Contestaţie la executare. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 910/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Aprilie 2013
Președinte - C. C. E.
Judecător –F. E. C.
Judecător –F. S.
Grefier Getuța M.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 910
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursurile declarate de recurenți . și A. C., împotriva sentinței civile nr. 2094/5.07.2012 pronunțata de Judecătoria P., intimați S.C. A. & J. S.R.L. P., B. E. J. C. V., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 05.04.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 12.04.2013, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2094/5.07.2012 pronunțata de Judecătoria P. a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A. C. în contradictoriu cu intimata S.C. „A.&J.” S.R.L., privitor la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 173/2010 al B. C. V..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul A. C. în contradictoriu cu intimații S.C. „A.&J.” S.R.L. și B. E. J. C. V., privitor la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 63/2012 al B. C. V..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. „K. B.” S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. „A.&J.” S.R.L., privitor la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 96/2012 al B. C. V..
S-a constatat depusă cauțiunea în cuantum de 500 de lei consemnată pe seama și la dispoziția Judecătoriei P., achitată cu recipisa nr._/1 din data de 02.04.2012 eliberată de CEC Bank unitatea P. (chitanța nr._/1 din 02.04.2012), aflată la dosar nr._ al Judecătoriei P., precum și cauțiune în cuantum de 150 lei, achitată cu recipisa nr._/1 din data de 08.05.2012 (chitanța nr._/1 din 08.05.2012), aflată la prezentul dosar, cauțiune totală de 650 lei ce se va restitui în condițiile art. 7231 alin. 3 Cod procedură civilă.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că particularitatea acțiunii de față, astfel cum a rezultat în urma conexării celor două cauze la prezenta, constă în existența a două titluri executorii obținute de părți cu interese contrarii, ambele fiind susceptibile de punere în executare silită. Astfel, prin sentința civilă nr. 331/04.02.2009 a Judecătoriei P. s-a dispus, pe cale de ordonanță președințială, evacuarea pârâților S.C. „A. & J.” S.R.L. și S.C. „Petrocom DV” S.R.L. din imobilul – spațiu comercial situat în P., ., parter, jud. Iași. S-a format astfel dosarul de executare nr. 34/2009, în cadrul căruia, la data de 11.02.2009 și data de 15.03.2010, executorul judecătoresc C. V. a emis somațiile nr. 34/2009, prin care îi punea în vedere debitoarei S.C. „A.&J.” S.R.L. ca în termen de 5 zile să procedeze la evacuarea spațiul comercial situat în P., ., parter, jud. Iași.
Prin sentința civilă nr. 1635/2010 a Judecătoriei P. instanța a constatat că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită și a dispus evacuarea contestatoarei din două spații comerciale, din care unul în suprafață de 80 m.p., iar unul în suprafață de 35 m.p., cum rezultă chiar din procesele verbale de executare încheiate de B. C. V. la data de 01.04.2010 și la data de 02.04.2010 în dosarul de executare nr. 34/2009. În aceste condiții, instanța a constatat că cele două procese verbale de executare încheiate de B. C. V. la data de 01.04.2010 și la data de 02.04.2010 în dosarul de executare nr. 34/2009 sunt lovite de nulitate în ceea ce privește evacuarea contestatoarei din spațiul comercial în suprafață de 35 m.p. Astfel, prin sentința civilă nr. 1635/24.06.2010, dată în dosarul_ al Judecătoriei P., s-a admis în parte contestația la executare formulată de S.C. „A.&J.” S.R.L. în contradictoriu cu A. C. împotriva executării silite realizate în dosarul de executare silită nr. 34/2009 al B.E.J. C. V., s-a dispus lămurirea titlului executoriu sentința civilă nr. 331/04.02.2009, în sensul că evacuarea se referă la suprafața de 81,36 m.p., s-a anulat executarea silită efectuată în dosarul 34/2009 cu privire la spațiul comercial în suprafață de 35 m.p. situat în P., ., . a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 110/ 20.05.2009 încheiat între S.C. „Alimenco” S.A. și S.C. „A.&J.” S.R.L. și s-a dispus întoarcerea executării silite cu privire la spațiul comercial în suprafață de 35 m.p. prin repunerea părților în situația anterioară executării silite. Prin decizia nr. 308/01.02.2011 Tribunalul Iași a respins recursul declarat împotriva sentinței 1635/2010.
În cadrul dosarului de executare silită nr. 173/2010 al B.E.J. C. V., la data de 08.02.2011, s-a emis somație către A. C., punându-i în vedere ca în termen de 5 zile de la primire să se conformeze titlului executoriu sentința civilă nr. 1635/2010, în sensul de a proceda la evacuarea din spațiul comercial în suprafață de 35 m.p. situat în P., ., . data de 16.02.2011 executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal procedând la efectuarea executării silite. Aceasta executare silită a făcut obiectul cauzei civile nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., modificată în parte prin decizia civilă nr. 3042/2011 a Tribunalului Iași, prin care s-a anulat procesul verbal de executare încheiat la data de 16 februarie 2011 în cadrul dosarului de executare nr. 173/2010, menținându-se însă restul actelor de executare efectuate în acest dosar. Tribunalul Iași a reținut în considerentele respectivei decizii că nu s-a respectat termenul de 5 zile de la data comunicării somației de executare și evacuarea propriu-zisă, constatându-se astfel că evacuarea debitorilor A. C. și S.C. „K. B.” S.R.L. s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, motiv pentru care s-a dispus anularea procesului verbal de executare.
