Contestaţie la executare. Decizia nr. 1217/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1217/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1217/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2015
Președinte - L. H.
Judecător C. I.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1217/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta A.N.A.F. DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI - și pe intimații B.E.J. P. S. S., și intimat B. G., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24.09.2015 și apoi pentru astăzi, 01.10.2015, când:
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 31 octombrie 2014, sub număr dosar_, contestatoarea Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași a solicitat anularea încheierii nr. 2/17.10.2014 privind cheltuielile de executare și a dispoziției de înființare a popririi din data de 17.10.2014, acte emise în dosarul de executare nr. 535/2014 al B.E.J. P. S. S., in contradictoriu cu intimatul B. G. și B. P. S. S..
Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației.
In motivarea cererii, contestatoarea, prin reprezentant, a invocat că, în fapt, prin încheierea nr. 2/2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare emisă în dosarul de executare nr. 535/2014 al B. P. S. S., s-a stabilit obligația Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. lași de a plăti cheltuieli de executare silită în cuantum de 166,20 . Înființarea popririi pentru suma de 866,20 lei este lipsită de temei legal, deoarece promovarea procedurii de executare silită a reprezentat exclusiv voința creditorului B. G., aceasta alegând calea procesuală prevăzută de codul de procedură civilă pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 1789/09.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr._/99/2013.
Cheltuielile de executare silită constituie o sancțiune pecuniară pentru debitorul care nu a înțeles să execute de bunăvoie titlul executoriu, motiv pentru care creditorul este nevoit să recurgă la procedura legală de executare silită.
A arătat că dispozițiile art. 622 din Cod de procedură civilă dispun că "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinirea de bunăvoie", astfel încât doar în cazul în care nu este îndeplinită această condiție, creditorul poate formula cerere de executare silită împotriva debitorului său, potrivit alin. 2 al aceluiași articol care prevede că "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, „dacă legea specială nu se prevede altfel
Contestatoarea a invocat că D.G.R.F.P. lași nu a fost notificată anterior de către creditor cu privire la executarea Deciziei civile nr. 1789/09.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr._/99/2013, astfel că nu poate fi vorba, în cauză, de refuzul instituției fiscale de a da curs celor stabilite prin dispozitivul hotărârii judecătorești. In condițiile în care creditoarea nu a înțeles să solicite debitoarei punerea în executare a deciziei anterior menționate, este evident că suportarea onorariului executorului judecătoresc/cheltuielilor de executare silită nu se justifică, din moment ce acestea au regimul juridic al unei sancțiuni patrimoniale, sancțiune care intervine doar în condițiile în care poate fi reținută culpa debitoarei.
A mai arătat că sumele acordate prin intermediul hotărârilor judecătorești, se achită de către organul fiscal care a fost parte în proces, la cererea beneficiarului, numai după aprobarea de către Ministrul Finanțelor P., conform procedurii și metodologiei prevăzute în O.M.F.P. nr. 2033/2013 privind aprobarea procedurii operaționale.
Pentru a fi pusă în executare Decizia civilă nr. 1789/09.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel lași în dosarul nr._/99/2013 era necesar și suficient ca, creditorul să se adreseze cu o cerere la Direcția G. R. a Finanțelor P. lași și, doar în cazul în care ar fi primit un răspuns nefavorabil din partea instituției, ar fi fost îndreptățit să se adreseze unui executor judecătoresc competent să pună în executare titlul deținut.
A precizat că suma de 146,20 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc nu a fost stabilită conform prevederilor legale. Apreciază contestatoarea că nu putea fi inclus în cheltuielile de executare onorariul de avocat raportat la munca prestată de către acesta, în condițiile în care în faza de executare silită demersurile sunt făcute de către executor și nu de către avocat. A invocat practica CEDO prin care s-a statuat (C. împotriva României) faptul că "în conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor." Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnificând faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de prestarea serviciului, acestea să nu fie exagerate. Or, în condițiile în care angajamentul avocatului ales a constat doar în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, un asemenea onorariu nu este justificat, fiind disproporționat față de munca prestată.
