Fond funciar. Decizia nr. 777/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 777/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 777/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Martie 2013
PREȘEDINTE – C. C. E.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – C. M.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 777/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de către reclamantul T. R. C. împotriva sentinței civile nr. 9092 din 27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind O.C.P.I. Iași, M. Iași, C. J.. De F. F. Iași, având ca obiect fond funciar rectificare t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 15.03.2013, 22.03.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 9092/27.04.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de petentul M. Iași și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul T. R. C. în contradictoriu cu pârâtul M. Iași ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. R. C., cu domiciliul în București, ., ., . în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, jud. Iași și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași(OCPI ) cu sediul în Iași, .. 8, prin reprezentanții lor legali, ca neîntemeiată.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
În modificarea TP nr._/03.10.1997 și a TP nr._ din 27.02.1998, emise pe numele T. R. C. s-a solicitat înscrierea corectă din punct de vedere al reclamantului a următoarelor parcele:
- ./46 în loc de nr. 2060/46(eronat trecut în tarlaua 56 și înscris greșit în TP cu nr._ din 03.10.1997(, cât și
- ./46/1, în loc de nr. 2060/46/1(eronat trecut astfel în tarlaua 56 și înscrisă greșit în TP nr._ din 27.02.1998).
În ceea ce privește primul capăt de cerere instanța urmează a-l respinge ca neîntemeiat în contextul dispozițiilor legii fondului funciar aplicabile în speță și nu al dispozițiilor invocate art.907 și urm. cod civil pentru următoarelwe considerente:
În fapt așa cum rezultă din anexa de validare necontestată de reclamant și titlurile de proprietate a căror modificare se solicită reclamantul T. R. C. a fost validat cu suprafața totală de 4 ha și respectiv 5,1180 ha, situat în extravilan/intravilan .. R., jud. Iași, suprafața înscrisă în titlu dar, în realitate, ar fi o schimbare și de amplasament din intravilan (_ mp – TP_/1998 în extravilan . R.) și nu numai o parcelă din 2060/46/1 în 2061/46/1, iar suprafață de_ mp(TP nr._/1997) extravilan R.(fila 6 verso) implică cum s-a reținut și schimbarea de amplasament respectiv din vechiul amplasament I. G.,așa cum s-a opinat și prin expertiza topo - cadastrală extrajudiciară C. C., unde se concluzionează la filele 55-56 următoarele:
- .(conform planului cadastral - planșa 3 anexa – trebuia să se scrie . de_ mp, delimitată de planșa 1 anexa de punctele 10,11,12,13,14,15,39,40,41,42,43,44,45,46, teren situat în totalitate pe vechiul amplasament I.C. T. din extravilan . R.), (trecut la C.A.P. cu decretul 115/1959), pentru care s-a emis TP nr._/27.02.1998, pe numele T. R. C..
- . planului cadastral – planșa 3 anexa- trebuia să se scrie ._ mp, delimitate pe planșa 1 anexa de punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,46,47, pentru care s-a emit TP_/03.10.1997 pe numele T. R. C., teren situat astfel:
- zona delimitată de punctele 1,2,10,46,47 de 6953 mp situată pe vechea locație I.C. T./1930, din extravilan Valea L., din . C..P. cu Decretul 115/1959).
- Zona delimitată de punctele 2,3,4,5,6,7,8,9,10 de_ mp, teren vecin primit de T. R. C. din vechiul amplasament I. G./1947, din extravilan . T56(aflat în zona de nord a parcelei 4 din planșa 4 anexa – plan topo ing. R./1947).
- Vechiul amplasament I. G./1947, din extravilan . T56, . planului cadastral este . fost situat de drept în extravilanul comunei R., până după promulgarea comunei Valea L. din 2004. Și terenul I.C. T./1930 din extravilan . R.), ./46 și 2060/46/1(conform planului cadastral trebuia să se scrie ._/46/1 a fost situat de drept în extravilanul comunei R., până după promulgarea comunei Valea L. din 2004.
În acest context cererea reclamantului echivalează cu o nouă reconstituire și nu doar o rectificare (modificare) cum susține reclamantul, ce este contrar dispozițiilor art. 9 și urm. din Legea 18/1991, fiind inadmisibilă reconstituirea direct în instanță a dreptului de proprietate pe un alt amplasament, fiind o procedură specială se cere ca o condiție sine qua nom, parcurgerea procedurii administrației jurisdicționale în fața comisiei de judecată.
La data întocmirii măsurătorilor, în anul 1997 și 1998, parcelele 2060/46 și 2060/46/1 nu au fost contestate deși reclamantul prin acțiune susține că nu se impun modificări sub aspectul amplasamentului contrar acestor afirmații rectificarea presupune o analiză a titlurilor emise terțelor persoane ce au proprietatea pe amplasamentul indicat de expert . Fișele de punere în posesie au fost însușite de reclamant fără obiecțiuni, iar pe de altă parte analiza legalității titlurilor emise în procedurile Lg. 18/1991 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data emiterii titlurilor (1997 și 1998).
Mai mult reclamantul nici nu a precizat că rectificarea solicitată vizează și o schimbare de amplasament, cum s-a reținut prin expertiza topo - cadastrală fila 55 dosar, schimbarea de amplasament din vechiul amplasament I. G., așa cum s-a opinat prin expertiza topo-cadastrală extrajudiciară C. C. fila 55 dosar și mai sus redat:
În ceea ce privește pretenția constând în schimbarea amplasamentului suprafeței de_ mp din intravilan în extravilan și pentru_ mp pe un alt amplasament ce vizează proprietatea unui terț pe motiv că acesta este amplasamentul real în prezent și nu cel din data emiterii titlului și în raport de care se analizează legalitatea titlului, reprezintă în fapt și calificată de instanță ca fiind o pretenție litigioasă, care din punct de vedere juridic, este calificată ca fiind constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/1997 și nr._/1998, pentru o suprafață de_ mp și respectiv_ mp și reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren în amplasamente ce implică și modificarea implicită a celorlalte parcele din titlurile unor terțe persoane.
