Contestaţie la executare. Decizia nr. 1222/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1222/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-08-2014 în dosarul nr. 1222/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 August 2014
Președinte - M. A.
Judecător - S. F.
Judecător - M. M.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1222/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta . I. T. și pe intimat B. I. DE A. - A. T. M., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat, pentru intimat, T. M., personal, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
T. M., pentru intimat, precizează că își menține poziția arătată în întâmpinare, solicitând anularea recursului promovat de .. Apreciază că cele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de fond a analizat cauza sub toate aspectele, iar recurenta a făcut un abuz de drept, folosindu-se de OG nr. 22/2002 art. 7, privind scutirea de la plata taxelor de timbru.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr._/2.07.2013 Judecătoria Iași a respins excepția perimării executării silite în dos. nr. 169/2009al B.E.J. P. S. S. iar pe fond a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata B. I. de A. T. M. ca neîntemeiată; de asemenea s-a respins și cererea de suspendare a executării silite în dosarul de executare 166/2009 al B.E.J. P. S..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii:
P. contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.02.2013, contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul B. I. DE A. A. T. M. a formulat contestație la executare silită în temeiul dispozițiilor art.7 din OG nr.22/2002 raportat la dispozițiile art.711 și următoarele Cod procedură civilă, solicitând instanței suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, admiterea excepției perimării executării silite, admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silite, anularea tuturor actelor de executare, încetare executării silite .
În motivarea cererii s-a arătat că prin ordonanța de plată nr.140/10.06.2008 a Tribunalului Iași s-a admis în parte cererea intimatei fiind soamt Consiliul Local S. la plata sumei de 34.999 lei cu titlu de preț neachitat și penalități de întârziere conform art.18.2 din contractul numărul 658/23.11.2006.
Contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva acestei ordonanțe de plată a fost anulată iar la data de 22.01.2009 Tribunalul Iași a investiti hotărârea cu formușlă executorie.
La data de 14.04.2009 B. P. S. S. comunică contestatoarei somația de plată pentru suma de 69.998 lei, ce formează obiectul dosarului de executare silită nr.166/2009 La data de 29.07.2010 executorul judecătoresc comunică adresa de înființare a popririi 166/23.07.2010, la data de 16.05.2011 se comunică o nouă adresă de înființare a popririi nr.166/09.05.2011 și la data de 18.02.2013 se comunică de către același executor o nouă adresă de înființare a popririi.
Conform art.7 din OG nr.22/2002 cererile indiferent de natura lor formulate de autoritățile publice în cadrul procedurilor de executare silită sunt scutite de la plata taxelor de timbru și a cauțiunii.
În ceea ce privește perimarea executării silite s-a arătat că sunt incidente dispozițiile art.389 Cod procedură civilă și dispozițiile art.696 din Noul Cod de procedură civilă.
Art. 3 din OG nr.22/2002 reglementează situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată stabilită prin titluri executorii intimat, după trecerea celor 6 luni de zile de la suspendarea executării, nu a mai solicitat efectuarea executării silite astfel încât în conformitate cu dispozițiile art.679 se impune admiterea excepției perimării executării silite.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului de a obține executarea silită s-a arătat că potrivit art.405 Cod procedură civilă, art.705 Noul cod de procedură civilă, dreptul de a obține executare silită se prescrie în termen de 3 ani iar în cazul hotărârilor judecătorești termenul curge de la data rămânerii definitive a acestora. Ordonanța Tribunalului a devenit definitivă la data de 19.09.2008, conform O.G. nr.22/2002 instituțiile publice beneficiază de un singur termen de 6 luni după trecerea căruia creditoarea nu a stăruit în executare .
