobile în proprietate, dar lipsa cunoștințelor juridice l-a făcut să înțeleagă în mod greșit faptul că orice imobil deținut după anul 1991 îl punea în imposibilitatea de a obține o locuință socială. A pierdut cele două apartamente, ajungând . deplorabila, nefiind atent, singura grija fiind de a avea un acoperiș deasupra capului.
Părților li s-a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatorii.
Analizând probatoriul administrat, raportat la susținerile părților si la normele aplicabile in materie civila, instanța de fond a reținut:
Cu actele depuse în copii la dosar, reclamanții au dovedit faptul că după anul 1990 pârâții B. C. și B. E. au deținut în proprietate două imobile cu destinația de locuințe pe care le-au și înstrăinat. Acest aspect a fost recunoscut și de pârâtul B. C. prin întâmpinarea depusă la dosar.
Cu toate acestea, cei doi pârâți au declarat în mod nereal atât la data de 10 mai 1999 cât și la data de 19 februarie 2009 in fata notarului public că nu au deținut, nu dețin și nu au înstrăinat nici o locuință proprietate personala. În baza și a acestor declarații, la 19.01.2005 s-a dispus atribuirea către pârâți a unui spațiu cu destinație de locuință socială. Astfel, la 27.12.2005 s-a încheiat contractul de închiriere cu nr. 2014 cu privire la locuința socială situată în Iași, .. 8A, ., ., iar la 19.05.2009 s-a încheiat contractul nr. 2014 cu privire la aceeași locuință.
Conform art. 48 lit. b din Legea nr. 114 din 1996 persoanele sau familiile care au înstrăinat o locuință după data de 1 ianuarie 1990 nu pot beneficia de locuințe sociale.
Cauza, ca element al contractului, înseamnă scopul în vederea realizării căruia s-a încheiat contractul, scop care, dacă nu ar exista, contractul nu ar putea lua ființă și părțile nu s-ar obliga. Potrivit art. 966 C. civ.: „Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau, nelicită, nu poate avea nici un efect.” Textul evidențiază două condiții pe care trebuie să le îndeplinească acest element al contractului: cauza să fie reală și licită. Înțelesul noțiunii de cauză ilicită este arătat în art. 968 C. civ., conform căruia este licită cauza care nu este prohibită de lege sau contrară bunelor moravuri și ordinii publice. De aceea, actul are o cauză ilicită numai dacă scopul urmărit de părți contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială. P. urmare, inexistența cauzei ori, în situația în care aceasta există, caracterul ei fals, ilicit sau imoral minează în mod decisiv actul juridic căruia îi este atașată, atrăgând nulitatea lui absolută.
În dosarul de față, în mod evident cele două contracte de închiriere s-au încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 114/2006 ce reglementează condițiile de atribuire în folosință a locuințelor sociale. Nu pot fi primite susținerile pârâtului B. C. că nu ar fi cunoscut sensul celor declarate in fata notarului, întrucât afirmațiile sale sunt clare și nu lasă loc interpretărilor. Același pârât a înstrăinat anterior cele două locuințe deținute prin acte încheiate in fața notarului public. Împrejurarea că ulterior s-a recăsătorit și noua soție nu a beneficiat de locuință socială nu are legătură cu obiectul cererii cu care a fost învestită instanța, aceasta verificând valabilitatea elementelor contractului, anterioare încheierii acestuia. Pentru a beneficia de un nou contract de închiriere, pârâtul este ținut să facă dovada îndeplinirii cerințelor impuse de Legea nr. 114/2006.
Instanța de fond a reținut că s-a făcut dovada existenței cauzei ilicite în ceea ce privește cele două contracte, astfel că urmează să dispună admiterea acțiunii și să constate că atât contractul de închiriere nr. 2014 din 19.05.2009 cât și contractul de închiriere nr. 2014 din 27.12.2005 sunt afectate de o cauză de nulitate absolută.
Având în vedere că pârâții nu mai justifică un titlu locativ pentru ocuparea locuinței sociale situate în Iași, .. 8A, Blocul 482 D, tr.II, ., instanța de fond a dispus evacuarea acestora din spațiul respectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurentul a fost citat pentru termenul din data de 25.04.2014 cu mențiunea de a achita taxa de timbru în sumă de 50 de lei, aferentă cererii de recurs.
La acest termen însă recurentul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus prin Registratură chitanța privind dovada achitării taxei de timbru aferentă cererii de recurs.
Având în vedere faptul că recurentul B. C. nu și-a îndeplinit obligația legală, tribunalul, în baza dispozițiilor O.G. nr. 80/2013 și ale art. 312 din Codul de procedură civilă, va anula ca netimbrat recursul formulat de pârâtul B. C. împotriva sentinței civile nr. 8597 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul B. C. împotriva sentinței civile nr. 8597 din 04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M.M. T.P. A.C. I.G.
Redactat: A.C.
2 ex/15.05.2014
Judecător de fond:H. L.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 28-04-2014, Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 360/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