Cu privire la acest litigiu, instanța de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 1447/2011 a Judecătoriei P. s-a dispus anularea întregii executări silite realizată în dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V., anularea încheierii de executare silită, dispunându-se întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară executării silite. Însă, prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011, Tribunalul Iași a modificat în parte sentința civilă a Judecătoriei P., anulând doar procesul verbal de executare încheiat la data de 16.02.2011, păstrând restul actelor de executare silită în dosarul 173/2010 și menținând restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii. Astfel, instanța de control ierarhic a infirmat soluția instanței de fond privitoare la anularea încheierii de încuviințare a executării silite, pe care a constatat-o ca fiind legală și temeinică. Or, în măsura în care nu s-a anulat întreaga executare silită, ci doar procesul verbal din 16 august 2011, apreciază instanța de fond că dispozitivul sentinței civile privitor la întoarcerea executării silite contravine deciziei tribunalului, întrucât întoarcerea executării silite se realizează în cazul desființării titlului executoriu ori a întregii executări însăși și nu doar a ultimelor acte de executare (art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă). În consecință, întoarcerea executării silite cu privire la care a dispus instanța prin sentința civilă nr. 1447/2011 a Judecătoriei P. nu mai avea temei legal, fiind în contradicție cu dispozitivul deciziei instanței superioare, care a cenzurat anularea întregii executări silite, dispunând anularea doar a ultimului act de executare, respectiv a procesului verbal din 16.02.2011.
A mai reținut instanța de fond că sintagma „menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii” folosită de către instanța superioară nu a putut fi interpretată de către executorul judecătoresc în sensul arătat, însă pe calea contestației la executare instanța de executare este în măsură să analizeze întinderea titlului executoriu în raport de limitele cenzurării aplicate în calea de atac ce a precedat . lucru judecat.
S-a mai reținut de către prima instanță că în baza sentinței civile nr. 1447/2011 a Judecătoriei P., rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Iași nr. 3042/2011, contestatorii A. C. și S.C. „K. B.” S.R.L. au solicitat executarea silită, fiind formate dosarele de executare nr. 63/2012, respectiv 96/2012. B. C. V., dată fiind decizia civilă nr. 3042/2011 a Tribunalului Iași, a revenit asupra procedurii executării silite în dosarul de executare nr. 173/2011, de aceasta dată cu respectarea prevederilor legale a căror încălcare fusese sancționată de instanță, somând contestatorul A. C. prin somația din 15.03.2012 să procedeze la evacuarea spațiului comercial în suprafață de 35 m.p., precum și achitarea sumei de 1502,6 lei, în baza titlului executoriu sentința civilă nr. 1635/2010.
De asemenea, instanța de fond a apreciat că lipsa debitorului din spațiul comercial supus executării silite nu constituie o cauză de nulitate a executării silite ori de constatare a lipsei obiectului executării. Executarea poartă asupra spațiului comercial în suprafață de 35 m.p., rolul executorului judecătoresc fiind acela de a asigura evacuarea imobilului astfel încât acesta să poată fi luat în posesie de către creditorul din titlul executoriu. Or, în măsura în care acest spațiu este deja evacuat, rolul executorului judecătoresc este acela de a constata acest aspect prin procesul verbal ce urma să îl încheie și să constate că, prin punerea în drepturi a creditorului, executarea silită a luat sfârșit. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că, indiferent de disputele litigioase dintre părți cu privire la apartenența proprietății asupra spațiului de 35 m.p. teren, atât timp cât există un titlu executoriu, toate părțile, inclusiv instanța, sunt obligate să se supună acestuia. În cadrul prezentei contestații la executare, având ca obiect desființarea executării silite realizată în dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V., trebuie analizată temeinicia și legalitatea actelor de executare, fără posibilitatea analizării aspectelor ce țin de proprietate, care au făcut obiectul unor judecăți intrate în autoritate de lucru judecat.
Față de aceste constatări, întrucât nu s-au identificat elemente care să conducă la concluzia existenței unor vicii de procedură în legătură cu punerea în executare a titlului executoriu din dosarul de executare nr. 173/2010, instanța de fond a respins acest capăt al acțiunii, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește contestațiile formulate de contestatorii A. C. și S.C. „K. B.” S.R.L. privitor la dosarele de executare nr. 63/2012, respectiv nr. 69/2012, în cadrul cărora executorul judecătoresc a refuzat îndeplinirea actelor de procedură pe motivul existenței unei piedici la executare, instanța de fond a constatat, de asemenea, că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, întoarcerea executării silite cu privire la care a dispus instanța prin sentința civilă nr. 1447/2011 a Judecătoriei P. nu mai avea temei legal, fiind în contradicție cu dispozitivul deciziei instanței superioare, care a cenzurat anularea întregii executări silite, dispunând anularea doar a ultimului act de executare, respectiv a procesului verbal din 16.02.2011. Or, cum în baza disp. 4041 Cod procedură civilă, întoarcerea executării ale loc doar în cazul desființării titlului executoriu sau a executării silite însăși (în totalitatea ei), contestatorii creditori nu se mai pot prevala de dispozițiile sentinței civile nr. 1447/2011 în sensul în care aceste au prevăzut întoarcerea executării.
Prima instanță a mai reținut și faptul că existența unui alt titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1635/2010 a Judecătoriei P., care se referă la același imobil supus executării, în favoarea celui împotriva căruia se îndreaptă titlul executoriu solicitat a fi pus în executare (sentința civilă nr. 1447/2011) reprezintă o piedică la executare, a cărei îndepărtare cade în sarcina instanței de executare, nefiind în puterea executorului judecătoresc de a stabili care titlu executoriu dintre cele două este mai favorabil.