În drept s-au invocat prevederile O.G. nr.22/2002, art.411, 696, 697, 706 și 711 Cod procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În baza art.411 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Anexat cererii s-au depus la dosar înscrisuri: împuternicire avocațială, comunicări adrese poprire, procese verbale de cheltuieli, adrese poprire, Ordonanța nr.140/10.06.2008 pronunțată în dosarul numărul_ al Tribunalului Iași, încheierea din 20.11.2008 a Tribunalului Iași dată în dosarul_ de îndreptare a erorii materiale, somație de plată din 09.04.2009 (f.5- 37 dosar).
P. încheierea din 16.04.2013 s-a admis cererea de reexaminare a taxei de timbru stabilită de instanță, cerere formulată de contestatoare (f.40,72 dosar).
Intimata legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și a cererii de suspendare.
În motivarea întâmpinării s-au arătat, în esență, următoarele:
Contestatoarea săvârșește un abuz de drept, depășind limitele de exercitare a drepturilor procedurale. În soluționarea cauzei sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă. Acțiunile și inacțiunile contestatoarei pe parcursul unei perioade care include mandatele a doi primari au condus la încălcarea drepturilor legale ale intimatei ce își au izvorul în contractul încheiat cu contestatoarea având ca obiect servicii de proiectare pentru lucrări de investiții - contractul nr.87/2006. Contestatoarea a promovat cu rea credință mai multe căi de atac nemotivate sau confuz motivate în fapt și drept, respinse de instanțele judecătorești, dreptul intimatei la satisfacerea drepturilor sale legale într-un termen rezonabil fiind afectat.
Nu sunt întrunite condițiile pentru a considera intervenită perimarea executării silite sau prescripția dreptului de a obține executarea silită întrucât a fost necesar, pentru a înlătura blocajul survenit în procedura punerii în executare silită a titlului executoriu, clarificarea noțiunii de autoritate publică în sarcina căreia cade executarea obligațiilor cuprinse în titlu executoriu, fapt realizat pe calea cererilor de îndreptare a erorilor materiale și lămuririi dispozitivului, ceea ce exclude însă orice culpă a creditorului în întârzierea realizării executării silite.
A mai susținut intimata și faptul că se opune suspendării executării silite în condițiile în care debitorul a dat dovadă de rea credință, refuz sistematic de a plăti datoria, tergiversare, ignorare cu rea credință a mai multor sentințe judecătorești pronunțate în dosarele 3102/2009, 3492/2009,_/2009. S-a mai arătat că motivele sunt invocate de contestatoare cu rea credință și de asemenea cuprind afirmații nefondate, neadevăruri, greșeli, imprecizie în alegea temeiurilor de drept lăsate la aprecierea instanței.
A susținut intimata faptul că în mod absurd este culpabilizat creditorul pentru neîndeplinirea de către debitor - autoritate publică a- unor obligații care lega incumbau acestuia din urmă.
Întâmpinării intimata a anexat un set de înscrisuri, respectiv: contract de prestări servicii nr. 87/26.01.2006 (268/23.11.2006), proces verbal de predare primire, borderou, notificare a intimatei către contestatoare din 26.11.2007, adresa nr.3267/29.11.2007 a contestatoarei către intimată, adresa nr.2/29.12.2007 a intimatei către contestatoare, adresa nr.455/14.02.2008 a contestatoarei către intimată, cerere de somație de plată, sentința civilă nr.2733/23.02.2010 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul cu numărul_/245/2009 a acestei instanțe, încheierea nr._, Sentința civilă nr._/24.10.2011 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosar_, (f.52-71 dosar).
Întâmpinarea a fost completată și precizată de intimată conform notelor depuse prin serviciul registratură al instanței la data de 05.06.2013 (f.dosar ) prin care s-au arătat următoarele:
Privitor la suspendare s-a arătat că vreme de 4 ani contestatoarea nu a făcut dovada vreunui demers în scopul îndeplinirii obligațiilor de plată și nu există vreun motiv temeinic pentru a se dispune suspendarea; în ceea ce privește perimarea executării și prescriptia dreptului de a cere executarea silită s-a reiterat faptul că recursul la calea prevăzută de art.281 indice 1 Cod procedură civilă și blocajele apărute în executarea silită au dus la prelungirea executării fără culpa creditorului. S-au anexat extrase de practică judiciară, încheierea de cameră de consiliu din 13.05.2010 a Judecătoriei Iași dată în dosarul nr._/245/2009, încheierea de cameră de consiliu din 31.05.2010 a Judecătoriei Iași în dosarul numărul_/245/2010.
