Contestaţie la executare. Decizia nr. 1605/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1605/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1605/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 17 Noiembrie 2015
Președinte - C. I.
Judecător G. C.
Grefier L. A. A.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1605/2015
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de apelant Î. F. G. C. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
Susținerile apărătorului apelantului au avut loc în ședință publică la data de 26.10.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 10.11.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.11.2015, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1045/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge contestația la executare promovată de contestatoarea ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA G. C., cu sediul social în ., ., jud. Iași, prin reprezentant legal, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Iași sub nr. F_, CUI: RO18490207, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, împotriva titlului executoriu nr._/02.10.2014, somației nr._/02.10.2014 emise de intimată în dosarul de executare în dosarul de executare numărul_/22/_ /_ și a tuturor actelor de executare emise în dosarul respectiv.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /31.10.2014, așa cum a fost modificată și precizată în cursul judecății, contestatoarea ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA G. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/02.10.2014, somației nr._/02.10.2014 emise de intimată în dosarul de executare în dosarul de executare numărul_/22/_ /_ și a tuturor actelor de executare emise în dosarul respectiv.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea arată că în titlul executoriu nr._/02.10.2014 la poziția 1 la natura obligației fiscale este inserat „dobânzi si penalități de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată” conform Deciziei de Impunere_/07.08.2014, in cuantum de 104.480 lei. La poziția a doua, figurează același enunț la natura obligației fiscale, iar cuantumul sumei este 53.808 lei, iar la poziția 3 din titlul executoriu, la natura obligației fiscal figurează „taxa pe valoare adăugata”, iar la cuantumul sumei 32.890 lei.
Chiar daca documentul prin care s-a evidențiat suma de plata este Decizia de impunere_/07.08.2014, în conținutul deciziei de impunere, natura obligațiilor fiscale sunt cu totul altele, iar sumele nominalizate sunt cu totul altele după cum urmează:
- Poziția 1: obligația fiscala principala - 352.415 lei;
- Poziția 2: dobânzi/majorări de întârziere - 104.480 lei;
- Poziția 3: penalități de întârziere - 53.808 lei.
Din analiza comparativa a conținutului titlului executoriu si a conținutului deciziei de impunere, rezulta clar ca la baza emiterii titlului executoriu nu a stat Decizia de impunere_/07.08.2014, ci sumele inserate au cu totul alta natură a obligației fiscale si cu totul alt cuantum. Astfel este încălcat articolul 144 „Precizarea naturii debitului”: în toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu și să se arate natura și cuantumul debitului ce face obiectul executării. Din analiza textului indicat rezulta ca organul fiscal care a constituit dosarul de executare silita, in baza documentelor aferente executării avea obligația legala de a indica cuantumul si natura obligațiilor fiscale pretins a fi restante la plata. De asemeni trebuie indicat in mod corect si complet titlul de creanța care sta la baza promovării formelor de executare silita. In cazul dedus judecații toate aceste elemente fie lipsesc fie sunt prezentate in mod eronat, motiv care atrage nulitatea si anularea actului intitulat titlu executoriu.
Se mai arată că decizia de impunere numărul_ a fost emisa si înregistrata la ANAF Iași la data de 31.07.2014 si nu la data menționata in titlul executoriu, respectiv data de 07.08.2014. Titlul executoriu este emis fără respectarea dispozițiilor legale imperative stabilite in Codul de procedura fiscala la articolul 141.
De asemeni nu se cunoaște daca emitentul titlului executoriu este investit si are dreptul legal de a promova actele de executare silita, având in vedere ca ei sunt in posesia unei decizii de impunere emise de către ANAF Iași în urma unui control fiscal. Același conținut similar cu titlul executoriu îl are și somația emisa în baza sa și pe cale de consecință se concluzionează că titlul executoriu nu are la baza un titlu de creanță fapt pentru care se impune anularea titlului executoriu numărul_/02.10.2014 pe motiv ca este emis fara a exista un titlu de creanța iar intre conținutul titlului executoriu si conținutul deciziei de impunere invocate in conținutul titlului nu exista legătura de cauzalitate.
