Contestaţie la executare. Decizia nr. 524/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 524/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 524/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - P. T.
Judecător - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 524/2014
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenta A.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI și pe intimatul A. M., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită; radiere contribuții.
Instanța a reținut cauza spre soluționare la termenul din data de 02.04.2014 când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fața,
Prin sentința civilă nr.7111 din 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea de suspendare a executării silite.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul A. M., cu domiciliul în Iași, ., ., . cu intimatul A. Administrația Finanțelor P. a Mun. Iași.
Dispune anularea în parte a titlului executoriu nr._ si a somatiei de plată nr. 22/_ /_ cu privire la suma de 7560 lei reprezentând contributie de asigurări de sănătate.
Menține executarea silită și formele de executare întocmite în dosarul de executare cu nr._ pentru suma de 543 lei reprezentând impozit pe venit .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanța a reținut următoarele
La data de 14.01.2013 intimata a emis în dosarul de executare nr._ somația si titlul executoriu prin care retine în sarcina contestatorului A. M. suma de 8103 lei din care suma de 7560 lei reprezentând contributii asigurari de sanatate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente și suma de 543 lei cu titlu de impozit pe venituri din activități independente.
In drept, retine instanta ca executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta, în cauza de față decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si înștiințare de plată de la data comunicării acesteia.
În speță, decizia de impunere – act administrativ fiscal și titlu de creanță - nu a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala, cu confirmare de primire, pentru a da posibilitatea acestuia sa ia la cunoștință de conținutul actului, astfel ca acesta sa aibă posibilitatea fie de a face plata fie de a contesta actul.
Potrivit dis part. 44 din Codul de procedura fiscala :
,,(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat….
(2)Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului;
b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului;
c) prin poștã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate…
(4) Dispozițiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor,, .
Comunicarea actului administrativ fiscal astfel cum a fost efectuată de intimată prin publicitate nu respectă dispozițiile legale anterior menționate, întrucât anunțul nu cuprinde nici măcar nr. deciziei de impunere, nu este indicat numele persoanei vizate, nu asigură comunicarea conținutului acestuia, prin urmare nici nu este opozabil contestatorului.
De altfel, modalitatea de comunicare a deciziei de impunere a fost aleasă greșit, abuziv, cu desconsiderarea intereselor contestatorului debitor. Nu există dovada că modalitatea de comunicare nu s-ar putea realiza conform cu cerințele art. 44 din Cod Procedură Fiscala prin raportare la art. 91 din Cod Procedura Civila coroborat cu art. 86 al.3 din Cod Procedura Civila, aceasta fiind cea mai adecvată în lipsa posibilităților de comunicare arătate la lit. a) si b). Comunicarea actului nu trebuie să fie una formală, ci una care să asigure respectarea dreptului la apărare al persoanei vizate, care în caz contrar este executată silit pentru o obligație de plată despre a cărei întindere și natură nu are cunoștință.
În consecință, comunicarea actului în modalitatea în care a fost efectuată nu este una valabilă, astfel că actul administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii somației si a titlului executoriu nu se consideră comunicat.
Or, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, astfel cum se arată în art. 45 din Codul de Procedură Fiscală. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat efectiv acestuia.
Prin urmare, instanța consideră că executarea silită în ce privește suma de 7560 lei indicată in Decizia de impunere 129/2010 a fost începută cu încălcarea dispozițiilor legale, în lipsa unui titlu executoriu valabil.
În ce privește modul de calcul al contribuțiilor la asigurări sociale, instanța apreciază că posibilitatea invocării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Potrivit disp.art.172 C.pr. fiscala, contestația la executare nu poate privi motive de fond legate de netemeinicia titlului de creanța, dacă exista o cale de atac împotriva acestuia, prevăzută de o lege speciala, iar art.205 C.pr.fisc. prevede ca împotriva temeiniciei actelor administrativ fiscale, se poate formula contestatie la organul fiscal competent. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, potrivit art. 218 CPF. Cum, în speta, titlul executoriu a fost emis in baza titlului de creanță, instanta constata ca nu se pot invoca motive de fond legate de netemeinicia acestui titlu, ci poate doar verifica doar daca acesta corespunde cu actul administrativ fiscal. Având în vedere însă că anterior s-a constatat că titlul de creanță nu a devenit executoriu prin efectul legii, instanța nu va mai analiza acest aspect.
În ce privește prescripția executării silite, instanța constată că nu se impune analiza apărărilor contestatorului având în vedere că anterior s-a retinut că executarea silită s-a început înainte de expirarea termenului legal de plată.
Cu privire la suma reprezentând impozit pe venit inclusă în titlul executoriu si somația de executare, instanța constată că această sumă a fost recunoscută de contestator.
Având în vedere cele reținute, instanța va admite în parte contestația la executare formulată, va dispune anularea în parte a titlului executoriu nr._ si a somatiei de plată nr. 22/_ /_ cu privire la suma de 7560 lei reprezentând contributie de asigurări de sănătate și va menține executarea silită și formele de executare întocmite în dosarul de executare cu nr._ pentru suma de 543 lei reprezentând impozit pe venit
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs Administrația Finanțelor P. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sustinand, in esență ca instituția a comunicat actul administrativ conform art 44 C.pr.fisc.
Intimatul legal citat și-a precizat poziția procesuală față de cererea de recurs formulată prin întâmpinare, solicitand respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat alte probe
Examinând actele și lucrările dosarului raportat strict la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat la instanța de fond și dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Dispozițiile legale relevante în prezentul litigiu au fost în mod corect interpretate și aplicate de judecătorul fondului situației litigioase deduse judecății.
Grefat pe situația de fapt reținută de instanța de fond ce nu a fost adusă spre analiză, prin mijlocirea cererii de recurs formulate, Tribunalul reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Din coroborarea dispozițiilor art. 21 cu cele ale art. 168 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, rezultă că titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Prin art. 137 alin. 2 din Codul de procedură fiscală se prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Față de textele legale anterior redate, rezultă că decizia de impunere in baza careia s-a pornit executarea contestata,reprezintă titlu de creanță. Contestația împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale poate forma exclusiv obiectul controlului administrativ jurisdicțional, iar în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale fiind reglementată, ca singură cale judiciară de atac, contestația la executare propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii.
Analizând modul în care intimata a comunicat contestatoarei decizia de impunere în baza căreia a emis actele de executare ce formează obiectul prezentei contestații, instanța observă că acesta nu respectă prevederile legale incidente. În acest sens, instanța reține că, potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului de către acesta prin semnătură; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art. 92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găsește la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește; persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul certificându-i identitatea și semnătura și încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, intimata ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate.
A aprecia că actul administrativ fiscal poate fi comunicat legal direct și exclusiv prin publicitate, fără ca, în prealabil, să se încerce comunicarea acestuia într-una dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c din Codul de procedură fiscală, echivalează cu admite că legea a reglementat un mod de comunicare care, fără să ofere garanții minime cu privire la opozabilitatea actului față de destinatar, dă naștere cu ușurință abuzului.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimata a procedat la comunicarea exclusiv prin publicitate a deciziei de impunere ce constituie titlul de creanță fiscală în baza căruia au fost emise somația și titlul executoriu
Notează Tribunalul și pronunțarea la data de 28.04.2011 a deciziei nr. 536 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a-d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate… În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicarea doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
În considerarea celor mai sus expuse în baza art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 7111 din 07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2014.
Președinte, P. T. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, I. A. G. |
RedP.C/29.08.2014/2EX
| ← Accesiune. Sentința nr. 1059/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 517/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