În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar fiind înaintat și dosarul de executare nr.166/2009 a B. „P. S. S.”.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul B. „P. S. S.” la data de 08.04.2009 B. I. de A. T. M., a solicitat emiterea somației de plată a debitorului în baza Ordonanței nr.140/C/10 iunie 2008 emisă de Tribunalul Iași.
S-a anexat acestei cereri mai multe înscrisuri între care titlul executoriu Ordonanța nr.140/C/10.06.2008 și încheierea din 20.11.2008 de îndreptare a erorii materiale cu privire la numele creditorului din Ordonanța nr.140/C/10.06.2008.
La data de 09.04.2009 executorul judecătoresc emite, în conformitate cu disp.art. 2 din O.U.G. nr.22/2002, somație de plată a sumei reprezentând debitul datorat, somație comunicată debitorului la data de 15.04.2009 conform dovezii de la fila 104 dosar.
Consiliul Local promovează, înregistrând pe rolul Tribunalul Iași, contestație la executarea silită.
P. Sentința civilă nr.405/CA/22.05.2009 a Tribunalului Iași este admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, în ceea ce privește contestația la executare silită, fiind declinată competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Iași.
După declinarea competenței privind capătul de cerere referitor la contestația la executare silită, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.06.2009, sub numărul de dosar_/245/2009.
La data de 19.10.2009, așadar după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002, B.E.J. P. S. A., emite adresa de înființare a popririi pentru sumele reprezentând debit datorat și cheltuieli de executare silită (f.125,126 dosar).
La data de 23.10.2009 Administrația Finațelor publice a Mun. Iași solicită executorului Judecătoresc a-i fi comunicată încheierea de încuviințare a executării silite având în vedere faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr.458/2009 din 31.03.2009 publicată în Monitorul Oficial din 17.04.2009 au fost declarate neconstituționale prevederile art.373 indice 1 Cod procedură civilă.
P. încheierea de ședință din 03.12.2009 Judecătoria Iași încuviințează executarea silită a titlului executoriu Ordonanța nr.140/10.06.2008, a Tribunalului Iași (f.134 dosar).
La data de 22.12.2009 AFP Iași comunică executorului judecătoresc faptul că adresa de înființare a popririi nu poate fi pusă în executare silită întrucât debitorul nu este cuprins în nomenclatorul de unități, în baza căruia se pot efectua din punct de vedere tehnic operațiunile de executare a sumelor din adresa de poprire. Se mai arată cp legal nu poate fi pusă în executare adresa fiind necesară completarea titlului executoriu. (f.135 dosar)
La data de 14.01.2010 executorul judecătoresc comunică creditorului adresa sus-menționată (f.137,138 dosar).
Față de această adresă a executorului judecătoresc la data de 19.01.2010 creditorul se adresează instanței cu cerere de validare a măsurii popririi, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub număr de dosar_ (f.69,70, f.141 dosar). La data de 26 aprilie 2010 cererea de validare este suspendată în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă până la rămânerea irevocabilă a ordonanței de completare a dispozitivului Ordonanței nr.140/10.06.2008.
La data de 14.05.2010 prin ordonanța nr.79 Tribunalul Iași respinge cererea de completare a dispozitivului Ordonanței nr.140/10.06.2008 a Tribunalului Iași în sensul ca la alineatul 1 din dispozitiv să apară ca pârât Consiliul Local al comunei Șcheia, reprezentată prin primar, cu sediul în localitatea Șcheia, ., cod fiscal_.