S-a mai arătat că onorariul de executare trebuia calculat în raport de dispozițiile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu completările și modificările ulterioare, în conformitate cu care :" Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
Chiar dacă debitorul este în culpă, ceea ce nu se poate reține în prezenta speță, pentru faptul că nu a executat de bună voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că, creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate știind că le va recupera.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, s-a solicitat scutirea instituției de plata cauțiunii prevăzută de art. 718 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 30 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu art. 229 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
La data de 18 noiembrie 2014 B. P. S. S. a depus intâmpinare (fila nr. 11), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. A arătat că părți sunt creditorii urmăritori și intervenienți, debitorul urmărit, proprietarul sau deținătorul bunurilor supuse executării silite, iar executorul judecătoresc nu are calitatea de parte in cererile având ca obiect contestație la executare.
Intimatul B. G. a depus intâmpinare (fila nr. 13), prin care a solicitat respingerea, contestației, ca nefondată.
A invocat că suma la care se face referire in contestație reprezintă cheltuieli de judecată acordate prin hotărâre definitivă, nefiind vorba de onorariu avocat in cadrul dosarului de executare, cum in mod eronat susține contestatoarea.
A arătat că onorariul executorului judecătoresc a fost corect stabilit, fiind in sumă de 166,2 lei.
Cu privire la metodologia invocată, a arătat că OMFP nr. 2033/2013 nu a fost publicat in Monitorul Oficial, iar dispozițiile acestuia nu ii sunt opozabile.
Intimatul a invocat că executarea obligației cuprinsă in titlul executoriu trebuia realizată de bună-voie, conform dispozițiilor din Codul de procedură civilă, dar nu a existat nicio intenție in acest sens. Nu există niciun text de lege cară să prevadă obligația de a notifica organul fiscal, din moment ce i-a fost comunicată hotărârea definitivă prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. In condițiile in care nu s-a făcut dovada faptului că s-au făcut demersuri reale și obiective pentru achitarea cheltuielilor menționate in decizia pusă in executare, nu se poate reține simplele afirmații conform cărora contestatoarea ar fi sost de acord să achite cheltuielile. Mai mult, contestatoarea avea posibilitatea să recurgă la procedura ofertei de plată, procedură de care nu a uzat.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, a invocat intimatul că potrivit art. 718 Cod procedură civilă, ar trebui indeplinite in mod cumulativ trei condiții: cererea expresă a părții interesate, achitarea cauțiunii și existența unor motive intemeiate. In speță, contestatoarea nu a indicat niciun motiv care să justifice această solicitare, iar motivele invocate in sprijinul contestației la executare nu pot fi similare cu cele care pot determina suspendarea executării silite.
Contestatoarea a depus cerere de completare a contestației (filele 19-20) prin care a contestat și incheierea de inființare a popririi emisă in data de 17 octombrie 2014, in dosarul nr. 535/2014 al B. P. S. S..
S-a arătat că instituția debitoare a făcut demersurile necesare in vederea achitării debitului stabilit prin Decizia civilă nr. 1789/9.05.2014 a Curții de Apel Iași, pronunțată in dosarul nr._/99/2013.
Intimatul B. G. a depus intâmpinare la cererea completatatoare, solicitând respingerea contestației, ca nefondată. A arătat că deși contestatoarea a invocat că a făcut demersuri pentru a achita suma prevăzută in titlul executoriu, nu a depus nicio dovadă in susținerea acestei afirmații. Totodată, a invocat că de la momentul rămânerii defintive a hotărârii au trecut mai mult de 7 luni, fără ca debitoarea să iși indeplinească obligația.
La data de 19 ianuarie 2014, contestatoarea a depus precizări (fila nr. 43) prin care a invocat că a fost avizată legalitatea procedurii de punere in executare a Deciziei civile nr. 1789/2014, plata urmând a fi făcută in contul executorului judecătoresc, conform adresei de inființare a popririi emisă in data de 17 octombrie 2014 in dosarul de executare silită nr. 535/2014.
La solicitarea instanței, B.E.J. P. S. S. a comunicat in copie dosarul de executare silită nr._ .
In sedinta publică din 8 aprilie 2015 a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimatul B. G. și admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B. P. S. S., pentru considerentele expuse in incheierea de sedință de la acel termen de judecată.
