Contestaţie la executare. Decizia nr. 1206/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1206/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 1206/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Octombrie 2015
Președinte - M. M.
Judecător - Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1206
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI împotriva sentinței civile nr. 2422/18.02.2015 a Judecătoriei Iași, intimat S. D.-B., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.09.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 01.10.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 2422/18.02.2015 a Judecătoriei Iași s-a dispus în sensul că:
„Admite contestația la executare formulată de către contestatorul S. D. B., CNP_, domiciliat în Iași, ., nr. 62, .. ., în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași.
Anulează poprirea înființată la data de 28.04.2014, dosar de executare nr._, titlurile executorii_/29.01.2014, nr._/05.12.2013 și nr._/02.07.2013, somațiile aferente, precum și actele de executare ulterioare emise în baza acestora în dosarul de executare nr._, având drept debitor pe contestatorul S. D. B..
Obligă intimatul să plătească contestatorului 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. „
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 23 mai 2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, contestatorul S. D. B. în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI a solicitat instanței de judecată anularea adresei de înființare a popririi nr._ și anularea executării silite propriu zise.
În motivarea în fapt a contestației la executare, contestatorul a arătat că în perioada 12.11._10 a avut un PFA care a funcționat în Suceava, ulterior, până la încetarea activității – 14.09.2012 acesta funcționând în Iași, toate contribuțiile privind plata asigurărilor de sănătate fiind achitate. Poprirea contestată a fost emisă în baza a trei titluri executorii - titlul executoriu nr._/02.07.2013, nr._/05.12.2013 și nr._/29.01.2014. Primul titlu executoriu a fost contestat la Casa de asigurări de sănătate, acesta fiind emis în baza a trei decizii accesorii care nu au fost niciodată comunicate contestatorului. S-a mai arătat că nici celelalte titluri executorii nu au fost comunicate, contestatorul subliniind că nu cunoaște izvorul acestor impuneri și modul lor de calcul. În concluzie contestatorul a solicitat anularea popririi, a titlurilor executorii emise în prezenta cauză și executarea însăși ca fiind nelegală și netemeinică.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 172 și urm. Cod procedură fiscală, art. 650 Cod procedură civilă, decizia 1975/2012 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiza cotabilă, având ca obiectiv recalcularea și accesoriilor datorate. Au fost anexate în copie certificată adresa de înființare a popririi, dovada comunicării, corespondența purtată cu Casa de Asigurări de sănătate Iași, adeverințe emise de Casele de Asigurări de sănătate Iași și Suceava, declarațiile de impunere depuse în perioada 2010-2011, declarația rectificativă din 2012, decizia de impunere, extrase de cont, rezoluție ORC Iași, certificat de înregistrare mențiuni ORC Iași din 14.09.2012.
Cererea a fost legal timbrată, contestatorul făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 626,25 lei.
Cererea a fost formulată, semnată și susținută de mandatar avocat B. V.. În baza împuternicirii aflată la fila 36 dosar.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI,a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, învederând instanței că numitul S. D. B. figurează cu obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului, motiv pentru care s-a procedat la începerea executării silite pentru recuperarea debitelor, emițându-se somația de plată comunicată contestatorului. S-a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității avându-se în vedere dispozițiile art. 172 alin. 3 din OG 92/2003, existând o altă procedură prevăzută de lege pentru contestarea titlului executoriu.
Întâmpinarea a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 141 și art. 172 Codului de procedură fiscală. În baza art. 223 alin 3 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului instituției intimate.
Intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A fost anexat în copie certificată dosarul de executare.
La data de 01 august 2014, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând susținerile din acțiunea inițială.
Cauza a fost repartizată aleatoriu completului C19, care constatând că sunt întrunire condițiile prevăzute de art. 92 ind. 2 Regulamentul de ordine interioară al Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, a trimis cauza spre competentă soluționare completului C31, complet care a stabilit termen de judecată și a dispus citarea părților. La primul termen de judecată instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității invocată de intimată, dispunând respingerea acesteia, mandatarul avocat al contestatorului subliniind că nu se solicită anularea actelor administrativ fiscale, ci sunt contestate actele de executare.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisuri. Au fost solicitate intimatei relații privind modalitatea de comunicare a titlului executoriu nr._/05.12.2013 și a deciziilor care au stat la baza emiterii celor trei titluri executorii, fiind atașat în copie dosarul de executare și documentația comunicată de către CAS Iași cu privire la debitele contestatorului.
În temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 2 Cod procedură civilă, contestatorul a formulat note scrise, avute în vedere de instanță la pronunțare, prin intermediul cărora s-a solicit și plata cheltuielilor de judecată.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele aspecte:
În fapt, în la data de 28 aprilie 2014 a fost emisă de către intimata DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, adresa de înștiințare de poprire nr._/28.04.2014, dosar de executare_, cu privire la suma de 10.425 lei, comunicată contestatorului la data de 06 mai 2014. Poprirea a fost înființată în baza a trei titluri executorii – titlul executoriu nr._/29.01.2014, în valoare de 1628 lei, titlul executoriu nr._/05.12.2013, în valoare de 3905 lei și titlul executoriu nr._/02.07.2013, în valoare de 4892 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și persoanele care nu realizează venituri.