Față de această soluție, la data de 13.07.2010 creditorul formulează cerere adresată executorului judecătoresc (fila 142 dosar) solicitând înființarea popririi asupra sumelor de bani pe care terțul poprit . Consiliului local al comunei Șcheia.
La 14.07.2010 și 23 .07.2010 executorul judecătoresc emite adresele de poprire (fila 143 și urm dosar) comunicate debitorului Consiliul Local și terțului poprit unitatea administrativ teritorială la data de 29.07.2010 conform dovezilor de la filele 147,148 dosar.
Cu adresa 166/2010 din 20.12.2010, comunicată creditoarei la 23.12.2010 executorul judecătoresc, comunică debitoarei lipsa de reacție a debitorului și terțului poprit, aducând acesteia la cunoștință faptul că poate solicita validarea popririi.
La data de 09.05.2011 executorul judecătoresc emite adresa de înființare a popririi către terțul poprit unitatea administrative teritorială comunicată acesteia la data de 25.05.2011
P. sentința civilă nr._/24.10.2011 a Judecătoriei Iași instanța constată perimată cererea de validare a popririi în dosarul_ .
La data de 30.01.2013 executorul judecătoresc emite adresa de înființare a popririi comunicată comunei S. și Consiliului local la data de 18.02.2013 conform dovezii de la fila 135 dosar.
La data de 21.02.2013 . contestație la executare silită invocând perimarea executării silite, prescripția dreptului de a cere executarea silită și solicitând anularea tuturor formelor de executare silită în dosarul 166/2009 al B. „P. S. S.”.
Contestatoarea își întemeiază în drept cererea pe dispozițiile OG nr.22/2002 (deși în dezvoltarea motivelor de contestație invocă acest temei numai în argumentarea scutirii de la plata taxelor de timbru și a perimării executării silite ) și pe prevederile Codului de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15.02.2013 (deși în dezvoltarea motivelor de contestație face dese referiri la dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865).
În drept, instanța reține că aplicabil cauzei sunt dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865 reglementare sub care a debutat procedura de executare silită, fapt pus în discuție la termenul din 21.05.2013.
Potrivit art.389 Cod procedură civilă „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, fără să fie urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.”
Perimarea executării silite este așadar o sancțiune procesuală care duce la stingerea executării silite ca urmare a lipsei îndelungate de stăruință a creditorului în acțiunea sa de valorificare a dreptului recunoscut prin titlul executoriu. Rolul perimării este acela de a cataliza procedura execuțională care trebuie să se desfășoare cu celeritate.
Din economia reglementării rezultă că pentru a constata intervenită perimarea trei condiții se impun a fi cumulativ îndeplinite: prima ar fi condiția-premisă a existenței unei proceduri execuționale în curs, cea de-a doua este reprezentată de rămânerea dosarului de executare în nelucrare timp de 6 luni și ultima condiție, care deși nu este expres prevăzută, decurge din rațiunea de a fi instituției, lăsarea executării silite în nelucrare vreme de 6 luni să se datoreze culpei creditorului.
Deși din formularea art.389 alin.1 rezultă faptul că executarea se perimă de drept, este nevoie de o hotărâre judecătorească pentru a constata incidența acestei sancțiuni iar mijlocul procesual de invocare a sancțiunii perimării este contestația la executare, calea special deschisă celui care se consideră vătămat prin săvârșirea actelor de executare.
Efetul perimării constă în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite, fără a se răsfrânge asupra dreptului creditorului de a solicita o nouă executare silită cât timp dreptul acestuia de a cere executare silită nu s-a prescris.
Susține contestatoarea . faptul că după trecerea celor 6 luni de zile în care executarea silită a fost suspendată conform dispozițiilor O.G. nr.22/2002 intimata nu a mai solicitat efectuarea executării silite potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă, motiv pentru care a intervenit sancțiunea perimării.
Instanța constată însă faptul că în intervalul aprilie 2009- mai 2011 în dosarul de executare silită 166/2009 mai multe acte de executare au fost efectuate, însă fără finalitate dată fiind atitudinea culpabilă a autorităților publice care erau ținute să execute o obligație stabilită printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.