Prin sentinta civila nr. 5109/15.04.2015 Judecatoria Iasi a dispus urmatoarele:
Respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimatul B. G..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. P. S. S., invocată de intimat prin întâmpinare.
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. R. Finanțelor P. Iași, cu sediul in Iași, .. 26, jud. Iași, in contradictoriu cu intimatul B. G., cu domiciliul in Iași, .. 46, jud. Iași.
Respinge, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă in cauză, contestația la executare introdusă de Direcția G. R. Finanțelor P. Iași in contradictoriu cu intimatul B.E.J. P. S. S..
Respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Respinge cererea intimatului B. G. de obligare a contestatoarei Direcția G. R. Finanțelor P. Iași, la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
“Prin decizia civilă nr. 1789/9.05.2014 a Curții de Apel Iași a fost admis recursul declarat de recurentul B. G. împotriva sentinței civile nr. 4858/5.12.2013 a Tribunalului Iași și obligată intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași să plătească recurentului suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 26 septembrie 2014, creditorul B. G. a formulat și depus la B. P. S. S. cerere de executare silită a titlului executoriu anterior menționat.
Prin încheierea nr. 1 din 26 septembrie 2014 a fost admisă cererea creditorului și s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 535/2014, iar prin încheierea din 7 octombrie 2014 Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită.
După ce a fost încuviințată executarea silită, la data de 17 octombrie 2014, executorul judecătoresc, prin încheiere a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare in sumă de 166, 20 lei, din care 20 lei taxe judiciare iar 146,20 lei onorariul executorului. La aceeași dată, s-a dispus și înființarea popririi, iar in data de 22 octombrie 2014 a fost comunicate contestatoarei încheierea incuviințare, incheierea privind cheltuielile de executare, adresa de inștiințare poprire și titlul executoriu.
La data de 12 ianuarie 2015 a fost emis avizul de legalitate privind procedura de punere in executare a Deciziei civile nr. 1789/2014 a Curții de Apel Iași (fila nr. 46 dosar).
In drept:
Conform art. 622 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Potrivit art. 632 Cod procedură civilă 1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
(2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Art. 711 din același cod prevede că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că sunt aplicabile prevederile art. 718 Cod procedură civilă, care prevăd: Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația ia executare sau prin cerere separată.
Concluzia instanței:
Analizând argumentele invocate de contestatoare in sprijinul contestației la executare, raportat la prevederile legale, instanța reține că cererea este vădit nefondată.
Astfel, executarea silită a început in baza titlului executoriu constând in hotărâre judecătorească definitivă - Decizia civilă nr. 1789/9.05.2014 a Curții de Apel Iași.
Executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40). Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no._/01, § 84, 7 iunie 2005).
În prezența obligației pozitive a autorităților statului de a acționa pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenție (§ 52 din prezenta hotărâre, Scollo v. Italy, 28 Septebrie 1995, § 44).
Reține instanța că in speță, contestatoarea - instituție publică a întârziat în executarea unei sentințe, întârziere imputabilă acesteia, fără a comunica nicio justificare valabilă.
Deși se invocă că intimatul nu s-a adresat contestatoarei cu cerere expresă in sensul executării, invocând Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2033/2013, instanța reține că această apărare nu este de natură a înlătura dispoziția legală care stabilește in mod expres că executarea hotărârilor se poate face de bună voie sau prin executare silită. Mai mult, deși a invocat că a încercat să pună in executare decizia Curții de Apel Iași nu a depus nicio dovadă in acest sens. Astfel, simplele susțineri, fără a fi sprijinite pe probe nu pot fi reținute ca argumente pertinente. Faptul că prin ordin al ministrului finanțelor publice s-a stabilit o anumită procedură pentru punerea in executare a titlului executoriu nu absolvă creditoarea de obligația de a plăti in termen rezonabil suma la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească.
Din actele dosarului rezultă că abia la data de 12 ianuarie 2015 a fost emis avizul de legalitate privind procedura de punere in executare a Deciziei civile nr. 1789/2014, după aproximativ 7 luni de la data pronunțării hotărârii judecătorești.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare instanța reține că sunt nefondate criticile contestatoarei in sensul c acesta ar cuprinde și onorariul avocatului. Conform încheierii prin care au fost stabilite cheltuieli de executare rezultă că suma totală de 166, 20 lei, cuprinde suma de 20 lei - taxe judiciare de timbru și suma de 146,20 lei onorariul executorului.