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a respins contestațiile la executare formulate.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs contestatorii A. C. și S.C. „K. B.” S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul A. C. a susținut că prima instanță a considerat în mod greșit, că prin admiterea recursului contra sentinței civile nr. 1447/2011 a Judecătoriei P., dat fiind că nu a mai fost menținută soluția desființării întregii executării silite, în condițiile desființării numai a actului de executare al evacuării și a procesului verbal din 16.02.2011 prin care s-a constatat acest act de executare, măsura întoarcerii executării silite ar contraveni dispozițiilor deciziei civile nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, întrucât nu ar mai avea temei legal, raportat la disp. art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, prima instanță a încălcat legea și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă, susținând că întoarcerea executării prin repunerea părților în situația anterioară se dispune numai atunci când se desființează titlul executoriu sau executarea silită însăși, având în vedere disp. art. 4042 Cod procedură civilă potrivit cărora „în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării”. Instanța de fond nu a observat că, în condițiile în care, în recursul din dosarul nr._, s-a desființat numai actul de executare al evacuării consemnat în procesul verbal din 16 februarie 2011, măsura întoarcerii executării prin repunerea părților în situația anterioară nu contravine dispozițiilor deciziei pronunțate în recurs, în același timp, existând temeiul legal care să o justifice. Prima instanță a redus admiterea unei contestații la executare și desființarea unui act de executare constând în evacuarea dintr-un imobil, într-o simplă declarație formală a instanței, fără consecințe pe planul faptic, ceea ce este inadmisibil. Desființându-se un act de executare, conform art. 4042 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile se repun în situația anterioară acelui act de executare, adică, cei care au fost evacuați în mod nelegal prin actul de executare din 16.02.2011, trebuie repuși în situația anterioară, cu alte cuvinte, reintegrați în imobil. Pentru că s-a constatat nelegalitatea actului de executare din data de 16 februarie 2011, s-au admis contestațiile la executare, s-a desființat procesul verbal de executare din data de 16 februarie 2011 întocmit de către B. C. V. în dosarul de executare nr. 173/2010 și s-a dispus întoarcerea executării silite, în sensul de a fi repuși contestatorii în situația existentă anterior săvârșirii executării silite. Or, aceste dispoziții ale instanței care a soluționat contestația la executare trebuie aduse la îndeplinire. Ordinea firească a aducerii la îndeplinire a celor două hotărâri ce se referă la unul și același bun, este ca aducându-se la îndeplinire prevederile hotărârii nr. 1447/20.05.2011, să se înlăture în fapt consecințele actului de executare din data de 16 februarie 2011, ca urmare a admiterii contestației și a desființării procesului verbal de executare din data de 16 februarie 2011, întocmit de către B. C. V. în dosarul de executare nr. 173/2010, iar ca urmare, contestatorii din dosarul nr._ al Judecătoriei P. să fie repuși în situația anterioară executării din data de 16 februarie, adică reintegrați în imobil. După reintegrarea lui A. C. și a lui S.C. „K. B.” S.R.L. în imobil, urmează ca, numai cu respectarea dispozițiilor legale, adică complinind lipsurile și încălcările legii pe care le-a sancționat instanța de judecată prin admiterea contestațiilor în dosarul nr._ al Judecătoriei P., să se reia executarea din dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. și să se aducă la îndeplinire prevederile sentinței civile nr. 1635/24.06.2010.
Mai susține recurentul că hotărârea recurată este contradictorie întrucât prima instanță susține că trebuie să se desfășoare o activitate de executare silită în condițiile în care, în același timp, reține că spațiul este deja evacuat și aflat în posesia intimatei. A doua contradicție este aceea ce constă în împrejurarea în care, recunoscându-se de către ambele părți că, în fapt, intimata se află în posesia imobilului aflat în litigiu, de la 16 februarie 2011 și până la momentul de față, se susține că rolul executorului judecătoresc este acela de a constata acest aspect. Prima instanță încalcă dispozițiile legale atunci când confundă activitatea de executare silită a evacuării (ce presupune o schimbare a situației de fapt prin scoaterea unui debitor din posesia unui imobil cu predarea posesiei efectiv către creditor), cu întocmirea unui act de constatare a unei situații de fapt. Mai mult, ceea ce pretinde instanța a se constata este o situație de fapt ce a fost realizată printr-un proces verbal nelegal săvârșit la 16.02.2011 și care a fost desființat prin admiterea unei contestații la executare.
Recurentul mai învederează faptul că nu există nici un impediment la executarea sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., în mod eronat instanța de fond preluând aceeași motivare a executorului judecătoresc cu privire la pretinsa existență a unui impediment la executare. Dacă pentru un executor, în anumite situații, ar putea să existe piedici în aprecierea efectului unei hotărâri judecătorești, pentru instanța judecătorească ce trebuie să cenzureze legalitatea actului executorului judecătoresc, nu poate exista nici un impediment. În plus, deși recunoaște competența instanței de executare de a desluși dacă există sau nu o piedică la executare, instanța nu se pronunță. Pretinsa existență a unui impediment ce s-ar ridica la executarea dispozițiilor sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului lași, constituie un refuz nejustificat al executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită în condițiile legii, refuz ce se impune a fi sancționat prin admiterea contestației la executare, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă. Existența sentinței civile nr. 1635 din 24.06.2010 pronunțată de către Judecătoria P. în dosarul nr._ nu constituie sub nici o formă impediment la executarea sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P.. Ceea ce a ignorat executorul judecătoresc este faptul că prin sentința civilă nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P. s-a desființat procesul verbal din data de 16 februarie 2011 întocmit în dosarul de executare nr. 173/2010, dosar de executare în care s-a pus în executare sentința civilă nr. 1635/24.06.2010. Pentru că s-a constatat nelegalitatea actului de executare din data de 16 februarie 2011, s-au admis contestațiile la executare, s-a desființat procesul verbal de executare din data de 16 februarie 2011 întocmit în dosarul de executare nr. 173/2010 și s-a dispus întoarcerea executării silite, în sensul de a fi repuși contestatorii în situația existentă anterior săvârșirii executării silite. Ordinea firească a aducerii la îndeplinire a celor două hotărâri ce se referă la unul și același bun, este ca, aducându-se la îndeplinire prevederile hotărârii nr. 1447/20.05.2011, să se înlăture în fapt consecințele actului de executare din data de 16 februarie 2011, ca urmare a admiterii contestației și a desființării procesului verbal de executare din data de 16 februarie 2011, iar ca urmare, contestatorii din dosarul nr._ al Judecătoriei P. să fie repuși în situația anterioară executării din data de 16 februarie, adică reintegrați în imobil. După reintegrarea lui A. C. și a lui S.C. „K. B.” S.R.L. în imobil, urmează să se reia executarea din dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. și să se aducă la îndeplinire prevederile sentinței civile nr. 1635/24.06.2010. A susține că existența sentinței civile nr. 1635/24.06.2010 ar constitui impediment la aducerea la îndeplinire a prevederilor sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., înseamnă a lipsi de eficiență admiterea contestației la executare și dispoziția instanței prin care s-a dispus întoarcerea executării.