Cu temei a susținut creditoarea că nu se poate reține în sarcina acestuia vreo culpă în trenarea activității execuționale care, astfel cum s-a argumentat de către acesta, s-a blocat în pofida tuturor demersurilor făcute pentru a-și vedea realizată creanța cuprinsă în hotărârea judecătorească.
Astfel, reține instanța faptul că prin adresa nr._/18.12.2009 AFP Iași a comunicat creditorului prin executor judecătoresc imposibilitatea punerii în executare întrucât debitorul nu este cuprins în „nomenclatorul de unități în baza căruia se pot efectua tehnic operațiunile de executare”. Mai mult s-a comunicat creditorului că din punct de vedere legal ar fi necesară completarea hotărârii judecătorești deoarece debitorul din hotărâre - Consiliul Local – nefiind cuprins în nomenclatorul tehnic nu poate fi executat.
În aceste condiții creditorul făcut, pe de o parte, uz de instituția validării popririi în contra terțului poprit AFP Iași care a refuzat să dea curs adresei executorului iar pe de altă parte a solicitat completarea titlului executoriu ordonanță de plată a Tribunalului nr.140/C/10.06.2008, cu date de identificare de natură să facă posibilă executarea silită prin poprire. Prima cerere a fost suspendată de instanță în temeiul art.244/1/1 C. apreciindu-se că soluția depinde de soluția dată cererii de completare a titlului executoriu și ulterior a fost constată perimată iar cea de-a doua cerere a fost respinsă de instanță.
Ulterior, creditorul a solicitat înființarea popririi asupra terțului poprit ., fiind emise de către executor adresele comunicate la 29.07.2010 și la 16.05.2011- revenire la adresa anterioară.
De la data comunicării ultimei adrese de către executorul judecătoresc și până la data revenirii cu adresa din 30.01.2013 dosarul de executare a rămas în nelucrare mai bine de 6 luni însă în mod evident această stare de lucruri nu s-a datorat culpei creditorului pentru următoarele considerente:
În baza titlului executoriu depus la dosar, hotărâre judecătorească irevocabilă, creditoarea deține o creanță împotriva unei autorități publice.
Dreptul de acces la justiție prevăzut de art.21 din Constituția Rmâniei și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include nu doar posibilitatea unei persoane de a se adresa instanței și a obține recunoaștere drepturilor sale printr-o hotărâre favorabilă ci și dreptul de a putea obține punerea sa în executare atunci când debitorul nu înțelege să îndeplinească de bună voie obligația cuprinsă în titlul executoriu. Fără această garanție, a posibilității de a executa silit o hotărâre judecătorească, accesul la instanță ar fi golit de conținut întrucât, fără concursul statului, partea reclamantă s-ar găsi la finele procesului în aceeași ipostază în care se afla la începutul acestuia, posedând în plus un înscris care emană de la o instanță dar fără nicio forță de constrângere asupra debitorului său care nu i-a recunoscut dreptul la începutul procesului și cel mai adesea manifestă aceeași rezistență și la finele procesului.
Astfel cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă, caracterul unitar al procesului civil impune așadar concluzia că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca fiind parte integrantă a procesului civil iar dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul părții câștigătoare în proces ( Hotărârea din 28 iunie 2005 Cauza V. I. contra României, Hotărârea din 12.07.2007 Cauza S.C. R. Trading c. României).
Când obligația stabilită prin hotărârea judecătorească este în sarcina unui particular, statul, în calitatea sa de depozitar la forței publice, este chemat să acorde concursul său creditorului pentru executarea eficace a hotărârii judecătorești.
Când debitorul obligației stabilită prin hotărârea judecătorească este chiar o autoritate publică, executarea a hotărârii ar trebui, ca regulă, să fie benevolă, fiind nefiresc ca statul să acorde sprijin și asistență creditorilor în executarea silită a debitorilor particulari dar în același timp să refuze executarea propriilor sale obligații față de aceeași creditori, obligându-i să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacția dreptului lor.