Referitor la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, instanța reține că acesta a fost stabilit in mod legal, respectându-se prevederile Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Având in vedere că toate motivele invocate sunt nefondate, instanța urmează să respingă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. R. Finanțelor P. Iași in contradictoriu cu intimatul B. G..
Analizând cererea de suspendare a executării silite, in raport de soluția ce urmează a se pronunța și constatând că această solicitare nu a fost motivată, nefiind îndeplinite in mod cumulativ condițiile ce rezultă din interpretarea art. 718 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondată această cerere.
Cu privire la cererea intimatului B. G. de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că deși acesta este îndreptățit să le obțină nu a făcut dovada achitării acestora, conform prevederilor art. 452 Cod procedură civilă.
In consecință, instanța va respinge intimatului B. G. de obligare a contestatoarei Direcția G. R. Finanțelor P. Iași, la plata cheltuielilor de judecată.”
Impotriva acestei hotarari a declarat apel contestatoarea Direcția G. R. Finanțelor P. Iași, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeincie, aratand ca potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr.2033 din 19.12.2013 pentru aprobarea procedurii operaționale PO-29-16 "Etapele, modul de elaborare, avizare și aprobare a documentației privind plata obligațiilor pecuniare stabilite prin hotărâri judecătorești și arbitrate pronunțate de instanțele judecătorești și arbitrale pe teritoriul Statului Român, acte de executare care constituie titluri executorii potrivit codului de procedură civilă precum și încheieri pronunțate de instanțele de judecată prin care se dispune plata unor cauțiuni, taxe de timbru și onorarii de expertiză judiciară", documentația de plată cuprinde, în principal, cererea creditorului, însoțită de documente justificative, respectiv titlul executoriu, acte de stare civilă, în fotocopie, extras de cont deschis pe numele creditorului din care să rezulte banca și coordonatele bancare ale contului în care urmează a fi efectuată plata, precum și referatul de instrumentare a cauzei.
Având în vedere aceste prevederi, raportate la cauza de față, se poate constata că executarea de bună voie a deciziei civile nr.1789/2014 din 09 mai 2014 nu era posibilă, întrucât în lipsa cererii creditorului și a documentelor justificative, respectiv titlul executoriu, actul de stare civilă și extrasul de cont deschis pe numele creditorului nu se putea întocmi documentația necesară efectuării plății.
Or, în aceste condiții, motivarea instanței, că procedura pentru punerea în executare a titlui executoriu stabilită prin ordinul ministrului finanțelor publice nu absolvă debitoarea de obligația de a plăti în termen rezonabil suma la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească, este nefondată și contrară împrejurărilor de fapt ale cauzei.
Instanța reține în mod eronat că în speță, contestatoarea - instituție publică a întârziat în executarea unei sentințe, întârziere imputabilă acesteia, și constată, în mod surprinzător, că avizul de legalitate a fost emis abia după aproximativ 7 luni de la data pronunțării hotărârii judecătorești, în condițiile în care executarea nu se putea face decât după redactarea și comunicarea Deciziei nr. 1789/2014 din 09 mai 2014.
Astfel, Decizia nr. 1789/2014 din 09 mai 2014 a Curții de Apel lași a fost redactată la data de 02.09.2014 și comunicată Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. lași la data de 10 septembrie 2014.
Avizul de legalitate privind procedura de punere în executare a Deciziei civile nr.1789/2014 a fost emis la data de 29.12.2014 și nu la data de 12 ianuarie 2015, cum în mod eronat reține instanța de fond. Data de 12 ianuarie 2015 este data înregistrării în evidența Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. lași a adresei nr.290.234/23.12.2014 emisă de Direcția G. Juridică, prin care se comunică obținerea avizului de legalitate.
Instanța menține actele de executare întocmite de B.E.J. P. S. S. și ignoră criticile formulate în contestație cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare stabilite in sumă de 146, 20 lei prin încheierea nr.2 din 17.10.2014, având în vedere că aceste cheltuieli au fost calculate contrar prevederilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu completările și modificările ulterioare, potrivit cărora pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în condițiile în care valoarea creanței ce face obiectul executării silite este de 700 lei.