Pentru toate aceste motive, recurentul A. C. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii contestațiilor la executare conexate și desființării executării silite începute în dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. și a tuturor actelor de executare, desființării procesului verbal din data de 28.03.2012 întocmit în dosarul de executare nr. 63/2012 al B. C. V., totodată dispunându-se ca executorul judecătoresc să aducă la îndeplinire dispozițiile sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3402/15.11.2011 a Tribunalului Iași, în sensul de a efectua întoarcerea executării silite ca urmare a desființării procesului verbal de executare din 16.02.2011 întocmit în dosarul nr. 173/2010, întoarcere a executării ce constă în scoaterea intimatei S.C. „A.&J.” S.R.L. din posesia imobilului asupra căruia s-a săvârșit executarea silită în data de 16.02.2011 și reintrarea în posesia imobilului a contestatorilor din dosarul nr._ al Judecătoriei P..
Recurenta S.C. „K. B.” S.R.L. a susținut în motivarea recursului că prima instanță a considerat în mod greșit că, prin admiterea recursului contra sentinței civile nr. 1447/2011 a Judecătoriei P., dat fiind că nu a mai fost menținută soluția desființării întregii executării silite, în condițiile desființării numai a actului de executare al evacuării și a procesului verbal din 16.02.2011 prin care s-a constatat acest act de executare, măsura întoarcerii executării silite ar contraveni dispozițiilor deciziei civile nr. 3042 din 15.11.2011 a Tribunalului Iași, întrucât nu ar mai avea temei legal, raportat la disp. art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, prima instanță a încălcat legea și a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor 4041 alin. 1 Cod procedură civilă, susținând că întoarcerea executării prin repunerea părților în situația anterioară se dispune numai atunci când se desființează titlul executoriu sau executarea silită însăși, având în vedere dispozițiile art. 4042 Cod procedură civilă potrivit cărora „în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării”. Instanța de fond nu a observat că, în condițiile în care, în recursul din dosarul nr._, s-a desființat numai actul de executare al evacuării consemnat în procesul verbal din 16 februarie 2011, măsura întoarcerii executării prin repunerea părților în situația anterioară nu contravine cu nimic dispozițiilor deciziei pronunțate în recurs, în același timp, existând temeiul legal care să o justifice. Primei instanță a redus admiterea unei contestații la executare și desființarea unui act de executare constând în evacuarea dintr-un imobil, într-o simplă declarație formală a instanței, fără consecințe pe planul faptic, ceea ce este inadmisibil. Desființându-se un act de executare, conform art. 4042 alin. 1 Cod procedură civilă, părțile se repun în situația anterioară acelui act de executare, adică, cei care au fost evacuați în mod nelegal prin actul de executare din 16.02.2011, trebuie repuși în situația anterioară, cu alte cuvinte, reintegrați în imobil. Pentru că s-a constatat nelegalitatea actului de executare din data de 16 februarie 2011, s-au admis contestațiile la executare, s-a desființat procesul verbal de executare din data de 16 februarie 2011, întocmit de către B. C. V. în dosarul de executare nr. 173/2010, și s-a dispus întoarcerea executării silite, în sensul de a fi repuși contestatorii în situația existentă anterior săvârșirii executării silite. Or, aceste dispoziții ale instanței care a soluționat contestația la executare trebuie aduse la îndeplinire. Ordinea firească a aducerii la îndeplinire a celor două hotărâri ce se referă la unul și același bun, este ca aducându-se la îndeplinire prevederile hotărârii nr. 1447/20.05.2011, să se înlăture în fapt consecințele actului de executare din data de 16 februarie 2011, ca urmare a admiterii contestației și a desființării procesului verbal de executare din data de 16 februarie 2011, întocmit de către B. C. V. în dosarul de executare nr. 173/2010, iar ca urmare, contestatorii din dosarul nr._ al Judecătoriei P. să fie repuși în situația anterioară executării din data de 16 februarie, adică reintegrați în imobil. După reintegrarea lui A. C. și a lui S.C. „K. B.” S.R.L. în imobil, urmează ca, numai cu respectarea dispozițiilor legale, adică complinind lipsurile și încălcările legii pe care le-a sancționat instanța de judecată prin admiterea contestațiilor în dosarul nr._ al Judecătoriei P., să se reia executarea din dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. și să se aducă la îndeplinire prevederile sentinței civile nr. 1635/24.06.2010.
Mai susține recurenta că hotărârea recurată este contradictorie întrucât prima instanță susține că trebuie să se desfășoare o activitate de executare silită în condițiile în care, în același timp, reține că spațiul este deja evacuat și aflat în posesia intimatei. A doua contradicție este aceea ce constă în împrejurarea în care, recunoscându-se de către ambele părți că, în fapt, intimata se află în posesia imobilului aflat în litigiu, de la 16 februarie 2011 și până la momentul de față, se susține că rolul executorului judecătoresc este acela de a constata acest aspect. Prima instanță încalcă dispozițiile legale atunci când confundă activitatea de executare silită a evacuării (ce presupune o schimbare a situației de fapt prin scoaterea unui debitor din posesia unui imobil cu predarea posesiei efectiv către creditor), cu întocmirea unui act de constatare a unei situații de fapt. Mai mult, ceea ce pretinde instanța a se constata este o situație de fapt ce a fost realizată printr-un proces verbal nelegal săvârșit la 16.02.2011 și care a fost desființat prin admiterea unei contestații la executare. Încălcarea gravă a legii prin sentința recurată este cu atât mai accentuată, cu cât vine să se legitimeze un act de executare nelegal, constând în evacuarea unei persoane juridice fără ca împotriva acesteia să existe un titlu executoriu. Judecătoria P. a ignorat faptul că s-a admis contestația prin sentința civilă nr. 1447/20.05.2011, pe motiv că s-a procedat la executare fără a exista un titlu executoriu împotriva societății.