Această nefirească contradicție a fost constată și sancționată de aceeași instanță europeană în cauza Ș. contra României și ulterior în cauza S.C. R. Trading contra României unde Curtea a constata faptul că „in ciuda hotararilor judecatoresti favorabile societatii reclamante, Primaria a continuat sa se opuna executarii hotararii din 8 iunie 2000, pe motiv ca instantele nationale nu interpretasera corect dispozitiile dreptului intern aplicabile in materie si ca hotararea in cauza era neclara. A accepta acest argument ar echivala cu a admite ca, in cazul in speta, administratia s-ar putea sustrage executarii unei hotarari judecatoresti, invocand pur si simplu interpretarea incorecta a legii interne din partea instantelor nationale, repunand astfel in discutie fondul cauzei.,Or, actiunile sau omisiunile administratiei in urma unei hotarari judecatoresti nu pot avea drept consecinta nici impiedicarea, nici, cu atat mai putin, repunerea in discutie a fondului acestei hotarari “ (pgf 55 al hotărârii menționate).
Rezultă așadar că, în principiu, autoritățile publice debitoare trebuie să manifeste disponibilitate către executare benevolă a hotărârilor judecătorești, în respectul puterii de lucru judecat al acestora, fără a face necesar recursul la forme de executare silită iar când totuși acest lucru se întâmplă, să reacționeze la măsurile de executare silită și nu să le paralizeze.
Chiar dacă o temporizare a executării ar fi admisă prin intervenția legiuitorului având în vedere necesitatea practică a asigurării fondurilor pentru îndestularea creanței (astfel cum rezultă din dispozițiile OG nr.22/2002, Ordinului 2336/2011) totuși este inadmisibilă rămânerea fără efect a hotărârii judecătorești prin punerea creditorului în imposibilitatea executarii silite a acesteia, fără culpa sa.
Nu este lipsit de semnificație faptul că într-o situație în care calitatea părților ar fi inversată, creanța administrației publice în contra unui debitor persoană fizică, poate fi valorificată în cadrul unei proceduri execuționale nesupusă perimării.
Creditorul a respectat termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, numai după trecerea acestuia fiind emisă adresele de înființare a popririi dar faptul că prin dispoziția legală s-a acordat debitorilor autorități publice un moratoriu legal în îndeplinirea obligațiilor din titlurile executoriu nu poate în nici un caz să se transforme într-un motiv de paralizare a actelor de executare, deoarece termenul de 6 luni în care este „suspendată” prin lege executare silită nu poate fi în același timp și termen de curgere a perimării executării silite în contra creditorului.
P. urmare instanța constată că, în măsura posibilităților sale, creditorul prin reprezentantul legal, a manifestat diligență în activitatea de executare silită, a formulat cerere de completare a hotărârii judecătorești, a formulat o cerere de validare a popririi, a cerut executarea prin poprire a unității administrativ teritoriale față de soluția dată cererii de completare – acesteia din urmă cereri executorul judecătoresc i-a dat curs astfel încât nu este surprinzător că procedura execuțională a intrat într-un impas determinat, nu de imposibilitatea efectivă a executării, cât de o inadvertență terminologică ce exclude culpa părții creditoare.
De cealaltă parte, debitoarea obligației cuprinsă în titlul executoriu, autoritate publică, a stat în pasivitate, pasivitate de care prevalându-se în prezenta cauză solicită constatarea perimării activității execuționale. Ieșire din pasivitate a debitoarei s-a produs numai pentru a formula contestația la executare silită ce a făcut obiectul dosarului nr._/_, dosar în care instanța având a analiza actele de executare silită îndeplinite până la data sesizării le-a găsit legale, cererea de anulare a acestor fiind respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă.