De asemenea, instanța respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a executării silite, fără să constate că avizul de legalitate privind procedura de punere în executare a Deciziei nr.1789/2014 a fost obținut la data de 29.12.2014 și că, potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr.2033 din 19.12.2013 pentru aprobarea procedurii operaționale PO-29-16, acest aviz de legalitate se comunică, în termen de 2 zile lucrătoare, Direcției Generale Economice pentru efectuarea plății. Or, ignorându-se aceste aspecte se crează premisa efectuării unor plăți duble.
Intimatul Beschea G. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, aratand ca ordinul OMFP nr. 2033/2013 nu a fost publicat în Monitorul Oficial în conformitate cu dispozițiile art. 11-12 din Legea nr. 24/2000, astfel încât dispozițiile acestuia nu îi sunt opozabile nici lui și nici instanței de judecată, nefiind un act oficial a cărui conținut să poată fi impus unui terț. Apreciaza că ordinul la care face referire contestatoarea poate reprezenta o normă internă care ține de funcționarea internă a instituție și nu are nici o legătură cu intimatul. Mai mult decât atât, Ordinul 2033/2013 nu poate trece peste dispozițiile legale, respectiv ale Codului de Procedură Civilă care arată că debitele trebuie executate de bună-voie. Mai mult decât atât decizia instanței era definitivă încă din data de 09.05.2014, iar până la data la care a formulat cererea de executare silită au trecut mai multe luni, în care contestatoarea-apelantă nu a înțeles să pună în executare, de bună voie, dispozitivul deciziei instanței (art. 622 alin. 1 și 2 CPP).
Biroul Executorului Judecătoresc P. S. S. a formulat intampinare, prin care a aratat ca nu are calitate procesuala pasiva in contestațiile la executare pe care le promovează părțile dosarelor de executare inregistrate pe rolul biroului executor judecătoresc.
Contestația la executare se judeca, in mod exclusiv, in contradictoriu cu părțile dosarului de executare (creditori urmăritori si intervenienti, debitor urmărit, proprietari sau deținători ai bunurilor supuse executării silite). Executorul ce instrumentează dosarul de executare cu privire la care se promovează contestația nu are calitate procesuala pasiva si nu are cum sa aiba calitate de parte . judecata.
Nu s-au administrat probe noi in apel.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este intemeiat, insa numai in privinta cheltuielilor de executare.
Titlul executoriu pus in executare impotriva Directiei Generale Regionale a Finantelor P. Iasi este decizia civila nr. 1789/9.05.2014 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, prin care, respingandu-se recursul acesteia impotriva sentintei civile nr. 4858/5.12.2013 a Tribunalului Iasi, a fost obligata sa plateasca paratului Beschea G. suma de 700 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat deja în mai multe cauze că omisiunea autorităților, fără o justificare valabilă, de a executa într-un termen rezonabil o hotărâre definitivă pronunțată împotriva lor reprezintă o încălcare a dreptului de acces la o instanță, precum și a dreptului la respectarea bunurilor [A. împotriva României, nr. 7.114/02, § 40, 26 octombrie 2006, Metaxas împotriva Greciei, nr. 8.415/02, § 26, 27 mai 2004, P. împotriva Moldovei, nr. 49.806/99, §§ 54-55, CEDO 2004-III (extrase)].
În ceea ce privește susținerile apelantei Directia Generala Regionala a Finantelor P. Iasi referitoare la faptul că, în cauză, creditorul urmăritor nu a urmat procedura instituita prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.2033 din 19.12.2013 pentru aprobarea procedurii operaționale PO-29-16 "Etapele, modul de elaborare, avizare și aprobare a documentației privind plata obligațiilor pecuniare stabilite prin hotărâri judecătorești…”, ci a preferat să se adreseze executorului judecătoresc, tribunalul retine că executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge - cu concursul instituțiilor competente în acest sens - pe debitorul său, care nu-și execută de bună-voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit.