Titlul executoriu nr._/29.01.2014, în valoare de 1628 lei a fost emis în baza deciziei de calcul accesorii nr._ din 30.09.2013. Titlu executoriu și somația au fost comunicate contestatorului prin scrisoare recomandată la data de 14.02.2014 – fila 55 dosar. Deciziei de calcul accesorii nr._ din 30.09.2013 fost afișată la data de 17.10.2013 la sediul Administrației Finanțelor P. a Municipiului Iași și pe pagina de internet a instituției, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate nr._/01.11.2013 – fila 1200 dosar. Nu s-a făcut dovada comunicării acestei decizii și prin scrisoare recomandată.
Titlul executoriu nr._/05.12.2013, în valoare de 3905 lei a fost emis în baza deciziei de calcul accesorii nr._ din 01.07.2013 și a deciziei nr._ din 01.07.2012. Titlu executoriu și somația au fost expediate către contestator în luna decembrie 2013, corespondența fiind returnată cu mențiunea „neprezentată expirat termen de păstrare”. Nu s-a făcut dovada comunicării titlului executoriu prin afișate pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Decizia nr._ din 01.07.2012 a fost afișată la data de 24.09.2013 la sediul Administrației Finanțelor P. a Municipiului Iași și pe pagina de internet ANAF, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate nr._/24.09.2013 – fila 70 dosar. Nu s-a făcut dovada comunicării acestei decizii și prin scrisoare recomandată. Deciziei de calcul accesorii nr._ din 01.07.2013 a fost afișată la data de 16.07.2013 la sediul Administrației Finanțelor P. a Municipiului Iași și pe pagina de internet a instituției, conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate nr._/01.08.2013 – fila 125 dosar. Nu s-a făcut dovada comunicării acestei decizii și prin scrisoare recomandată.
Titlul executoriu nr._/02.07.2013, în valoare de 4892 lei a fost emis în baza deciziei de calcul accesorii nr._ din 31.03.2013 și a deciziei nr._ din 11.06.2013. Titlu executoriu și somația au fost comunicate contestatorului prin scrisoare recomandată la data de 16.07.2013. Decizia calcul accesorii nr._ din 31.03.2013 a fost publicată pe portalul Agenției Naționale de administrare fiscală prin anunțul colectiv din 17.04.2013, fără ca anterior să se facă dovada comunicării acesteia către contestator prin scrisoare recomandată. Nu s-a făcut dovada comunicării deciziei nr._ din 11.06.2013 prin nici una din modalitățile prevăzute de lege.
Contestatorul a invocat în susținerea contestație sale necomunicarea titlurilor de creanță. Analizând modalitatea în care intimata a comunicat către contestator titlurile de creanță, instanța notează că intimata, care avea sarcina probării acestui fapt, nu a dovedit că a comunicat contestatorului titlurile de creanță în discuție respectiv deciziile de impunere nr._ din 31.03.2013, decizia nr._ din 11.06.2013, dec. nr._ din 30.09.2013, dec. nr._/ 01.07.2013 și dec. nr._ din 11.06.2013.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, „(1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.”
Conform dispozițiilor art. 21 din Codul de procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege – „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.” În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că deciziile nr._ din 31.03.2013, nr._ din 11.06.2013, nr._ din 30.09.2013, nr._/ 01.07.2013 și nr._ din 11.06.2013, reprezintă titluri de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare. În consecință, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatoarei nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu-zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Verificând modul în care intimata a comunicat contestatorului deciziile de impunere în baza căreia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acestea nu respectă prevederile legale incidente. În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 al art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 482 din 07.07.2011, Curtea Constituțională a României a constatat că dispozițiile art. 44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin.(2) lit. a - d din aceeași ordonanță.
Așa cum s-a reținut în situația de fapt, deciziile accesorii au fost afișate și publicate exclusiv pe pagina de internet a instituției, fără ca în prealabil, să fie comunicate contestatorului prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
Mai mult titlul executoriu nr._/05.12.2013, în valoare de 3905 lei și somația aferentă, nu a fost comunicate legal, în contextul în care corespondența a fost returnată și nu s-a făcut dovada comunicării prin publicare pe portal și afișarea șa sediul instituției.
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că necomunicarea titlurilor de creanță fiscală către contestator atrage nulitatea executării silite demarate împotriva contestatoarei, motiv pentru care va admite contestația și va anula poprirea înființată la data de 28.04.2014, dosar de executare nr._, titlurile executorii_/29.01.2014, nr._/05.12.2013 și nr._/02.07.2013, somațiile aferente, precum și actele de executare ulterioare emise în baza acestora în dosarul de executare nr._, având drept debitor pe contestatorul S. D. B.
În considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatului, instanța urmează a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat și în consecință va obliga intimat să plătească contestatorului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În ce privește taxa judiciară de timbru instanța reține că OUG 80/2013 prevede o procedură specială de restituire a taxei judiciare de timbru în situația admiterii contestația la executare – art. 45 alin. 1 lit. f., motiv pentru care nu va obliga intimatul la plata acestei taxe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași criticând sentința și solicitând modificarea acesteia cu privire la cheltuielile de judecata si respingerea contestației la executare ca neintemeiata.
În motivare arată apelanta că pentru a putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată este necesar să se rețină culpa procesuală, în sensul că partea, prin atitudinea sa procesuală a determinat aceste cheltuieli, condiție care nu este îndeplinită în speță, cum nu se poate reține faptul că apelanta a dat dovadă de rea credință sau ar fi exercitat abuziv drepturile procesuale.
Solicită, de asemenea, reducerea onorariului de avocat în raport de gradul de complexitate a cauzei și de efortul concret depus de apărător, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 401/14.07.2005 referitoare la prerogativa instanței de a cenzura cuantumul onorariului avocațial prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității deduse, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanță care, investită fiind cu soluționarea pretențiilor referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real și în limita unui cuantum rezonabil.
Solicită, în consecință, admiterea apelului.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, avându-se în vedere faptul că prin motivele de apel nu se aduc critici referitoare la considerentele pentru care instanța de fond a admis contestația la executare formulată și a anulat poprirea înființată la data de 28.04.2014 precum și toate titlurile executorii și somațiile emise, precum și toate actele de executare ulterioare emise în baza acestora în dosarul de executare nr._.
În cauză instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei în care sunt cuprinse atât taxele judiciare plătite cu prezentul litigiu cât și parțial onorariu de avocat. Instanța de fond a acordat un onorariu de avocat diminuat, având în vedere că taxele de timbru nu se puteau diminua, instanța a diminuat cheltuielile cu onorariul avocatului, din totalul de 1000 lei acordându-se doar 373 lei.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatorul S. D. B. în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI a solicitat instanței de judecată anularea adresei de înființare a popririi nr._ și anularea executării silite propriu zise.
Prima instanță, prin sentința civilă nr. 2422/18.02.2015 a admis contestația la executare, anulat poprirea înființată la data de 28.04.2014, dosar de executare nr._, titlurile executorii_/ 29.01.2014, nr._/ 05.12.2013 și nr._/ 02.07.2013, somațiile aferente, precum și actele de executare ulterioare emise în baza acestora în dosarul de executare nr._, având drept debitor pe contestatorul S. D. B., obligând intimatul să plătească contestatorului 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând că necomunicarea titlurilor de creanță fiscală către contestator atrage nulitatea executării silite demarate împotriva sa și, reținând culpa procesuală a intimatului, a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat și în consecință va obliga intimat să plătească contestatorului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelanta nu a formulat critici concrete cu privire la soluția dată de instanță contestației la executare, aceste critici limitându-se strict la cererea accesorie privind cheltuielile de judecată.
Tribunalul observă faptul că onorariul apărătorului contestatorului la prima instanță a fost de 1000 lei, un onorariu care nu poate fi apreciat drept exagerat de mare. Trebuie avute în acest sens în vedere complexitatea cauzei, în speță fiind vorba despre o contestație la executare în contradictoriu cu Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, miza litigiului destul de însemnată pentru parte în condițiile în care s-a contestat poprirea înființată pentru executarea sumei de 10.425 lei, prestația la prima instanță a avocatului care a redactat acțiunea și răspunsul la întâmpinare și a asistat/reprezentat partea la două termene de judecată. Acest onorariu a fost probat în cauză cu chitanța depusă la dosar, fiind o cheltuială necesară, câtă vreme i-a adus în final contestatorului succesul, cheltuială care a fost făcut în mod real și se înscrie în limita unui cuantum rezonabil.
Pe de altă parte instanța reține culpa procesuală a apelantei care, prin manierea în care a înțeles să-și desfășoare activitatea de punere în executare a creanțelor fiscale, cu nerespectarea dispozițiilor legale reținute prin considerentele prezentei hotărâri referitoare la comunicarea actelor administrative fiscale, a determinat partea să introducă prezenta contestație la executare pentru a-și vedea recunoscută dreptatea. Culpa procesuală există în persoana emitentului actelor de executare contestate, iar pe acest temei se impune a fi reparat contestatorului prejudiciul încercat de acesta prin suportarea cheltuielilor cu prezenta procedură.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2422/18.02.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 cod procedură civilă, Tribunalul va obliga apelanta Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași la plata către intimatul S. D. – B. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, reținând în soluționarea acestei cereri aceleași argumente precum cele care au combătut unica critică din apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2422/18.02.2015 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Obligă apelanta Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași la plata către intimatul S. D. – B. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M.M. D.T.A.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M..
4 ex/15.10.2015
Jud. fond M. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1217/2015. Tribunalul IAŞI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1536/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