Nu se justifică așadar sancționarea creditorului pentru această rămânere a dosarului de executare în nelucrare, în lipsa culpei sale și față de atitudinea pe care debitorul trebuia să o adopte în executarea hotărârii judecătorești.
Pentru motivele expuse excepția perimării urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de cere executare silită, instanța reține că potrivit art. 405 Cod procedură civilă „Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita.(3)P. implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.”
Conform art.405^2 „(1) Cursul prescriptiei se intrerupe: a) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, in conditiile art. 453 alin. 2; d) pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, in conditiile art. 371^6 alin. 1; f) in alte cazuri prevazute de lege. (2) Dupa intrerupere incepe sa curga un nou termen de prescriptie. (3) Prescriptia nu este intrerupta daca cererea de executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.”
În cauză creditorul a formulat cererea de executare silită la data de 08.04.2009 formându-se dosarul de executare silită nr.166/2009 în care s-au efectuat actele de executare silită enumerate în prezentarea situației de fapt, acte susceptibile să întrerupă cursul prescripției în condițiile în care instanța, în cele ce au precedat, a constatat că nu este incidentă excepția perimării executării silite începute în dosarul nr.166/2009.
P. urmare cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt la data depunerii de către creditor a cererii de executare silită și a suferit noi întreruperi odată cu îndeplinirea fiecărui act de executare silită în cauză, nefiind împlinit, motiv pentru care și această excepția urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru motivele expuse în fapt și drept contestația la executare formulată de contestatoarea unitatea administrativ teritorială comun S. prin primar, contestație întemeiată pe cele două excepții invocate, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată iar odată cu aceasta va fi respinsă și cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs ., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea contestației la executare.
A precizat recurenta că sentința primei instanțe este lipsită de temei, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, la data de 14.04. 2009 i s-a comunicat de către B. P. S. somația de plată pentru suma de 69.998 lei în dos. de executare 166/2009. Pe data de 29 iulie 2010 i s-a comunicat de către același executor adresa de înființare a popririi nr. 166/23.07.2010. În data de 16 mai 2011 i s-a comunicat adresa de înființare a popririi nr. 166/9.05.2011 iar în data de 18 februarie 2013, adresa de înființare a popririi nr. 166/30.01.2013.
Se poate observa astfel că de la data comunicării adresei din data de 16.05.2011 și până la emiterea adresei din data de 30 ianuarie 2013, dosarul de executare a rămas în nelucrare mai bine de 6 luni, fapt care face incident art. 389 C.proc. civ. privind perimarea de drept.
Invocă recurenta și disp. art.3 din OUG 22/2002, intimata nerespectând termenul de 6 luni prevăzut de acest act normativ.
Referitor la excepția prescripției executării silite, art. 405 Cod. proc. civ. prevede un termen de 3 ani care în cazul hotărârilor judecătorești începe să curgă de la data când au rămas definitive. Ordonanța nr. 140/2008 a Tribunalului Iași a rămas definitivă la data de 19 sept. 2008.
În drept s-au invocat disp. art. 304 ind. 1 Cod proc. civ.
B. I. de A. – Arh. T. S. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului. A precizat intimata în esență că OG 22/2002 a acordat debitoarei o . posibilități pentru a rezolva creanța datorată, dar debitoarea nu a făcut dovada vreunui demers în scopul efectuării plății ci în tot intervalul de 6 luni prev. de lege a stat în pasivitate. În situația lipsei fondurilor ar fi putut depune diligențe pentru atragerea acestora. După parcurgerea celor 6 luni în care debitoarea nu a întreprins nicio diligență, B. P. S. a procedat la continuarea executării silite. Debitoarea nu a încercat o rezolvare a situației nici după emiterea somației de plată, prin stabilirea unor termene de plată. În situația în care, din lipsa fondurilor, debitoarea nu se putea încadra în termenul de 6 luni,, putea solicita instanței acordarea unui alt termen de plată sau stabilirea unui mod de eșalonare. Intimata contestă intervenirea prescripției și a perimării și precizează că prin recursul formulat recurenta realizează un abuz de drept iar instanța de fond a soluționat complet și sub toate aspectele situația de fapt, aplicând atât legislația internă cât și jurisprudența CEDO, astfel încât recursul este inadmisibil și lovit de nulitate absolută; solicită în consecință păstrarea soluției instanței de fond.