Recurenta mai învederează faptul că nu există nici un impediment la executarea sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., în mod eronat instanța de fond preluând aceeași motivare a executorului judecătoresc cu privire la pretinsa existență a unui impediment la executare. Dacă pentru un executor, în anumite situații, ar putea să existe piedici în aprecierea efectului unei hotărâri judecătorești, pentru instanța judecătorească ce trebuie să cenzureze legalitatea actului executorului judecătoresc, nu poate exista nici un impediment. În plus, deși recunoaște competența instanței de executare de a desluși dacă există sau nu o piedică la executare, instanța nu se pronunță. Pretinsa existență a unui impediment ce s-ar ridica la executarea dispozițiilor sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului lași, constituie un refuz nejustificat al executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită în condițiile legii, refuz ce se impune a fi sancționat prin admiterea contestației la executare, în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă. Existența sentinței civile nr. 1635 din 24.06.2010 pronunțată de către Judecătoria P. în dosarul nr._ nu constituie sub nici o formă impediment la executarea sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P.. Ceea ce a ignorat executorul judecătoresc este faptul că prin sentința civilă nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P. s-a desființat procesul verbal din data de 16 februarie 2011 întocmit în dosarul de executare nr. 173/2010, dosar de executare în care s-a pus în executare sentința civilă nr. 1635/24.06.2010. Pentru că s-a constatat nelegalitatea actului de executare din data de 16 februarie 2011, s-au admis contestațiile la executare, s-a desființat procesul verbal de executare din data de 16 februarie 2011 întocmit în dosarul de executare nr. 173/2010 și s-a dispus întoarcerea executării silite, în sensul de a fi repuși contestatorii în situația existentă anterior săvârșirii executării silite. Ordinea firească a aducerii la îndeplinire a celor două hotărâri ce se referă la unul și același bun, este ca, aducându-se la îndeplinire prevederile hotărârii nr. 1447/20.05.2011, să se înlăture în fapt consecințele actului de executare din data de 16 februarie 2011, ca urmare a admiterii contestației și a desființării procesului verbal de executare din data de 16 februarie 2011, iar ca urmare, contestatorii din dosarul nr._ al Judecătoriei P. să fie repuși în situația anterioară executării din data de 16 februarie, adică reintegrați în imobil.
După reintegrarea lui A. C. și a lui S.C. „K. B.” S.R.L. în imobil, urmează să se reia executarea din dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. și să se aducă la îndeplinire prevederile sentinței civile nr. 1635/24.06.2010. A susține că existența sentinței civile nr. 1635/24.06.2010 ar constitui impediment la aducerea la îndeplinire a prevederilor sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., înseamnă a lipsi de eficiență admiterea contestației la executare și dispoziția instanței prin care s-a dispus întoarcerea executării.
Pentru toate aceste motive, recurenta S.C. „KAMABCR” S.R.L. a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare conexată și desființării procesului verbal din data de 18 mai 2012 întocmit în dosarul de executare nr. 96/2012 al Biroului executorului judecătoresc C. V., dispunându-se ca executorul judecătoresc să aducă la îndeplinire dispozițiile sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, în sensul de a efectua întoarcerea executării ca urmare a desființării procesului verbal de executare din 16 februarie 2011 întocmit în dosarul nr. 173/2010, întoarcere a executării care constă în scoaterea intimatei S.C. „A.&J.” S.R.L. din posesia imobilului asupra căruia s-a săvârșit executarea silită în data de 16 februarie 2011, și reintrarea în posesia imobilului a contestatorilor din dosarul nr._ al Judecătoriei P..
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul formulat de contestatorul A. C. este întemeiat, iar recursul formulat de către contestatoarea S.C. „K. B.” S,R.L. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea a trei contestații la executare.
Astfel, prin contestația la executare înregistrată sub nr._, contestatorul A. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. „A.&J.” S.R.L., desființarea executării silite începută în dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. și a tuturor actelor de executare.
Prin cererea înregistrată sub nr._, contestatorul A. C. a formulat contestație la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită, solicitând desființarea procesului verbal încheiat la data de 28.03.2012 în dosarul de executare nr. 63/2012 de către B. C. V., precum și să se dispună ca executorul judecătoresc să aducă la îndeplinire dispozitivul sentinței civile nr. 1448/20.05.2011 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, în sensul de a efectua întoarcerea executării silite ca urmare a desființării procesului – verbal de executare din data de 16 februarie 2011 întocmit de B. C. V. în dosarul de executare nr. 173/2010, întoarcere a executării care constă în scoaterea intimatei S.C. „A.&J.” S.R.L. din imobilul asupra căruia s-a săvârșit executarea silită la data de 16 februarie 2011 și reintrarea în posesia imobilului a contestatorilor din dosarul nr._ al Judecătoriei P..
Prin cererea înregistrată sub nr._, S.C. „K. B.” S.R.L. a formulat contestație împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare silită, solicitând desființarea procesului verbal din 18.05.2012 întocmit de B. C. V. în dosarul de executare nr. 96/2012, precum și să se dispună ca executorul judecătoresc să aducă la îndeplinire dispozitivul sentinței civile nr. 1447/2011 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, în sensul de a efectua întoarcerea executării silite ca urmare a desființării procesului – verbal de executare din data de 16 februarie 2011 întocmit de B. C. V. în dosarul de executare nr. 173/2010, întoarcere a executării care constă în scoaterea intimatei S.C. „A.&J.” S.R.L. din imobilul asupra căruia s-a săvârșit executarea silită la data de 16 februarie 2011 și reintrarea în posesia imobilului a contestatorilor din dosarul nr._ al Judecătoriei P..
