Întoarcere executare. Decizia nr. 1233/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1233/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 1233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Septembrie 2014
Președinte - M. A.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1233/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI și pe intimat T. G. C., intimat C. DE A. S. IAȘI, intimat . BUCUREȘTI- R. P. S. IAȘI, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită; întoarcere executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. R. pentru intimatul T. G. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că s-a înaintat la dosar, prin serviciul registratură al Tribunalului Iași, note de ședințe, formulate de către intimatul T..
Apărătorul intimatului T. învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Avocat C. pentru intimatul T., având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/17. 07. 2013 a Judecătoriei Iași, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Iași s-a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatorul T. G. C. cu domiciliul in Iași, ., ., ., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, C. DE A. DE SĂNĂTATE IAȘI, cu sediul în Iași, .. 18-20, jud. Iași și tertul poprit . Bucuresti prin S. Iasi cu sediul în Iași, . si Sfint nr. 109.
S-au anulat toate actele de executare silită efectuate de către intimata împotriva contestatorului in dosarul executional nr.8436/2010 .
Pentru a se pronunța astfel, instamța de fond a retinut următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. _ , contestatorul T. G. C. a formulat în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, C. DE A. DE SĂNĂTATE IAȘI și tertul poprit . Bucuresti prin S. Iasi, contestație la executare impotriva adresei de infiintare a popririi nr._/23.01.2013 emisa in dosarul de executare nr._ incheiat de intimata Administrația Finanțelor P. A M. Iași solicitind anularea formelor de executare silita si intoarceerea executarii cu privire la sumele ce au fost deja retinute din salariu, cu suspendarea executarii silite pina la solutionarea contestatiei la executare.
În esenta, se arata de catre contestator in motivarea cererii ca in data de 01.02.2013 a luat la cunostinta de la conducerea unitatii unde lucreaza pe post de sofer, ca s-a procedat la infiintarea popririi asupra drepturilor salariale ce i se cuvin. Din adresa de infiintare a popririi comunicata de AFP Iasi reiese ca suma de 4511 lei ce urmeza a fi retinuta si virata in contul acestei institutii reprezeinta ,, contributii de asigurari sociale de sanatate ,,. In aceeasi adresa de infiintare a a popririi se mentioneza ca suma de 4511 lei a fost calculata in baza titlului executoriu nr. 8636/21.12.2010, titlul executoriu nefiindu-i comunicat. Se arata de catre contestator ca nu i-a fost comunicata decizia de impunere de catre CNAS sau AFP Iasi, acesta necunoscind ca are de platit vreo suma de bani cu titlu de contributii de asigurari sociale . In plus intimata a procedat la poprirea tuturor drepturilor salariale retinindu-i-se 100 % din salariu respectiv suma de 540 lei, fiind retinute totodata de catre creditoare si restul sumelor ce existau in cont la data de 31.01.2013, respectiv 164,73 lei. Se sustine de catre contestator ca a fost salariat din anul 2003 pina in 2008 iar intre anii 2005-2010 a exercitat si profesia de taximetrist, insa a achitat la termen toate contributiile legale stabilite de catre AFP Iasi in baza deciziilor de impunere. Incepind cu 02.05.2011 contestatorul, urmare a cererii de radiere, nu mai figureaza in baza de date a ORC Iasi., iar in momentul in care a solicitat radierea, acesta a achitat toate impozitele si contributiile legale solicitate.
P. cererea completatoare, contestatorul a solicitat sa se constate ca in ce priveste debitul solicitat a intervenit prescriptia dreptului de a solicitat executarea silita, intruct au trecut mai mult de 5 ani de la data nasterii presupusului debit.
In drept, s-au invocat disp. art. 399, 452, 405, 409 si urm C proc civ.
Contestatia a fost legal timbrată.
In dovedire s-au depus inscrisuri.
Intimata Administrația Finanțelor P. A M. Iași a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata. Se sutine ca prin Decizia de impunere 4457/2010 s-au stabilit obligatii fiscale in suma de 4511 lei, actul administrativ fiscal fiind comunicat potrivit disp. art. 44 al.2 lit d C proc fiscala prin publicitate, potrivit Anuntului colectiv nr._/2010. CAS Iasi a procedat la inceperea masurilor de executare silita prin emiterea somatiei_/2010 si a titlului executoriu aferent nr. 8636/21.12.2010 . AFP Iasi a preluat dosarul fiscal al contestatorului si competenta de urmarire si incasare a contributiilor privind asigurarile de sanatate.