Din conținutul titlului executoriu atacat nu rezulta care a fost scadenta si/sau data la care aveau obligația de a achita sumele indicate. Aceasta afirmație trebuie coroborata si cu mențiunile care indica un titlul executoriu a cărui data nu corespunde cu titlul executoriu pe care noi îl dețin. Titlul executoriu contestat conține nu numai sume diferite de sumele pe care ei trebuie sa le achite, acesta mai indica si in mod greșit un titlu de creanța a cărui data nu este cea din titlul aflat in posesia lor. Contestația la executare formulate vizează clarificarea înțelesului, întinderii sau aplicarea titlului dar si desființarea actelor de executare nelegale si obligarea organului de executare la îndeplinirea actului în condițiile prevăzute de lege.
Titlul executoriu nu respecta dispozițiile legale in materia executării silite a creanțelor fiscale motiv pentru care solicită anularea titlului executoriu si a somației emise în baza acestuia precum si a formelor de executare silita promovate in baza acestor doua documente.
Consilierii superiori I. C. si D. M. din cadrul DGFPJ Iași, Activitatea de Inspecție Fiscala, Serviciul Inspecție Fiscala persoane fizice, au efectuat in baza dispozițiilor legale o inspecție fiscala conform programului de activitate pe luna iulie 2014 la persoana juridica IF G. C., la sediul contribuabilului din Localitatea Miroslovesti, Județul Iasi.
Verificarea fiscala s-a efectuat pentru perioada fiscala 01.01._13, pe baza actelor si documentelor puse la dispoziția organelor de control, așa cum sunt ele nominalizate in cadrul raportului de inspecție. Verificarea s-a efectuat asupra impozitului pe venit pentru perioada 01.01._13, TVA pentru perioada 01.10._13.
Din analiza constataților inspectorilor fiscali, asa cum sunt ele stipulate in raportul contestat, organul de control stabilește in sarcina contribuabilului obligații suplimentare de plata atat in ceea ce privește impozitul pe profit cat si in ceea ce privește TVA de plătit, pentru fiecare an fiscal controlat după cum urmează: Anul fiscal 2010; Anul fiscal 2011; Anul fiscal 2012; Anul fiscal 2013.
De asemeni conform Raport de Inspecție Fiscala pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare încheiat la IF G. C., organele fiscale de control au stabilit ca pentru perioada 01.01._13, ca acest contribuabil nu mai are TVA de rambursat, întrucât organul de control fiscal a stabilit un debit suplimentar de TVA de 325.415 lei care anulează TVA de rambursat in suma de 296.191 lei.
Compensarea făcuta in cel de-al doilea raport de inspecție fiscala este făcuta in mod forțat întrucât TVA 325.415 lei ca si suma de plătit de către contribuabil a fost calculata cu nerespectarea dispozițiilor legale in materie fiscala in timp ce TVA de rambursat in suma de 296.191 lei este o suma certa lichida si exigibila stabilita in baza documentelor contabile.
In urma încheierii acestor documente a fost emis procesului-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile încheiat cu numărul 62.711/04.09.2014, de către MFP - ANAF DGRFP IAȘI - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, Serviciul Fiscal Municipal P..
Din documentele încheiate de inspecția fiscala nu reies clar sumele de plata si sumele ce urmează a fi compensate, iar sechestrul a fost pus doar pe anumite categorii de bunuri proprietatea IF G. C., organul fiscal fiind cel care in mod arbitrar si-a ales efectiv bunurile sechestrate. De asemeni in urma raportului de inspecție fiscala pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA, organele de inspecție fiscala au emis doar pentru IF G. C. decizia de impunere din data de 12.08.2014, care conține cu totul alte sume decât deciziile inițiale.
Trebuie avut in vedere ca din raportul de control inițial - Raportului de inspecție fiscala generala încheiat la data de 31.07.204 si înregistrat la MFP - ANAF DGRFP IAȘI - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iasi - Inspecție Fiscala cu numărul_/31.07.2014, comunicat către ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA G. V. C. cu documentul înregistrat la aceeași instituție cu numărul_/31.07.2014, comunicat la data de 01.08.2014 conform semnăturii si ștampilei beneficiarului raportului de inspecție nu reiese in mod clar ca ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA G. V. C. nu are de încasat TVA, adică de restituit si din actele verificate ar rezulta sume in plus de achitat.