În recurs nu s-au mai administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată nefondat recursul promovat în cauză.
Potrivit actelor dosarului, pentru punerea în executare a titlului executoriu Ordonanța de plată nr. 140/CA/19.09.2008 ( hotărâre judecătorească pronunțată în dosarul Tribunalului Iași nr._ ) s-a emis la data de 9.04.2009, în cadrul dosarului de executare al B. P. S. nr. 166/2009, somația de executare, înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de lege, astfel încât nu se poate constata intervenită prescripția executării silite în cauză.
În ceea ce privește perimarea, instanța constată că deși cererea de executare silită a fost promovată de creditoarea B. I. de A. A. T. M. încă din data de 8.04. 2009, creanța solicitată de la debitorul Consiliul Local al comunei Șcheia jud. Iași nu a fost achitată nici până în prezent. Instanța constată că derularea executării silite a stagnat prin demararea de către debitor a mai multor demersuri procesuale menite să anuleze procedura execuțională promovată. De asemenea, așa cum a reținut și prima instanță, cererea de înființare a popririi nu a avut finalitate, AFP Iași comunicând B. P. S. S. că debitorul ( Consiliul Local Șcheia ) nu este cuprins în nomenclatorul de unități în baza căruia se pot efectua, din punct de vedere tehnic, operațiunile de executare a sumelor menționate în cererea de poprire.(22.12.2009 f 135 dosar). Ulterior, la data de 23.07.2010 a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit . s-a conformat solicitărilor executorului judecătoresc. La data de 9.05.2011 a fost emisă, către același terț poprit, o nouă adresă de înființare a popririi ( în ceea ce privește debitorul Consiliul Local al Comunei Șcheia), care nici de data asta nu s-a conformat solicitărilor executorului judecătoresc. La data de 30.01.2013 s-a emis către același terț poprit o nouă adresă de înființare a popririi, pentru care, în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Iași s-a solicitat și validarea popririi având în vedere că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege de a vira executorului judecătoresc sumele datorate de debitor ( eliberându-le direct debitorului).
Prima instanță a analizat judicios lipsa culpei creditorului privind neefectuarea de acte de executare după data de 16.05.2011 reținând în mod corect, echitabil și în deplină concordanță cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului că atunci când obligația stabilită prin hotărârea judecătorească este în sarcina unei autorități publice, aceasta trebuie să manifeste disponibilitate către executarea benevolă, în respectul puterii de lucru judecat al acestora; iar când se recurge la măsurile de executare silită acestea trebuie încurajate nu paralizate. În consecință, starea de pasivitate evidentă a debitorului în executare nu îi poate fi imputată creditorului pentru a justifica chiar neexecutarea titlului executoriu. Termenul de 6 luni instituit de OG 22/2002 nu are relevanță atâta timp cât debitorul nu a făcut în mod expres dovada lipsei fondurilor la demararea executării silite; el nu trebuie aplicat automat în cazul tuturor executărilor silite care privesc o autoritate publică ci numai atunci când din lipsă de fonduri, debitorul precizează și dovedește că, în acel moment, nu se poate conforma obligației de plată cuprinsă în titlul executoriu.
Față de toate aceste considerente, tribunalul va respinge recursul, menținând sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul formulat de contestatoarea .-I. T. împotriva sentinței civile nr._/02.07.2013 a Judecătoriei Iași,sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,06.08.2013.
Președinte, M. A. | Judecător, S. F. | Judecător, M. M. |
Grefier, O. S. |
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 561/2014. Tribunalul IAŞI | Întoarcere executare. Decizia nr. 1233/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
