Fond funciar. Decizia nr. 918/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 918/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 918/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Iunie 2014
Președinte – A. M. Diuță T.
Judecător – C. E. C.
Judecător – E.-C. P.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 918/2014
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții F. C., L. V., G. G., S. E. și pe intimat INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IAȘI - C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, P. C. TOMEȘTI - C. L. DE A. A PREVEDERILOR LEGII 18/1991 A FONDULUI FUNCIAR și O. IAȘI, având ca obiect fond funciar modificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 16.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23.05.2014, 30.05.2014 și apoi pentru astăzi, 06.06.2014 când:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 8860/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții F. C., L. V., G. G. și S. E. în contradictoriu cu pârâții Instituția P. Jud. Iași, C. Județeană de Fond Funciar Iași, P. C. Tomești, C. L. de Fond Funciar Tomești și O.C.P.I. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că reclamanții au solicitat modificarea titlului de proprietate nr._/28.06.1995 emis pe numele F. I. G., în ceea ce privește terenul situat în extravilanul C. Tomești, ., teren categorie arabil și curți construcții, întrucât amplasamentul acestora nu a fost corect stabilit, terenul să fie trecut în T 19, . atare au solicitat totodată reconstituirea aceleiași suprafețe de teren pe un alt amplasament, în ..
Deși reclamanții au indicat ca temei de drept art. 58 din Legea nr.18/1991, instanța de fond a reținut că este necesară analiza motivelor de fapt ale cererii prin prisma dispozițiilor care ar putea avea incidența în cauză, respectiv: art. III Lg. 169/1997 așa cum a fost modificat succesiv (ultima modificare Titlul V, articol unic, pct. 1 Lg. 247/2005) alin. 1 lit. a (ii) potrivit cu care: ,,sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 (…)- actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii. Nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire scoase din domeniul public în acest scop’’.
Analizând legalitatea titlului de proprietate nr._/28.06.1995, emis pe numele autorului lor F. I. G. prin prisma motivelor de nulitate invocate, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la P. C. Tomești în data de 27.02.1991, înregistrată sub nr. 290, numitul F. I. G. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafața de teren de 1,0800 ha, obținând hotărâre de validare. Deși titlul de proprietate a autorului a fost eliberat în anul 1995, hotărârea care a stat la baza reconstituirii a fost emisă sub imperiul Legii nr. 18/1991. Întrucât terenul în suprafață totală de 6900 mp din tarlaua T 19 ./4 este situat în intravilanul localității, nu subzistă nici această condiție a nulității, așa cum este ea enunțată de art. III alin. 1 lit. a (ii) din Legea nr. 169/1997. În plus, instanța de fond a reținut că pentru a opera sancțiunea nulității, condițiile enunțate de textul de lege trebuiau să fie împlinite cumulativ. Astfel, era necesar ca actul de constituire să fi fost făcut pe vechiul amplasament al fostului proprietar, ca terenul să fi fost solicitat de către aceasta (fostul proprietar) în termen legal și ca terenul să fi fost liber la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane.
În ceea ce privește reconstituirea în favoarea lui F. I. G. a dreptului de proprietate pe un alt amplasament, s-a reținut de prima instanță că acest capăt de cerere are un caracter accesoriu față de capătul de cerere principal, astfel încât, constatându-se că titlul de proprietate nr._/28.06.1995, raportat la motivul de nulitate invocat, este legal și corect emis, și această pretenție apare ca neîntemeiată.
În consecință, față de cele reținute și văzând și dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificată prin titlul V articol unic pct. 1 din Legea nr. 247/2005, instanța de fond a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată, reținând că modificările de amplasament solicitate de beneficiarii titlurilor de proprietate eliberate sub imperiul Legii nr. 18/1991 înainte de consacrarea principiului reconstituirii pe vechiul amplasament, nu se încadrează, de principiu printre motivele de nulitate consacrate de art. III Legea nr. 169/1997.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții F. C., L. V., G. G. și S. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenții au susținut că hotărârea a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, argumentarea prezentată în cuprinsul sentinței raportându-se la aspecte care nu au fost solicitate și conținând motive străine de natura pricinii.
