Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1536/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1536/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1536/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Noiembrie 2015
Președinte - O. I.
Judecător P. T.
Grefier F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1536/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant U. DE M. ȘI F. GR. T. P. IAȘI și pe intimat B. C. L., având ca obiect cerere de valoare redusă .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2015, când instanța, față de lipsa temporară a unui membru al completului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11.11.2015, când:
TRIBUNALUL
Prin sentința nr.290/14.01.2015 Judecătoria Iași a dispus:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Respinge cererea de valoare redusă formulată de reclamantul U. DE M. ȘI F. „GR. T. P.” IAȘI, cod fiscal_, cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâtul B. C. L., C.N.P._, cu domiciliul în județ G., Mun. G., bld. Henri C., nr. 18, ., ., fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 Ianuarie 2015.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29.08.2014, sub nr._, reclamanta U. DE MEDICINA SI F. ,,GR.T.P.,, IASI a chemat în judecată pârâtul B. C. L. solicitând obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 332 lei cu titlul de taxa de scolarizare.
A solicitat reclamanta și cheltuieli de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În fapt motivează reclamanta că pârâtul, a fost inscrisa in cadrul UMF Iasi, Facultatea de Medicina Generala in regim cu taxa in anul universitar 2010-2011, anul de studiu I, conform fisei de inscriere anexate. Potrivit Legii Invatamintului nr. 84/1995 si Legii Educatiei 1/2011 art. 150 ,,studentii inmatriculati la studii universitare cu taxa au obligatia achitarii catre Universitate a taxelor stabilite de Senatul universitar,,.
Potrivit Contractului de studii,, studentul are obligatia de a achita axele de scolarizare in cuantumul anual stabilit de Senat, pina la sfirsitul anului universitar in cuantum de 100% in trei transe: până la 15.10 prima rată, până la 15.01 a doua rată și până la 01.06 restul taxei de școalrizare.
De asemenea, conform Regulamentului de activitate didactica din cadrul Universitatii de Medicina Si F. ,,Gr.T.P.,, Iasi, in art. 24 lit c se specifica faptul ca studentii sunt obligati sa,, isi achite la timp taxele de scolarizare si celelalte obligatii financiare care le revin, in conformitate cu contractul de studiu.,,.
Conform Fisei Contului, studenta datoreaza Universitatii suma de 332 lei, taxa de scolarizare neachitata pentru anul universitar 2010-2011. Potrivit Deciziei Senatului UMF nr. 499/2010 ce stabileste cuantumul taxelor pentru anul universitar 2010-2011, precum si Fisei Contului, pentru anul I de studiu al acestei facultati, taxa este de 6000 lei.
În drept au fost invocate art. 1025-1032 NCPC.
În susținerea pretențiilor a depus reclamanta Decizia Senatului UMF nr. 499/2010, fisa inscriere, adresa fisa debitori taxa scolarizare.
Legal citata pârâta, deși i s-a comunicat cererea formulată de reclamantă, nu a dat curs dispozițiilor art. 1029 al. 4 din noul cod de procedură civilă, nedepunând la dosar nici un înscris.
Apreciind că cererii de față îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1025 din Noul Cod de Procedură Civilă, Judecătoria Iași fiind competentă să soluționeze cererea în raport de dispozițiile art. 1027 coroborat cu art. 107 din Noul Cod de procedură Civilă, instanța a stabilit în conformitate cu art. 1029 termen în camera de consiliu și a dispus citarea părților, apreciind că sunt necesare dezbateri orale.
La termenul de judecată stabilit, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune și a rămas în pronunțare pe execepție.
În soluționarea excepției instanța s-a raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamant.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Pârâta, a fost inscrisa in cadrul UMF Iasi, Facultatea De F. in regim cu taxa in anul universitar 2010-2011, anul de studiu I, conform fisei de inscriere anexate. Potrivit Legii Invatamintului nr. 84/1995 si Legii Educatiei 1/2011 art. 150 aceasta avea obligatia achitarii catre Universitate a taxelor stabilite de Senatul universitar. De asemenea, potrivit Contractului de studii ,, studentul are obligatia de a achita taxele de scolarizare in cuantumul anual stabilit de Senat, pina la sfirsitul anului universitar in cuantum de 100% in trei transe: până la 15.10 prima rată, până la 15.01 a doua rată și până la 01.06 restul taxei de școalrizare,,.