Mai arată contestatoarea că rapoartele de inspecție fiscala sunt criticabile si anulabile întrucât raportul de inspecție fiscala privind soluționarea deconturilor de sume negative din 12.08.2014, stabilește, conform deciziei din 12.08.2014 in sarcina lui IF G. C. alta suma finala de plata, drept TVA decât raportul de inspecție fiscala din data de 01.08.2014;
Sumele stabilite prin raportul de inspecție fiscala inițial si deciziile individuale ale membrilor asociației, nu mai concorda cu suma stabilita in raportul de inspecție fiscala din data de 12.08.2014, raport ce forțează compensarea TVA de rambursat cu TVA de plătit, deoarece TVA de rambursat este stabilit conform documentelor contabile, iar TVA de plătit este stabilit fără a fi respectate normele legale in materie.
In fundamentarea calculului dobânzilor si penalităților precum si a sumelor in plus de achitat - cu titlu de TVA si impozit pe venit, inspectorii fiscali arata ca pentru a stabili sumele efective de plata, dobânzile si penalitățile, s-a avut în vedere producția estimata a persoanei supuse controlului fiscal si nu producția efectiv realizata de către agentul economic supus controlului fiscal.
Stabilirea prin estimare a producției agricole obținută s-a făcut pe baza producției medii prezentate de către Direcția de Agricultura Iași precum si conform Circularei numărul_/27.01.2012, emisa de către Cabinet Vicepreședinte ANAF pentru corecta aplicare a OUG 49/2011. Se mai arata in raportul fiscal contestat ca organele de inspecție fiscala dețin indicii despre faptul ca au fost făcute livrări de produse agricole către beneficiari din alte județe folosind copii după documente de identitate ale unor persoane fizice din localitate fără ca acestea sa dețină suprafețe agricole care sa justifice aceste lucrări.
Susținerile formulate de către reprezentanții ANAF nu sunt legale si sunt netemeinice întrucât indica in susținerea dreptului de a calcula sume restante la plata, penalități de întârziere si dobânzi Circulara numărul_/27.01.2012, emisa de către Cabinet Vicepreședinte ANAF pentru corecta aplicare a OUG 49/2011. Referitor la acesta circulara, trebuie sa arătam in mod imperativ ca ea nu are caracter de lege, nu este o lege sau un act normativ in sensul legii, motivat de faptul ca nu a fost publicata in Monitorul Oficial al României, motiv pentru care nu are caracterul de a fi opozabila terților in sensul art.139 din Constituția României.
Trebuie avut în vedere ca se motivează aplicarea unui sistem de calcul bazat pe producții medii estimate si nu pe producții realizate in mod efectiv pe un act emis in anul 2012, conform Circularei numărul_/27.01.2012. emisa de către Cabinet Vicepreședinte ANAF pentru corecta aplicare a OUG 49/2011, dar controlul a vizat perioada anilor fiscali 2010 - 2013; astfel ca au fost stabilite obligații de plata pentru anii 2010, 2011 si parțial 2012 in baza unui act emis in anul 2012; astfel sunt aplicate dispoziții emise in anul 2012 retroactiv, fără a exista un temei pentru a se proceda la acest mod de aplicare, încălcându-se principiul de drept referitor la neretroactivitatea legii civile, cu atât mai mult cu cat acest document nu are nici caracter de lege.
Organul de inspecție fiscala, s-a mulțumit sa aplice metoda estimării, fără a monitoriza măcar pe o singura cultura toți agenții economici de pe teritoriul Comunei Miroslovești si in condițiile in care se obținea aceeași producție la hectar in aceleași condiții tehnologice, ar fi fost veridic si aparent legala metoda estimării doar pentru celelalte culturi si numai in cazul in care ar fi fost diferențe sensibile. Estimarea făcuta de organul de inspecție fiscala a fost realizata cu nesocotirea legii atât in ceea ce privește cantitatea de produse agricole obținute cat si prețul ceea ce a condus la stabilirea de sume arbitrare care fi trebuit plătite, ca TVA si impozit, atrăgând si penalitățile corespunzătoare si dobânzile de întârziere.