Astfel, susțin recurenții că au solicitat modificarea erorii strecurate în cuprinsul titlului de proprietate nr. l51185/28.06.1995, în sensul rectificării numărului de parcelă din 858 din tarlaua 19 în 850 din tarlaua 19. Cu toate că au adus toate probele necesare pentru a demonstra faptul că la momentul întocmirii titlului de proprietate acesta a fost completat scriptic în mod greșit cu un alt număr de parcelă decât acela pentru care se făcuse punerea în posesie a autorului lor, și, cu toate că actele depuse la dosar inclusiv de către O.C.P.I. și răspunsul la interogatoriile pârâților atestă veridicitatea susținerilor, instanța de fond a respins acțiunea. De asemenea, în mod greșit prin hotărârea recurată sunt culpabilizați reclamanții în sensul că nu ar fi probat temeinicia modificării pretinse, atât timp cât s-a solicitat administrarea probei cu expertiză topo, însă instanța de fond a respins solicitarea, considerând că această probă nu este utilă.
Mai susțin recurenții că toate celelalte argumente prezentate la filele 5 și 6 din cuprinsul hotărârii se raportează la considerente care nu privesc prezenta cauză, explicând faptul că nu se impune constatarea nulității absolute a titlului de proprietate deoarece acesta este legal emis, precum și faptul că nici nu este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament, în condițiile în care nici unul dintre aceste aspecte nu fusese solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea recursului.
În dovedirea recursului, recurenții au solicitat proba cu înscrisuri și expertiză topo.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții F. C., L. V., G. G., S. E. au solicitat obligarea pârâților la modificarea titlului de proprietate nr._/28.06.1995 eliberat pe numele F. I. G., în sensul corectării erorii survenite la momentul întocmirii titlului când, la numărul parcelelor în care sunt amplasate suprafețe de teren deținute, a fost înscris numărul 858 în loc de numărul 850. În motivarea acestei cereri, reclamanții au susținut că în urma formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, a fost emis titlul de proprietate nr._/28.06.1995. Deși pe acest titlu de proprietate suprafețele de 1000 m.p. teren arabil, 4900 m.p. cu destinația vii, 500 m.p. curți construcții și 500 m.p. alte terenuri, figurează în tarlaua nr. 19, . aceste suprafețe de teren sunt amplasate în tarlaua 19, ., reclamanții au invocat prevederile art. 58 din Legea nr. 18/1991.
Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți, reținând faptul că titlul de proprietate este legal întocmit. Din cuprinsul acestei sentințe civile rezultă faptul că instanța de fond a analizat legalitatea titlului de proprietate prin „prisma motivelor de nulitate invocate”, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. III alin. 1 lit. a (ii) din Legea nr. 169/1997 pentru a opera sancțiunea nulității. De asemenea, instanța de fond a reținut că cererea privind reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament are un caracter accesoriu față de cererea principală, fiind neîntemeiată în condițiile în care s-a constatat că titlul de proprietate este corect și legal emis raportat la motivul de nulitate invocat.
Or, față de considerentele sentinței civile recurate, instanța de recurs constată că instanța de fond s-a pronunțat pe altceva decât s-a cerut.
Astfel, deși reclamanții au învestit instanța cu o cerere de modificare a titlului de proprietate, în temeiul disp. art. 58 din Legea nr. 18/1991, în sensul corectării erorii survenite la momentul întocmirii titlului cu privire la numărul parcelelor în care sunt amplasate suprafețe de teren deținute (. de . fond nu a analizat temeinicia acestei cereri și nu s-a pronunțat cu privire la această cerere de modificare a titlului de proprietate. Instanța de fond a analizat legalitatea titlului de proprietate prin prisma motivelor de nulitate prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, deși nu a fost învestită cu privire la o cerere de constatare nulitate absolută titlu de proprietate.
În consecință, atât timp cât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de reclamanți, respectiv asupra cererii de modificare a titlului de proprietate nr._/1995, instanța de recurs reține că soluționarea cauzei s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care în speță sunt incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de
reclamanții F. C., L. V., G. G., S. E. și va casa sentința recurată, iar în temeiul disp. art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, constatând că soluționarea procesului s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului, va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții F. C., L. V., G. G., S. E. împotriva sentinței civile nr. 8860/10.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D.T.A.M. C.C.E. P.E.C. B.M.D.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 23.06.2014
Judecător fond: Ș. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 471/2014. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