În temeiul art.402 alin.1 C.p.civ. instanța a solicitat intimatei depunerea de copii certificate de pe toate înscrisurile dosarului de executare nr. 8436/2010, înscrisuri depuse la dosar odata cu intimpinarea formulata.
P. incheierea de sedinta din 07.06.2013 instanta a admis cererea de suspendare a executarii silite formulata de catre contestatorul T. G. C. dispunind suspendarea executarii silite inceputa in dosarul de executare nr._/2013 intocmit de catre Administratia Finantelor P. a mun Iasi pana la solutionarea irevocabila a prezentei contestatiei la executare .
Analizând probele administrate pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
In fapt, la data de 21.12.2010 intimata CAS Iasi a emis în dosarul de executare nr. 8436/2010 somația si titlul executoriu nr. 8636 prin care retine in sarcina contestatorului obligatia de plata a sumei de 4511 lei reprezentând CAS, dobinzi si penalitati, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia de impunere 4457/2010. Urmare a adresei de infiintare a popririi, la data de 23.01.2013 . Bucuresti prin S. Iasi, a procedat la infiintarea popririi asupra drepturilor salariale ce se cuvin angajatului T. G. C. .
Asupra exceptiei prescriptiei dreptului de a cere executarea silita retine instanta urmatoarele:
P. Decizia de impunere nr. 4457/11.10.2010 s-au stabilit in sarcina contestatorului obligatii fiscale incepind cu anul 2005, in data de 21.12.2010 fiind emise si actele de executare- somatia si titlul executoriu . Potrivit disp. art. 131 C proc civ ,, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept,,. Avind in vedere ca impotriva contestatorului executarea silita s-a inceput in termenul de prescriptie prevazut de lege, instanta va respinge exceptia ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei, instanța învederează că, potrivit art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta, in speta Decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si instiintare de plata de la data comunicarii acesteia.
Instanța constată că decizia de impunere nr. 4457/2010 nu a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 44 din Codul de procedura fiscala
,,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
De asemenea, alin. 4 al art. 44 din OG nr. 92/2003 prevede că dispozițiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor. Or, potrivit dispozițiilor Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã, se apelează la comunicarea prin publicitate doar în situația în care nu este posibil să se afle domiciliul părții către care se face comunicarea. Intimata cunoștea domiciliul contestatorului, dovadă că somația și titlul executoriu i-au fost comunicate la acest domiciliu. Din perspectiva art. 44 din OG nr. 92/2003 alin. 4 rezultă că se va proceda la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate doar în subsidiar, când celelalte modalități de comunicare prevăzute de alin. 2 al art. 44 s-ar dovedi ineficiente.
Intimata nu a făcut dovada că ar fi încercat comunicarea deciziei de impunere, reprezentând actul administrativ fiscal, prin vreuna dintre aceste modalități, apelându-se direct la comunicarea prin publicitate (prin afișare la sediul intimatei, pe pagina de internet a acesteia și prin publicarea unui anunț privind această modalitate de comunicare în presă); este evident că afișarea la sediul intimatului și publicarea pe internet a anunțului colectiv privind emiterea deciziei de impunere nu sunt mijloace de comunicare care să asigure transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, în sensul art. 44 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003, aceasta reprezentând o modalitate de comunicare ce se circumscrie noțiunii de comunicare prin publicitate.
Or, ca urmare a faptului că nu i s-a adus la cunoștință în mod legal contestatorului conținutul deciziei de impunere, acesta a fost privat de posibilitatea de a formula contestația administrativă la care face referire art. 205 din OG nr. 92/2003 și, eventual, de a ataca în fața instanței de contencios administrativ decizia dată în soluționarea acestei contestații.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 536/28.04.2011 care, in considerentele deciziei pronuntate, a retinut ca se poate indeplini comunicarea actelor administrative fiscale prin publicitate doar in ipoteza in care nu s-a putut realiza comunicarea prin celelalte modalitati prevazute de textul amintit .
