Pretenţii. Decizia nr. 1980/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1980/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 1980/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Septembrie 2013
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Judecător S. F.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1980/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent M. R. și pe intimat A.. DE P.. Z., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 16.09.2013, 23.09.2013 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr._/23.08.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, s-a dispus:
Admite în parte capătul de cerere formulat de reclamanta Asociația de proprietari Z. în contradictoriu cu pârâta M. R. constând în plata cheltuielilor de întreținere pentru perioada iulie 2008- februarie 2011.
Admite în parte capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, M. R. constând în plata penalităților de întârziere pentru perioada iulie 2008- februarie 2011, calculate până la data de 14.11.2011.
Obligă pe pârâta M. R. să plătească reclamantei Asociația de Proprietari Z. suma de 2113,02 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada iulie 2008 - februarie 2011 și suma de 1186,78 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru același interval de timp, până la data de 14.04.2011.
Admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 200 de lei cu acest titlu, reprezentând onorariu parțial avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În raport cu acțiunea formulată de către reclamantă, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii au obligația de a achita cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației, iar în caz de neplată sau de întârziere în efectuarea plății în termenul stabilit, proprietarul este obligat să plătească și o penalitate în cuantumul stabilit prin hotărârea adunării generale a asociației, conform cu dispozițiile art. 49 din același act normativ. Astfel, dispozițiile invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu sunt aplicabile raportului juridic litigios.
Pârâta M. R. este proprietarul apartamentului nr. 44 din Iași, . nr. 51, ., și face parte din Asociația de proprietari Z., iar în perioada iulie 2008- februarie 2011 aceasta nu a achitat integral cota de contribuție ce îi revenea în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari, astfel cum rezultă din listele de plată.
În conformitate cu prevederile art. 379 alin. 3 din codul de procedură civilă creanța este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 379 alin.4 din Codul de procedură civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice fie emanând de la debitor, fie recunoscute de el, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță.
În ceea ce privește caracterul exigibil al creanței, instanța reține dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, dispoziții potrivit cărora cotele de contribuție la cheltuielile asociației trebuie să fie plătite în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată.
Expertul a răspuns în mod succesiv obiecțiunilor pârâtei, refăcând calculul inițial, atât cu privire la debit cât și cu privire la penalități, atât în cuprinsul răspunsurilor atașate la dosar, la filele 261 și următoarele, 490 și următoarele, cât și oral, în ședința publică din data de 25.05.2012.
Din concluziile raportului de expertiză ing. P. V., coroborate cu răspunsul la obiecțiuni anexat la filele 361 și urm., 490 și urm. dosar, instanța reține că datoriile pârâtei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada iulie 2008- februarie 2011 sunt în cuantum de 2113,02 lei, iar penalitățile de întârziere, calculate în raport de dispozițiile legale aplicabile, sunt în cuantum de 1186,78 lei.
Obiecțiunile succesive formulate de pârâtă vor fi respinse pentru motivele și argumentele reținute pe larg în raportul de expertiză ing. P. V., așa cum a fost modificat și explicitat prin răspunsul expertului la obiecțiuni din data de 19.04.2012, la interpelări din data de 25.05.2012 și la obiecțiuni din data de 31.05. 2012, care face corp comun cu prezenta hotărâre.
Astfel, pentru sumele de bani menționate mai sus, datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere, fiind astfel împlinit termenul de scadență și față de prevederile art. 379 alin. 3 și 4 Cod de procedură civilă, instanța constată caracterul cert, lichid și exigibil al creanței reclamantei, motiv pentru care va admite în parte, raportat la pretenția modificată și precizată, capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata acestora.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului restant, instanța reține că, prin Hotărârea adoptată de Adunarea Generală a Asociației de Proprietari „Z.” s-a statuat că procentul penalităților percepute în caz de întârziere este de 0,02% pe zi de întârziere (conform procesului verbal 445/16.04.2008 anexat la dosar), astfel încât, potrivit concluziilor raportului de expertiză și capătul de cerere privind penalitățile urmează a fi admis doar în parte pentru suma de 1186,78 lei.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând caracterul accesoriu al acestei pretenții în raport de soluția dată capetelor de cerere principale și incidentale, dând eficiență dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, instanța va admite în parte pretenția accesorie a reclamantei și o va obliga pe pârâtă să plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 200 de lei, reprezentând onorariu parțial avocat.