Se mai reține de către instanța de recurs că prin sentința civilă nr. 1730/30.04.2002 a Judecătoriei P., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 462/24.10.2007 a Curții de Apel Iași, a fost admisă acțiunea reclamantului A. C. în contradictoriu cu S.C. „Alimenco” S.A. și U. D., U. V., fiind obligați pârâții să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul comercial din P., . 29, parter, jud. Iași. În timpul soluționării acestei cauze, la data de 19.10.2006, S.C. „Alimenco” S.A. a obținut autorizația de construcție nr. 90, pentru extindere spațiu comercial din P., . 29, parter, jud. Iași, executând aceste lucrări. Totodată, prin contractul de vânzare – cumpărare active nr. 110/20.05.2009, S.C. „Alimenco” S.A. a vândut către S.C. „A.&J.” S.R.L. imobilul constând în extindere spațiu comercial situat în P., ., parter, în suprafață de 35 m.p.
La data de 19.08.2008, în dosarul de executare nr. 103/2008 al B. C. V., s-a procedat la punerea în posesie și deplină proprietate a creditorului A. C. cu spațiul comercial situat în P., ., parter și s-a declarat evacuată pârâta S.C. „Alimenco” S.A. din acest spațiu, fiind astfel adusă la îndeplinire sentința civilă nr. 1730/30.04.2002 a Judecătoriei P.. Totodată, prin acest proces verbal s-a constatat că spațiul este ocupat de către S.C. „A.&J.” S.R.L., împotriva căreia nu există un titlu executoriu.
Prin sentința civilă nr. 331/04.02.2009 a Judecătoriei P. (dosar nr._ ), definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 397/01.03.2010 a Tribunalului Iași, a fost admisă acțiunea reclamantului A. C. și s-a dispus evacuarea pârâților S.C. „A.&J.” S.R.L. și a S.C. „PETROCOM D&V” S.R.L. din spațiul situat în P., Ceferiștilor, ., jud. Iași. Contestatorul A. C. a solicitat punerea în executare a acestei sentințe civile, formându-se astfel dosarul de executare nr. 34/2009 al B. C. V., intimata S.C. „A.&J.” S.R.L. fiind evacuată din spațiul comercial spațiul situat în P., Ceferiștilor, ., jud. Iași, spațiu ce a fost predat creditorului A. C., conform procesului verbal încheiat la data de 02.04.2010.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1635/24.06.2010 a Judecătoriei P. (dosar nr._ ), definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 308/01.02.2011 a Tribunalului Iași, s-a lămurit titlul executoriu – sentința civilă nr. 331/04.02.2009 în sensul că evacuarea se referă la suprafața de 81,36 m.p. Totodată, s-a dispus anularea executării silite din dosarul de executare nr. 34/2009 cu privire la spațiul comercial de 35 m.p. ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 110/20.50.2009 încheiat între S.C. „Alimenco” S.A. (vânzător) și S.C. „A.&J.” S.R.L. (cumpărător), precum și întoarcerea executării cu privire la spațiul menționat.
Intimata S.C. „A.&J.” S.R.L. a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 1635/24.06.2010 a Judecătoriei P., formându-se dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V.. În acest dosar de executare a fost încheiat procesul –verbal din data de 08.02.2011 de stabilire a cheltuielilor de executare și a fost emisă somația din 08.02.2011 prin care debitorului A. C. i s-a pus în vedere ca în termen de 5 zile să se conformeze titlului executoriu – sentința civilă nr. 1635/2010 a Judecătoriei P. în sensul de a proceda la evacuarea din spațiul comercial în suprafață de 35 m.p. situat în P., . 29, parter, jud. Iași. La data de 16.02.2010 a fost încheiat procesul verbal de executare din cuprinsul căruia rezultă că s-a procedat la întoarcerea executării silite cu privire la spațiul comercial în suprafață de 35 m.p., intimata S.C. „A.&J.” S.R.L. fiind reintegrată în acest spațiu.
Împotriva executării silite din dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. contestatorii A. C. și S.C. „K. B.” S.R.L. au formulat contestații la executare. Prin sentința civilă nr. 1447/20.05.2011 pronunțată de Judecătoria P. (dosar nr._ ) au fost admise în parte cererile formulate de contestatorii A. C. și S.C. „K. B.” S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. „A.&J.” S.R.L., a fost anulată executarea silită realizată în dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V., precum și toate actele de executare silită întocmite în acest dosar, a fost anulată încheierea nr. 488/11.08.2010 dată de Judecătoria P. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de desființare a încheierii nr. 1218/10.09.2010. De asemenea, prin aceeași sentință civilă s-a dispus întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară executării silite. Prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 pronunțată de Tribunalul Iași a fost admis recursul și a fost modificată în parte sentința civilă nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., dispunându-se anularea procesului verbal de executare încheiat la data de 16.02.2011 de către B. C. V. în dosarul de executare nr. 173/2010 și menținerea celorlalte acte de executare efectuate în dosarul de executare nr. 173/2010. De asemenea, prin aceeași sentință civilă, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Din cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 3042/15.11.2011 pronunțată de Tribunalul Iași rezultă că instanța de recurs a reținut că, în condițiile în care evacuarea intimaților A. C. și S.C. „K. B.” S.R.L. a fost efectuată la data de 16.02.2011 cu nerespectarea dispozițiilor legale, în mod corect s-a dispus de prima instanță întoarcerea executării prin repunerea părților în situația anterioară.
Astfel, instanța de recurs constată că prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași au fost menținute dispozițiile sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P. referitoare la întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară executării silite.
Pe cale de consecință, se reține de către instanța de recurs că sunt întemeiate criticile formulate de recurente cu privire la faptul că instanța de fond în mod eronat a concluzionat că, urmare a pronunțării deciziei civile nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, nu au mai fost menținute dispozițiile din sentința civilă nr. 1447/20.05.2011 referitoare la întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară executării silite.