Stabilirea anuala a cantităților de fân ce în viziunea organului de inspecție fiscală trebuia obținută de pe suprafața anuală de fânețe avută în arendă de IF G. C., aceasta a fost stabilita in total dispreț fata de prevederile legii, deoarece IF G. C. a luat subvenție de la APIA Iași pentru întreținerea suprafețelor de pășuni și nu pentru înființarea culturilor de fânețe, deci, scopul era întreținerea suprafețelor de fânețe pentru a fi propice pășunatului si nici . pe aceste suprafețe nu se puteau stabili producții referitoare la cantitățile de fan stabilite arbitrar de organele de inspecție fiscala.
De asemenea in raportul de inspecție fiscala încheiat si contestat prin prezenta, se arata ca in perioada supusa inspecției fiscale respectiv anii 2010-2013, perioada in care au fost realizate venituri din livrări de cereale, persoana fizica autorizata a obținut recolte sub media producțiilor transmise de Direcția Pentru Agricultura Iași, astfel încât organele de inspecție fiscala au procedat la estimarea producției având in vedere prevederile circularei numărul_/27.01.2012, emisa de către Cabinet Vicepreședinte ANAF pentru corecta aplicare a OUG 49/2011, OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala republicata, HG 1050/2004 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OG 92/2003 si OMFP 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere.
Taxa pe valoare adăugata suplimentara stabilita pentru producțiile estimate este nominalizata in raportul contestat pentru fiecare cultura si an agricol in parte. In raport de cele constatate a rezultat ca debitul suplimentar stabilit reprezentând taxa pe valoare adăugata este in suma de 352.415 lei pentru care au fost calculate obligații fiscale accesorii constând in dobânzi si penalități in suma de 156.753 lei calculate de la data de 01.01.2010 si pana la data de 31.12.2013.
In fapt persoana juridica întreprinderea Familiala G. C. a solicitat rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoare adăugata la data de 31.12.2013 in suma de 296.191 lei. In urma inspecției fiscale efectuate cu scopul soluționării acestei cereri organele de inspecție fiscala au stabilit o diferența de valoare adăugata in suma totala de 352.415- lei, cu consecința respingerii la rambursare a taxei in valoare de 296.191 lei.
Exista astfel un conflict intre cele doua rapoarte de inspecție fiscala si materializarea lor in decizii de impunere, raportul de inspecție fiscala privind soluționarea deconturilor de sume negative din 12.08.2014, stabilind, conform deciziei din 12.08.2014 în sarcina lui IF G. C. altă sumă finală de plata, drept TVA decât raportul de inspecție fiscala din data de 01.08.2014.
Sumele stabilite prin raportul de inspecție fiscala inițial si deciziile individuale ale membrilor asociației, nu mai concorda cu suma stabilita in raportul de inspecție fiscala din data de 12.08.2014, raport ce forțează compensarea TVA de rambursat cu TVA de plătit, deoarece TVA de rambursat este stabilit conform documentelor contabile, iar TVA de plătit este stabilit fara a fi respectate normele legale in materie. Pentru taxa pe valoare adăugata au fost calculate obligații fiscale accesorii constând in dobânzi si penalități, sume care se regăsesc in deciziile de impunere. În plus in urma raportului de inspecție fiscala pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA, organele de inspecție fiscala au emis pentru IF G. C. decizia de impunere din data de 12.08.2014, care conține cu totul alte sume decât deciziile inițiale.
Se mai arată că în titlul executoriu nu se indică perioada pentru care s-au calculat sume cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere și nu sunt calculate și evidențiate sumele ce reprezintă dobânzi, precum și sumele ce reprezintă penalități și perioadele aferente.
În drept contestația a fost întemeiată pe disp. art. 129, alin. 11, art. 172 și art. 173 din OG nr. 92/2003.
La cerere au fost atașate titlul executoriu și somația contestate.
La cererea contestatoarei a fost administrată proba cu înscrisuri și cu interogatoriu.