În raport de data nașterii raporturilor juridice dintre părți în cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864.
De asemenea, în raport de data scadenței obligației de plată a ratelor de taxă restante, prescripția este supusă dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Instanța apreciază că prezenta cererea vizează raporturi juridice patrimoniale, or drepturile patrimoniale sunt supuse prescripției extinctive potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 potrivit cu care “dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Decret „termenul prescripției este de 3 ani” iar conform art. 7 alin. (1) din același act normativ „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
Dreptul reclamantului la acțiune s-a născut din momentul scadenței obligației de plată a ratei din taxa de școlarizare.
Potrivit contractului de studii ,, studentul are obligatia de a achita taxele de scolarizare in cuantumul anual stabilit de Senat, pina la sfirsitul anului universitar in cuantum de 100% in trei transe: până la 15.10 prima rată, până la 15.01 a doua rată și până la 01.06 restul taxei de școalrizare,,.
Conform adresei comunicate de reclamant pârâtului (f. 14) obligațiile restante au devenit scadente la 15.01.2011 și 01.06.2011.
Din acele momente a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Reclamantul nu a dovedit intervenirea vreunui caz de întrerupere sau de suspendare a termenului de prescripție, astfel încât acesta a curs neîntrerupt și s-a împlinit pentru fiecare debit în parte la 15.01.2014, respectiv 01.06.2014, deci anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată.
Comunicarea unei adrese către debitor nu întrerupe prescripția, cazurile de întrerupere și de suspendare fiind expres și limitativ prevăzute de Decretul nr. 167/1958, or comunicarea unei adrese/somații nu se regăsește printre acestea.
Cum la momentul introducerii cererii de valoare redusă, dreptul material la acțiune era prescris, instanța va admite excepția prescripției și va respinge în consecință acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta arătând că potrivit art. 2512 și 2513 din Noul cod civil prescripția nu mai putea fi invocată din oficiu de către instanța de judecată iar pârâta nu a invocat respectiva excepție prin întâmpinare sau cel mai târziu la primul termen de judecată. Pe de altă parte ultima dată scadentă era 01.06.2011 iar ultimele operațiuni de plată parțială înregistrate în contul său au avut loc la 01.08.2011, fiind astfel întrerupt termenul de prescripție de 3 ani potrivit art. 16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând lucrările cauzei, Tribunalul reține:
În privința prescripției extinctive, este evident că termenul de prescripție a început să curgă cel mai târziu la 01.06.2011, anterior datei de 01.10.2011 la care a intrat în vigoare Noul Cod civil încât este reglementarea anterioară în domeniul prescripției extinctive, respectiv Decretul nr.167/1958. Potrivit deciziei de recurs în interesul legii nr.1/2014, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”. În aceste condiții, în aplicarea art. 18 din Decretul nr.167/1958, instanța de judecată avea nu numai posibilitatea ci și obligația de a verifica prescripție, implicit de a invoca excepția corespunzătoare.
Pe de altă parte potrivit art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958, prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia și, așa cum s-a stabilit în practica judiciară, recunoașterea poate rezulta din faptul unei plăți parțiale în contul respectivei datorii. Însă în speță chiar s-ar reține o asemenea întrerupere a prescripției la data de 01.08.2011, noul termen de 3 ani care a început să curgă la acea dată s-a împlinit la 01.08.2014 anterior cererii de chemare în judecată formulată la prima instanță la 29.08.2014.
Pentru aceste motive sentința este temeinică și legală, apelul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamanta U. de Medicina și F. Gr. T. P. Iași împotriva sentinței civile nr. 290/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 11.11.2015
Președinte, O. I. | Judecător, P. T. | |
Grefier, F. L. I. |
OII 28.01.2016 4 ex
Jud. fond: T. G.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1206/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1248/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