Totodată însă, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a respins contestațiile la executare înregistrate sub nr._ și sub nr._, formulate de contestatorii – recurenți, prin care aceștia solicitau desființarea procesului verbal încheiat la data de 28.03.2012 în dosarul de executare nr. 63/2012 al B. C. V. și a procesului verbal încheiat la data de 18.05.2012 în dosarul de executare nr. 96/2012 al B. C. V., precum și să se dispună ca executorul judecătoresc să aducă la îndeplinire dispozitivul sentinței civile nr. 1448/20.05.2011 a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, în sensul de a efectua întoarcerea executării silite ca urmare a desființării procesului – verbal de executare din data de 16 februarie 2011 întocmit de B. C. V. în dosarul de executare nr. 173/2010, întoarcere a executării care constă în scoaterea intimatei S.C. „A.&J.” S.R.L. din imobilul asupra căruia s-a săvârșit executarea silită la data de 16 februarie 2011 și reintrarea în posesia imobilului a contestatorilor din dosarul nr._ al Judecătoriei P..
Astfel, contestatorul A. C. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei S.C. „A.&J.” S.R.L., privind întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară executării silite, conform sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., modificată prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, formându-se dosarul de executare nr. 63/2012 al B. C. V..
Prin procesul verbal încheiat la data de 28.03.2012 în dosarul de executare nr. 63/2012 al B. C. V. s-a constatat că există un impediment la executare, respectiv că există două titluri executorii cu privire la același imobil situat în P., . 29, parter, jud. Iași (sentința civilă nr. 1447/2011 irevocabilă prin decizia civilă nr. 3042/2011 a Tribunalului Iași și sentința civilă nr. 1635/2010 irevocabilă prin decizia civilă nr. 308/2011.
La rândul său, contestatoarea S.C. „K. B.” S.R.L. a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei S.C. „A.&J.” S.R.L., privind întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară executării silite, conform sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., modificată prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, formându-se dosarul de executare nr. 96/2012 al B. C. V..
Prin procesul verbal încheiat la data de 18.05.2012 în dosarul de executare nr. 96/2012 al B. C. V. s-a constatat că există un impediment la executare, respectiv că există două titluri executorii cu privire la același imobil situat în P., . 29, parter, jud. Iași (sentința civilă nr. 1447/2011 irevocabilă prin decizia civilă nr. 3042/2011 a Tribunalului Iași și sentința civilă nr. 1635/2010 irevocabilă prin decizia civilă nr. 308/2011.
Astfel, prin cele două procese verbale a căror desființare au solicitat-o contestatorii, respectiv procesul verbal încheiat la data de 28.03.2012 în dosarul de executare nr. 63/2012 al B. C. V. și procesul verbal încheiat la data de 18.05.2012 în dosarul de executare nr. 96/2012 al B. C. V., s-a constatat de către executorul judecătoresc existența unui impediment la executare, ca urmare a existenței celor două titluri executorii cu privire la același imobil.
Or, instanța de recurs constată că cele două procese verbale, respectiv procesul verbal încheiat la data de 28.03.2012 în dosarul de executare nr. 63/2012 al B. C. V. și procesul verbal încheiat la data de 18.05.2012 în dosarul de executare nr. 96/2012 al B. C. V., sunt legale și temeinice, în mod corect instanța de fond respingând cererile contestatorilor de anulare a acestora.
În acest sens, se reține de către instanța de recurs că executorul judecătoresc a fost învestit de către contestatorii – recurenți cu punerea în executare a sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., modificată prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, în sensul întoarcerii executării în urma căreia au fost evacuați prin actul de executare din 16.02.2011 și repunerea lor în situația anterioară, respectiv reintegrarea lor în imobil. Însă, între părți s-a pronunțat și sentința civilă nr. nr. 1635/24.06.2010 a Judecătoriei P. (dosar nr._ ), definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 308/01.02.2011 a Tribunalului Iași, sentință prin care s-a lămurit titlul executoriu – sentința civilă nr. 331/04.02.2009 în sensul că evacuarea intimatei S.C. „A.&J.” S.R.L. se referă la suprafața de 81,36 m.p și s-a dispus totodată anularea executării silite din dosarul de executare nr. 34/2009 cu privire la spațiul comercial de 35 m.p. și întoarcerea executării cu privire la spațiul menționat.
În consecință, executorului judecătoresc i s-au prezentat două titluri executorii, unul care dispunea reintegrarea în spațiul comercial a contestatorilor – recurenți (sentința civilă nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P., modificată prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași), iar altul prin care se dispunea reintegrarea în spațiul comercial a intimatei (sentința civilă nr. 1635/24.06.2010 a Judecătoriei P.).
În aceste condiții, instanța de recurs reține că în mod corect executorul judecătoresc a constatat că există un impediment la executare prin cele două procese verbale.
Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că sunt neîntemeiate susținerile recurenților referitoare la faptul că existența sentinței civile nr. 1635/24.06.201 nu constituie un impediment la executarea sentinței civile nr. 1447/20.05.2011 a Judecătoriei P..
Prin considerentele expuse, instanța de executare, prin sentința pronunțată, și instanța de recurs au tranșat chestiunile litigioase ivite în procedurile execuționale inițiate de părți, astfel încât executorul judecătoresc va proceda la îndeplinirea atribuțiilor legale în conformitate cu titlurile jurisdicționale pronunțate. Din această perspectivă, soluția de respingere a contestațiilor la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc are la bază aprecierea instanței ca fiind legală măsura executorie de a stopa actele de executare până la momentul la care părțile, pe cale judiciară, își lămuresc titlurile contradictorii. În acest sens, instanța de executare s-a pronunțat exclusiv în limitele învestirii sale, constatând, pe de o parte că refuzul executorului judecătoresc are un temei legal, iar pe de altă parte, că, în raport de toate titlurile executorii pronunțate și de situația juridică existentă, nu se impune a se proceda la evacuarea S.C. „A.&J.” S.R.L. din spațiul de 35 m.p.