Intimata nu a depus întâmpinare și nu și-a formulat în termen probe.
Ca urmare a celor solicitate de instanță s-a depus la dosarul cauzei dosarul de executare privind pe contestatoarea ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA G. C., în copie certificată, constând în titlul executoriu nr._/02.10.2014, somația nr._/02.10.2014, confirmare de primire, titlul executoriu nr._/29.12.2014, somația nr._/29.12.2014, proces verbal asigurător pentru bunuri mobile nr._/04.09.2014, decizia de impunere nr._/31.07.2014, dovada comunicării, referat justificativ al măsurilor asigurătorii, decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, extras din registrul imobilizărilor, raport de inspecție fiscală generală din data de 31.07.2014 .
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
Prin somația nr._/02.10.2014, contestatoarea ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA G. C. a fost înștiințată că în baza titlului executoriu nr._/02.10.2014, are obligația fiscală de plată a sumei totale de_,00 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată (_,00 lei), dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată (_,00 lei) și taxă pe valoare adăugată (_,00 lei). Titlul executoriu și somația contestate au fost emise în baza deciziei de impunere nr._/07.08.2014 emisă de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI pentru suma de_,00 lei reprezentând taxă pe valoare adăugată, suma de_,00 lei reprezentând dobânzi și suma de_,00 lei reprezentând penalități de întârziere.
Împotriva deciziei de impunere nr._/07.08.2014 debitorul avea posibilitatea de a formula contestație la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, această posibilitate fiind indicată expres în decizia de impunere.
Contestatoarea cu toate că nu a urmat această procedură pusă la dispoziția sa de lege, respectiv nu a formulat contestație la organul fiscal emitent, a solicitat direct instanței să analizeze legalitatea și temeinicia titlului de creanță fiscală – decizia de impunere.
Conform Deciziei nr. XIV din 05.02.2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 733/30.10.2007, „posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.”
Conform art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală: „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”, deci, în speță, titlul de creanță fiscală este decizia de impunere nr._/07.08.2014.
Potrivit art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală: „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”, iar raportat la termenul de plată prevăzut în decizia de impunere nr._/07.08.2014 și la data comunicării deciziei de impunere către debitor (01.08.2014), rezultă că termenul de plată în speță este 05.09.2014 („dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până în data de 5 a lunii următoare”), data de 05.09.2014 reprezentând în același timp momentul în care titlul de creanță – decizia de impunere – a devenit titlu executoriu.
Coroborând cele două texte de lege citate mai sus cu prevederile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că atâta timp cât decizia de impunere nu a fost contestată în termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent, și în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ, în fața instanței investite cu contestație la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanță fiscală.
În consecință, instanța apreciază că intimata a făcut dovada comunicării actului administrativ fiscal în limitele și condițiile legii, act administrativ care, odată comunicat, a devenit titlul executoriu prin expirarea termenului de plată.
Mai mult, conform art. 141 al. 2 C, proc. fisc. titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de aceste prevederi, instanța observă că data comunicării actului denumit decizie de impunere este relevantă exclusiv pentru stabilirea datei scadenței. Or, data scadenței este prevăzută în cadrul deciziei de impunere ca și condiție obligatorie a valabilității acesteia. În condițiile în care se contestă corecta comunicare a deciziei de impunere, efectul direct al necomunicării conform cu legea este doar stabilirea greșită a datei scadenței, aspect ce ține de valabilitatea deciziei de impunere. Pentru a considera că titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu la scadență, trebuie mai întâi constatat de către organele competente (organul fiscal și/sau instanța de contencios administrativ-tribunalul) faptul că scadența nu a fost calculată corect. Or, scadența este prevăzută în decizia de impunere care, potrivit legii, are cale specială de atac.
Instanța investită cu judecarea contestației la executare nu are competența să se pronunțe asupra valabilității ca formă sau ca fond a deciziei de impunere, întrucât actul neanulat este considerat valabil și își produce toate efectele.