Tribunalul retine ca Ordinul nr. 2033 din 19.12.2013 emis de Ministrul Finantelor nu este publicat in Monitorul Oficial, fiind lipsit de forta juridica a unui act normativ si, mai mult, contravine principiului executarii de bunavoie a obligatiilor inscrise in titlurile executorii, principiu expres prevazut la art. 622 alin.1 NCPC.
Titlul executoriu este înscrisul care, alcătuit în conformitate cu prevederile legii de către organul competent, permite punerea în executare silită a creanței pe care o constată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul, în calitate de depozitar al forței publice, este chemat să manifeste un comportament vigilent și să-l asiste pe creditor în executarea hotărârii care îi este favorabilă. Așadar, dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat, în repetate rânduri România, tocmai datorită faptului că nu s-a pus în executare o hotărâre judecătorească sau că procedura executării silite a unei hotărâri judecătorești a durat prea mult.
În cauza Metaxas contra Greciei, CEDO a afirmat că nu este oportun a cere unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. În plus, dacă administrația nu execută hotărârea din proprie inițiativă, iar reclamantul recurge la executarea silită, acest aspect poate fi reținut ca o circumstanță agravantă. Așadar, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, contestatoarea (apelanta), ca instituție publică, avea obligația de a executa voluntar obligațiile sale, creditorului neputându-i-se pretinde nici măcar recurgerea la procedura executării silite.
În concluzie, raportat la cele anterior expuse, tribunalul reține pe de o parte că, potrivit disp. art. 622 alin.1 NCPC, obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar de pe altă parte că dispozițiile referitoare la executarea silită nu stabilesc un termen în care debitorul trebuie lăsat să se libereze de datorie.
În speță, contestatoarea nu a executat de bunăvoie obligația de plată, anterior declanșării executării silite. Prin urmare, întrucât contestatoarea debitoare nu a executat voluntar obligația de plată, aceasta este în culpă pentru declanșarea procedurii executării silite și va fi nevoită să suporte cheltuielile de executare.
Cât privește critica referitoare la încălcarea de către executorul judecătoresc a Ordinului MJ nr. 2550/2006, respectiv stabilirea unui onorariu cu depășirea procentului de 10% din debit, tribunalul reține că, potrivit art. 39 alin.1 lit.a) din Legea nr. 188/2000 republicată, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorariu minimale sau maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite prin poprire a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt: pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Prin incheierea nr. 2 din 17.10.2014 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 166,20 lei (20 lei taxe judiciare de timbru si timbru judiciar, iar 146,40 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, sumă incluzând și TVA).
Referitor la onorariul executorului se constata ca acesta depaseste onorariul maximal de 70 lei, raportat la valoarea de 700 lei a debitului urmarit, astfel incat tribunalul va constata intemeiata contestatia la executare si apelul contestatoarei numai cu privire la acest aspect.
Cererea de suspendare a executarii silite a fost in mod corect respinsa de prima instanta, avand in vedere ca debitoarea-contestatoare nu a expus in motivarea cererii care sunt prejudiciile ce urmeaza a le suferi prin continuarea executarii, nefiind indeplinite conditiile art. 718 NCPC.
In considerarea celor mai sus aratate si in baza art. 480 C.p.civ., tribunalul va admite apelul si va schimba in parte sentinta apelata, in sensul admiterii in parte a contestatiei la executare si al anularii in parte a incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite apelul declarat de către Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 5109 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași în contradictoriu cu intimatul B. G..
Anulează în parte încheierea nr. 2 din 17.10.2014 emisă de executorul judecătoresc P. S. S. în dosarul de executare nr. 535/2014 în limita sumei de 86,2 lei și, în consecință, menține încheierea doar cu privire la suma de 90 lei cheltuieli de executare din care suma de 20 lei taxe judiciare de timbru și suma de 70 lei onorariu executor judecătoresc.
Păstrează dispozițiile primei instanțe relative la modul de soluționare a excepției tardivității, a excepției lipsei calității procesuale pasive, a contestației la executare privind măsura înființării popririi, a cererii de suspendare a executării, a cererii privind cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.10.2015.
Președinte, L. H. | Judecător, C. I. | |
Grefier, D. M. B. |
Red./tehnored, C.I.
5 ex./30.10.2015
Judecător fond: R. E. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1164/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1206/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
