Contestaţie la executare. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 415/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Martie 2014
Președinte - M. S.
Judecător G. C.
Judecător O. L.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 415/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI și pe intimat B. S. V., intimat C. S., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3476 din 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea AFP a Mun. Iași în contradictoriu cu intimatul B. S. V. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea AFP a Mun. Iași în contradictoriu cu intimatul C. S. ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că: VETI COPIA DE LA 1-2
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs contestatoarea AFP a Mun. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului,arată recurenta că prima instanță în mod greșit a apreciat că B. S. V. nu ar avea calitate procesuală pasivă întrucât din moment ce se contestă anumite acte de executare, procesul verbal de cheltuieli din data de 26.12.2012, astfel încât hotărârea trebuie să fie opozabilă și emitentului actelor contestate. În ceea ce privește soluția de respingere a suspendării executării silite, prima instanță nu a motivat această soluție. În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii creditorului instanța de fond și-a motivat soluția pe neîndeplinirea de bună-voie a obligației de către organul fiscal, interpretând dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură civilă în sensul că acestea nu instituie un regim derogatoriu în materia executării silite. Recurenta susține că C. S. avea posibilitatea de a solicita și restituirea cheltuielilor de judecată acordate în recurs, tot direct de la organul fiscal, fără a ami antrena cheltuieli noi din partea executorului judecătoresc.În contestația formulată împotriva somației emisă de B. S. recurenta susține că a invocat caracterul special și derogatoriu al actelor normative din domeniul fiscal referitoare la modalitatea de restituire a unor sume de al bugetul de stat acordate în baza unor titluri executorii.
În ceea ce privește motivarea referitoare la onorariul de avocat, instanța nu a avut în vedere și nu a analizat situația concretă, respectiv activitatea desfășurată de avocat pentru recuperarea cheltuielilor de judecată.
Intimatul, B. S. legal citat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. .
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare formulată de AFP a Mun. Iași s-a solicitat în contradictoriu cu B. S. și C. S. anularea somației emise la data de 26.10.2012 și a procesului verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare încheiat la aceeași dată de către B. S. în cadrul dosarului de executare nr.276/2012.
Interpretarea dispozițiilor art.371 Cod procedură civilă de către recurentă nu este corectă.În mod corect a apreciat instanța faptul că principiul executării obligațiilor este cel al executării în natură, iar în caz de neexecutare creditorul se poate adresa executorului judecătoresc conform dis part.371 ind.1 alin.2 Cod procedură civilă,codul neinstituind în materia executării vreun regim derogatoriu condiționat de vreo procedură prealabilă.Atât timp cât debitoarea nu și-a executat de bună voie obligația, creditorul este îndreptățit să demareze procedura executării silte adresându-se în acest sens unui executor judecătoresc.
În ceea ce privește referirile la OG nr.22/2002, instanța nu poate reține solicitarea de anulare a actelor de executare din perspectiva termenului înscris în somație.Somația nu a fost urmată de niciun alt act de executare și oricum art.2 din OG nr.22/2002 nu prevede a priori că executarea silită se suspendă timp de 6 luni de la primirea somației ci aceasta intervine doar dacă plata este împiedicată de lipsa resurselor financiare necesare,lipsă a căror dovadă nu s-a realizat.
În ceea ce privește onorariul de avocat, acesta nu este nici exagerat și nici nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat atât timp cât procesul civil cuprinde și faza executării silite, iar angajarea unui avocat și în această fază procesuală rămâne exclusiv la latitudinea creditorului, acesta neexistând niciun impediment în acest sens.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a B. S., tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cadrul unei contestații la executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitatea procesual activă sau pasivă având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în carul unui dosar de executare. Reținând că că în speță nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ. urmează să respingă recursul menținând ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către Administrația Finanțelor P. a M. Iași împotriva sentinței civile nr.3576 din 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,24.03.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | Judecător, O. L. |
Grefier, A. M. |
Red.Lo
Tehnored.LO/MA/2 ex/25.08.2014
Judecător fond:B. M.
| ← Drept de retenţie. Sentința nr. 1165/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 542/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