Prin urmare, instanța investită cu judecarea contestației la executare neputându-se pronunța asupra niciunui aspect de fond sau de formă intrinsec privitor la decizia de impunere, nu poate decât să o considere valabilă și, în consecință, poate doar să verifice dacă actele de executare concordă formal cu decizia de impunere.
Orice fel de apărări de fond sau formă împotriva conținutului deciziei de impunere, inclusiv modul de calcul al datei scadenței și modul de calcul al sumelor datorate, țin exclusiv de competența organului jurisdicțional competent să soluționeze contestația formulată conform art. 205, 207 C.proc.fisc. împotriva deciziei de impunere.
Trebuie totuși precizat că prin Codul de Procedură Fiscală se stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligații fiscale principale (contribuția de asigurări de sănătate) precum și obligațiile accesorii (calculate pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale principale) în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat următor celui în care a fost realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere nr._/07.08.2014 se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
În ceea ce privește cuantumul acestora contribuții, atâta timp cât nu s-a făcut vreo probă din care să rezulte erori de calcul a contribuțiilor, se impune respingerea acțiunii și pentru aceste considerent
Trebuie precizat că potrivit disp. 120 alin. 1 cod procedura fiscală dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar potrivit disp. art. 120^1 plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale și prin urmare curgerea dobânzilor și a penalităților nu este condiționată de emiterea unui titlu executoriu sau a unei somații.
Suma datorată este o creanță bugetară la care se calculează toate accesoriile legale potrivit art. 88, lit. c, art. 119, art. 120, alin. 7 din O.G. 92/2003.
Prin urmare, limitele posibilității de analiză a instanței de executare, atât în privința sumei stabilite în baza deciziei de impunere nr._/07.08.2014 emisă de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță.
Față de considerentele de mai sus, instanța constată că titlul executoriu nr._/02.10.2014 și somația nr._/02.10.2014 îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de lege.
Astfel, conform art. 141, alin. 4 Cod procedură fiscală, titlul executoriu va cuprinde: „pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”. Titlul executoriu nr._/02.10.2014 cuprinde elementele cerute pe lângă cele vizate de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală, iar mențiunile din art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală sunt întrunite în cadrul deciziei de impunere care face parte integrantă practic din titlul executoriu.
Mai mult, conform art. 46 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal ce constituie titlu executoriu în baza art. 141, alin. 3 Cod pr.fisc. este nul doar pentru: „lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3)”, iar în speță înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46. Față de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancțiunea nulității, rezultă ca lipsa oricăror alte mențiuni ar atrage nulitatea relativă în condițiile în care debitorul ar dovedi că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art. 175, alin. 1 cod procedură civilă).
Raportat la conținutul titlului executoriu înaintat debitorului contestator instanța constată că acesta este identic cu prevederile deciziei de impunere ce stă la baza inițierii formelor de executare silită contestate, astfel că nu există indicii nici din acest punct de vedere asupra nelegalității și netemeiniciei întocmirii titlului executoriu nr._/02.10.2014, cu precizarea că într-adevăr în cuprinsul deciziei de impunere este trecută suma de_ reprezentând TVA, iar în titlul executoriu este trecută suma de_ datorată cu acest titlu, însă această neconcordanță se datorează, așa cum rezultă din răspunsul intimatei la interogatoriu ca urmare a diminuării sumei prin compensare cu TVA de recuperat deconturilor nr._/25.08.2014 și nr._-2/25.09.2014. Totodată, trebuie precizat că în cuprinsul titlului executoriu se face referire la data de 07.08.2014 ca fiind a deciziei nr._, deși aceasta a fost emisă la data de 31.07.2014, însă acest lucru se datorează împrejurării că aceasta este data înregistrării deciziei la Serviciul Fiscal Municipal P., după cum rezultă din rezoluția de înregistrare, aceasta fiind data de confirmare a deciziei și de preluare în fișa sintetică a contribuabilului.
Pentru valabilitatea somației, codul de procedură fiscală prevede expres mențiunile ce trebuiesc inserate: „numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia”, toate acestea regăsindu-se în somația contestată.