Cât privește susținerile recurenților referitoare la ordinea în care trebuiau aduse la îndeplinire cele două hotărâri judecătorești, care se referă la unul și același bun, instanța de recurs reține că repunerea în situația anterioară nu este o instituție care să se aplice automat și necondiționat, executorul judecătoresc fiind obligat să îndeplinească activitățile pentru care a fost învestit cu autoritatea legală, însă respectând situația juridică apărată de autoritatea definitivă, existentă la momentul îndeplinirii actului de executare. În acest sens, însăși recurenta recunoaște că reintegrarea sa în spațiu ar fi avut un caracter exclusiv provizoriu, jurisdicția definitivă stabilind că titlul executoriu nu viza spațiul comercial în suprafață de 35 m.p., obiect al litigiului dintre părți.
În ceea ce privește cererea contestatorului A. C. de desființare a executării silite începută în dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. și tuturor actelor, instanța de recurs reține că aceasta este întemeiată în parte, respectiv în ceea ce privește somația din data de 15.03.2012 emisă în dosarul de executare 173/2010 al B. C. V..
Astfel, în dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. au fost emise, inițial, procesul –verbal din data de 08.02.2011 de stabilire a cheltuielilor de executare, somația din 08.02.2011 prin care debitorului A. C. i s-a pus în vedere ca în termen de 5 zile să se conformeze titlului executoriu – sentința civilă nr. 1635/2010 a Judecătoriei P. în sensul de a proceda la evacuarea din spațiul comercial în suprafață de 35 m.p. situat în P., . 29, parter, jud. Iași, precum și procesul verbal de executare din data de 16.02.2010, anulat prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași. Ulterior pronunțării acestei sentințe civile, în dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. a fost emisă la data de 15.03.2012 o nouă somație prin care contestatorului A. C. i s-a pus în vedere ca, în termen de 5 zile, să procedeze la întoarcerea executorii silite cu privire la spațiul comercial în suprafață de 35 m.p. situat în P., ., . baza titlului executoriu – sentința civilă nr. 1635/2010 a Judecătoriei P..
Cu privire la somația de executare și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 08.02.2011, s-a reținut de către Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011, că aceste acte de executare sunt legale, astfel încât acestea nu mai pot forma obiectul controlului judecătoresc.
Totodată însă, în condițiile în care somația emisă la data de 08.02.2011 și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 08.02.2011, din dosarul de executare nr. 173/2010 al B. C. V. au fost menținute prin decizia civilă nr. 3042/15.11.2011, instanța de recurs reține că executorul judecătoresc trebuia să continue executarea silită ce formează obiectul dosarului de executare nr. 173/2010, nemaifiind necesară emiterea unei noi somații de executare.
Întrucât procesul – verbal de evacuare a fost anulat prin decizia nr. 3042/15.11.2011 a Tribunalului Iași, pentru nerespectarea termenului imperativ instituit de disp. art. 578 Cod procedură civilă, actele de executare anterioare au fost menținute, iar reluarea procedurii execuționale presupunea exclusiv săvârșirea evacuării debitorului întrucât prin ipoteză termenul legal fusese deja acoperit.
Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de fond a respins cererea contestatorului – recurent A. Cladiu de anulare a somației din data de 15.03. 2012 emisă în dosarul de executare 173/2010 al B. C. V..
Față de considerentele expuse, instanța de recurs constată că celelalte apărări invocate de contestatori prin cererile recurs nu se mai impun a fi analizate.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de recurenta S.C. „K. B.” S.R.L., va admite recursul formulat de recurentul A. C. și va modifica în parte sentința instanței de fond în sensul că va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul A. C. în contradictoriu cu intimatul S.C. „A.&J.” S.R.L., privitor la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 173/2010 al B. C. V., va anula somația din data de 15.03.2012 emisă în dosarul de executare nr. 173/2010 și va respinge cererea privind anularea celorlalte acte de executare. De asemenea, instanța de recurs va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părți în recurs, instanța de recurs constată că intimata S.C. „A.&J.” S.R.L. a făcut dovada achitării unui onorariu de avocat de 2000 lei, iar recurentul A. C. a unui onorariu de 800 lei.
Având în vedere soluția de respingere a recursului formulat de S.C. „K. B.” S.R.L., instanța, în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă va obliga această recurentă să achite intimatei suma de 1000 lei (1/2 din onorariul total), cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Totodată, având în vedere soluția de admitere a recursului formulat de recurentul A. C. și, implicit de admite în parte a uneia dintre cele două contestații formulate, instanța, în baza disp. art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, va compensa cheltuielile de judecată realizate de recurentul A. C. și intimata S.C. „A.&J.” S.R.L. în recurs până la concurența sumei de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul A. C. împotriva sentinței civile nr. 2094/5.07.2012 pronunțată de Judecătoria P., pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul A. C., dom. în mun. P., ., nr. 9, ., ., în contradictoriu cu intimatul S.C. „A.&J.” S.R.L., cu sediul în P., .. C18, ., privitor la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 173/2010 al B. C. V. (cerere înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Judecătoriei P.).
Anulează somația din data de 15.03.2012 emisă în dosar de executare 173/2010 al B. C. V..
Respinge cererea privind anularea celorlalte acte de executare în dosar de executare 173/2010 al B. C. V..
Respinge recursul formulat de recurenta S.C. „K. B.” S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2094/5.07.2012 pronunțată de Judecătoria P..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Admite în parte cererea intimatei S.C. „A.&J.” S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată și în consecință, obligă recurenta S.C. „K. B.” S.R.L. la plata intimatei S.C. „A.&J.” S.R.L. 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Compensează cheltuielile de judecată realizate de recurentul A. C. și intimata S.C. „A.&J.” S.R.L. în recurs până la concurența sumei de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. F.E.C. F.S. M.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 26.07.2013
Judecător fond: P. N. – E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 857/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 941/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