Interpretarea prevederilorart. 44 al.2 din C.proc. fiscala potrivit careia enumerarea cuprinsa in aceasta constituie ordinea de prioritate pentru realizarea modalitatilor de comunicare a actelor administrative fiscale, este singura care poate inlatura viciul de neconstitutionalitate de care textul sufera prin lipsa unei mentiuni exprese in acest sens.
De asemenea, potrivit art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o datã ulterioarã menționatã în actul administrativ comunicat, potrivit legii. P. urmare, în lipsa unei legale comunicări, decizia de impunere nu putea deveni titlu executoriu.
De altfel, chiar în decizia de impunere se menționează că termenul de plată a creanței fiscale constată prin acest act se stabilește potrivit art. 111 alin. 2 din OG 92/2003, având în vedere ca moment de pornire data comunicării deciziei de impunere. Așadar, în lipsa unei legale comunicări nu se poate vorbi de începerea curgerii termenului de plată și, implicit, nici de expirarea acestuia, pentru ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța apreciază că titlul executoriu privindu-l pe contestator a fost nelegal emis. Nu in ultimul rind, instanta retine si faptul ca poprirea asupra sumelor de bani reprezentind drepturi salariale, s-a facut cu incalcarea disp. art. 409 C proc civ coroborate cu disp. 149 al.4 C proc fiscala si fara ca, in prealabil, debitorul sa fie instiintat despre masura luata, incalcindu-se astfel disp. 149 al. 5 C proc fiscala .
P. urmare, instanta va admite contestația la executare și va dispune anularea actelor de executare silită efectuate de către intimata împotriva contestatorului in dosarul executional nr.8436/2010 al intimatei .
Asupra cererii de intoarcere a executarii:
În drept, instanța reține incidența prevederilor art. 4042 din Codul de procedură civilă, conform cărora (1) În cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Față de situația de fapt rezultată din probele administrate și textele de menționate, instanța, avind in vedere ca actele de executare au fost desfiintate, apreciază ca intemeiata cererea contestatorului pe care o va admite și va dispune întoarcerea executării silite în sensul obligării intimatei Administrația Finanțelor P. A M. Iași să restituie contestatorului suma retinuta de aceasta ca efect al infiintarii popririi asupra veniturilor salariale ale contestatorului.
In temeiul disp. art 7231 al.3 C proc civ. dispune restituirea cauțiunii in cuantum de 450 lei consemnata la CEC Bank cu recipisa nr._/1 după trecerea unui termen de 30 zile de la rămânerea irevocabila a prezentei hotariri.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata DGFP Iasi criticând-o pentru nelegalitate și temeinicie.
În fapt, arată recurenta: ANAF a prelua dosarul fiscal al contestatorului în conformitate cu ordinul comun privind procedura de predare primire a documentelor și informațiilor în vederea administrării de către ANAF a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice.
Mai mult necomunicarea deciziei de impunere, putea și trebuia să fie invocată în termenul de contestație la executare raportat la primirea somației.
Ca modalitate de comunicare, decizia de impunere s-a comunicat conform dispoziției art. 44 alin. 2 din OG 92/2003.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că decizia de impunere constituie titlu de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Ori ,deși recurenta a susținut că a comunicat intimatului decizia de impunere potrivit dispozițiilor legale în vigoare,aceasta nu a făcut această dovadă. P. înscrisul depus de recurentă nu se face dovada că aceasta și-a îndeplinit obligația de comunicare a actului administrativ fiscal în conformitate cu aceste dispoziții legale. P. decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța de recurs reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
În consecință, instanța de recurs constată că decizia de impunere nu a fost comunicată contestatorului fiind încălcate prevederile art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Pe cale de consecință, reținând că decizia de impunere nu a fost comunicată intimatului, instanța de recurs constată că în mod corect prima instanță a dispus anularea executării silite.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
În temeiul disp.art.274 Cod de procedură civilă va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat achitat de intimat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/17. 07. 2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului T. G. C. cheltuieli de judecată în recurs în cuantum, de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2014.
Președinte, M. A. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
RED. /TEHN. Judec. A.M.
2ex/ 1. 10. 2014.
Judecător fond A. F. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1222/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 701/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