Pentru considerentele expuse, instanța constată că prezenta contestație la executare este nefondată, și pe cale de consecință o va respinge.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal contestatoarea care a arătat că sumele pentru care s-a dispus executarea silită, respectiv obligația fiscală principală reprezentând TVA penalități și dobânzi de întârziere nu corespunde cu sumele stabilite în Decizia_ pe care organul de executare fiscală a avut-o în vedere la momentul inițierii actului de executare silită.
Se mai arată că a existat un decont negativ de sume de TVA și din acest motiv sumele datorate către ANAF s-au modificat în sensul diminuării, dar organul care a emis decizia de impunere nu a anulat Decizia_ și nici nu a dispus emiterea uneia noi privind obligație principală penalități și dobânzi, ci a menținut-o și a demarat formele de executare silită pentru aceasta. Se mai invocă dispozițiile O.U.G. 44/2008 în sensul că întreprinderea familială nu poate fi subiect al raportului obligațional.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului considerând hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
În faza apelului nu s-au administrat probe.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apel și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prin cererea adresată primei instanțe contestatoarea ÎNTREPRINDEREA FAMILIALA G. C. a formulat, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI, contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._/02.10.2014, somației nr._/02.10.2014 emise de intimată în dosarul de executare în dosarul de executare numărul_/22/_ /_ și a tuturor actelor de executare emise în dosarul respectiv.
Conform dispozițiilor art. 712 alin3 Noul Cod procedură civilă în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că soluția care se impune în cauză este cea a respingerii contestației la executare în condițiile în care titlul executoriu, reprezentat de decizia de impunere nr._/07.08.2014 a fost comunicat apelantului la data de 01.08.2014 sub semnătură de primire, în cuprinsul acesteia menționându-se că se poate formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din O.G.92/2003, în termen de 30 de zile de la data comunicării, contestație care se înaintează către organul fiscal emitent, ulterior putând uza de calea de atac la instanța de contencios administrativ, prevăzută de Legea 554/2004.
Prin urmare, având în vedere că, apelantul avea la dispoziție altă cale de drept pentru contestarea titlul executoriu, reprezentat de decizia de impunere nr._/07.08.2014, în prezenta cauză nu se poate analiza decât conformitatea formelor de executare cu titlul executoriu.
Raportat la conținutul actelor de executare înaintate debitorului, se constată că acestea corespund cu prevederile deciziei de impunere ce stă la baza inițierii formelor de executare silită contestate, diferența din cuprinsul deciziei de impunere pentru suma de_ lei reprezentând TVA, față suma de_ lei datorată cu acest titlu, fiind justificată legal de prin compensare cu TVA de recuperat conform deconturilor nr._/25.08.2014 și nr._-2/25.09.2014, astfel încât nu există indicii nici din acest punct de vedere asupra nelegalității și netemeiniciei actelor de executare.
Cu privire la celelalte aspecte invocate, Tribunalul arată că instanța investită cu judecarea contestației la executare nu are competența să se pronunțe asupra valabilității ca formă sau ca fond a deciziei de impunere, întrucât actul neanulat este considerat valabil și își produce toate efectele.
Prin urmare, neputându-se pronunța asupra niciunui aspect de fond sau de formă intrinsec privitor la decizia de impunere, nu poate decât să o considere valabilă și, în consecință, poate doar să verifice dacă actele de executare concordă formal cu decizia de impunere.
Orice fel de apărări de fond sau formă împotriva conținutului deciziei de impunere, inclusiv modul de emitere a deciziei de impunere, țin exclusiv de competența organului jurisdicțional competent să soluționeze contestația formulată conform art. 205, 207 Cod de procedură fiscală împotriva deciziei de impunere.
Față de aceste considerente, Tribunalul va respinge apelul declarat de contestatoarea I.F. G. C. împotriva sentinței civile nr. 1045/23.04.2015 pronunțata de Judecătoria P., sentința pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea I.F. G. C. impotriva sentintei civile nr. 1045/23.04.2015 pronuntata de Judecatoria P., sentinta pe care o pastreaza.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 17.11.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, G. C. | |
Grefier, L. A. A. |
Red./Tehn. C.G.
4 ex./06.01.2016
Jud. fond: I. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1248/2015. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1584/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