Instanța reține, în context, că toate apărările pârâtei referitoare la nelegalitatea raportului juridic dintre avocat și asociație sau a momentului în care a fost efectuată plata onorariului – la data de 24.05.2012, ulterior formulării acțiunii din prezenta cauză sunt, după caz, neîntemeiate sau lipsite de relevanță juridică, cheltuiala fiind dovedită, prin raportare la dispozițiile art. 1169 C.civil cu chitanța nr.46/24.05.2012, atașată la fila 588 dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta M. R. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Arată recurenta că mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile la expertiză, expertul calculând greșit cuantumul cheltuielilor de întreținere și al penalităților de întârziere.
Din suma totală de 3299,8 lei stabilită de instanța de fond recurenta arată că datorează doar suma de 1373,92 lei, reprezentând contravaloare utilități pentru perioada avută în vedere de instanța de fond la stabilirea debitului. Restul sumelor sunt nedatorate, trecute abuziv în listele de plată și avute în vedere de expert.
Recurenta critică modul de redactare a hotărârii de către instanța de fond, contestând unele din mențiunile făcute de instanță pe baza actelor existente la dosarul cauzei și a procedurilor desfășurate pe parcursul ședințelor de judecată.
Pârâta M. R. a formulat recurs și împotriva încheierii de dezbateri din 08.06.2012 pronunțată în cauză, fără însă a aduce critici concrete de nelegalitate și neteminicie a acestei încheieri.
Recursul a fost legal timbrat cu 93 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, modificată la termenul din 04.04.2011 a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4432 lei din care 2305 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor de întreținere neachitate, aferente perioadei iulie 2008-februarie 2011, iar suma de 2127 lei reprezintă penalitățile calculate ca urmare a neachitării obligațiilor de întreținere.
În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 1 din H.G. 1588/2007 toți proprietarii au obligația sa plătească lunar conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației, inclusiv celor aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar potrivit dispozițiilor art. 49 din Lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plata, fără ca suma penalizărilor sa poată depăși suma la care s-au aplicat. alineatul 2 al articolului 49 prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Întrucât pârâta a contestat sumele solicitate de reclamantă instanța, in temeiului rolului activ al judecătorului în vederea aflării adevărului a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de ing. P. V., coroborate cu răspunsul la obiecțiuni rezultă că datoriile pârâtei cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada iulie 2008- februarie 2011 sunt în cuantum de 2113,02 lei, iar penalitățile de întârziere, calculate în raport de dispozițiile legale aplicabile, sunt în cuantum de 1186,78 lei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că recurenta a achitat cu întârziere cheltuielile de întreținere în perioada de referință, astfel încât datorează penalități de întârziere.
Prin Hotărârea Adunării Generale Asociației de Proprietari „Z.” s-a statuat că procentul penalităților percepute în caz de întârziere este de 0,02% pe zi de întârziere (conform procesului verbal 445/16.04.2008 anexat la dosar), astfel încât, potrivit concluziilor raportului de expertiză astfel încât în mod corect instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei, doar pentru suma de 1186,78 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obiecțiunile la raportul de expertiză au fost corect respinse de instanța de fond, având în vedere că au fost admise mai multe rânduri de obiecțiuni iar expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță și obiecțiunile formulate de pârâtă.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta fiind parte căzută în pretenții.
La dosarul cauzei s-a depus chitanța de plată a onorariului de consultanță juridică din care rezultă că reclamanta a achitat cu acest titlu suma de 200 lei, pe chitanță fiind menționat numele pârâtei, ceea ce înseamnă că obiectul consultanței a fost formularea acțiunii din cauza de față.
Susținerile recurentei privind modul de redactare a hotărârii instanței de fond și mențiunile din cuprinsul acesteia sunt nefondate, hotărârea cuprinzând toate mențiunile obligatorii, corespunzător actelor din dosar și consemnărilor din încheierile de ședință.
Nici recursul formulat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 23.08.2012 nu este fondat, în cauză fiind corect aplicate dispozițiile art. 281 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă urmează să se respingă recursurile și să se mențină sentința și încheierea Judecătoriei Iași ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâta M. R. împotriva sentinței civile nr._ din 23.08.2012 și a încheierii de rectificare a erorii materiale din 23.08.2012 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care le menține..
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
M.S. G.C. S.F. A.M.
Red.S.M/S.M./25.06.2014
Judecător fond: Z. L. M. O.
2 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1979/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1983/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