Deși, reclamantul nu își motivează această pretenție în drept decât în condițiile Codului civil și nu prin trimitere la dispozițiile legilor fondului funciar Lg.18/1991 cu modificările și completările ulterioare cât timp instanța este investită cu modificarea Titlurilor de proprietate pe dispozițiile art. III din Lg.169/1997, cât și a celorlalte dispoziții incidente reconstituirii dreptului de proprietate finalizată cu eliberarea TP constată că titlurile, în ceea ce privește suprafața de_ mp și_ mp teren sunt legal și corect emise, suprafețele de teren reconstituite respectând atât locul situării – intravilan/extravilan, cât și categoria de folosință, conform hotărârii de validare, singurul aspect litigios indicat de reclamant fiind cel al stabilirii amplasamentului, care este firesc implică și altă parcelă.
În ceea ce privește reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate pe un alt amplasament, instanța reține că acest capăt de cerere are un caracter accesoriu față de capătul de cerere principal, astfel încât, cum se constată că titlul de proprietate nr._/03.10.1997/ și respectiv nr118199/27.02.1998 nu sunt lovite de nulitate, capătul de cerere principal urmând a fi respins și această pretenție apare ca neîntemeiată.
În consecință, față de cele reținute și văzând și dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997 așa cum a fost modificată prin Titlul V articol unic pct.1 din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora „dispozițiile modificatoare sau de completare sau de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor […] eliberate cu respectarea prevederilor Legea Fondului F. nr.18/1991, la data întocmirii lor”, instanța constată că acțiunea formulată este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge, reținând că modificările de amplasament solicitate de beneficiarii titlurilor de proprietate eliberate sub imperiul legii 18/1991 înainte de consacrarea principiului reconstituirii pe vechiul amplasament, nu se încadrează, de principiu, printre motivele de nulitate consacrate de art. III Legea nr.169/1997, în lipsa unor alte cauze de nulitate, prin constatarea nulității absolute a unor asemenea acte doar în ideea evitării anulării titlului conform cu dorința solicitantului, încălcându-se prin aceasta în mod substanțial principiul stabilității raporturilor juridice civile, aspect ce urmează a fi soluționat de reclamant, într-un alt cadru procesual guvernat de dispozițiile art. 755 și următoarele N.C.C. în raport cu proprietarii suprafețelor limitrofe.
În soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiului Iași se va reține următoarea argumentare:
Se va admite excepția invocată de pârâtul M. Iași în procedura fondului funciar această instituție nu are atribuții privind vecinătățile, considerent pentru care se justifică admiterea excepției, conform art. III(1) din Legea nr. 18/1991 și art. 5 lit. e și art. 6 lit. 1 din HG nr. 890/2005 și cu următoarea argumentare:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Iași va fi admisă, motivat și de faptul că potrivit dispozițiilor art. III alin.(2) din legea nr. 169/1997, nulitatea poate fi invocată numai în contradictoriu cu Primarul, Prefectul, Autoritatea Națională pentru Reconstituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
În raport cu dispozițiile art. III(1) din Legea nr. 169/1997, deși nulitatea este absolută, aceasta poate fi invocată numai în contradictoriu cu persoanele prevăzute de art. III(2) din lege.
Comisiile județene de fond funciar au, potrivit art. 52(2) din legea nr. 18/1991 calitatea procesuală activă sau pasivă în limitele competenței lor, pentru motivele prevăzute de art.III(1) din legea nr. 169/1997, iar pârâtul din prezenta cauză – M. Iași, jud. Iași nu figurează printre persoanele prevăzute de art. III(2) din Legea nr. 169/1997 pentru a fi în drept să figureze în procese privind nulitatea absolută a titlului în litigiu.
Faptul că ipotezele prevăzute de art. III(1) din lege nu este în drept să figureze ca parte în acțiune în constatarea nulității rezultă și din cuprinsul art. 5 lit. e și respectiv art. 6 lit. i din HG nr. 8907/2005 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor.
Potrivit textelor sus-citate numai două condiții au ca atribuții identificarea terenurilor atribuite ilegal și sesizarea Primarului și nu a Primăriei, respectiv Prefectului acre este „în drept” ca autoritate publică și nu ca președinte al comisiei, să înainteze sub semnătură privată acțiunea în constatarea nulității absolute ori să aibă calitatea procesuală pasivă în astfel de acțiuni.
Coroborând dispozițiile sus-evocate și transpuse în analizarea cererii, se constată că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu M. Iași, județul Iași ce nu are atribuțiile sale de a sta în proces în fața instanțelor de judecată cu privire la actele de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pe acest considerent urmează a fi admisă excepția invocată din oficiu și respinsă acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă și dispune în considerarea acestor aspecte, respingerea acțiunii.
În contextul de mai sus, se va dispune dispozitivul prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul T. R. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentul că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât a reținut aspecte nereale respectiv că a avut apărător ales că a solicitat expertiza topo, că are un alt număr al titlului de proprietate, că a solicitat schimbare de amplasament din intravilan în extravilan și o nouă reconstituire. Principiul disponibilității a fost nesocotit iar hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acțiunea de îndreptare eroare materială a fost transformată în multiple acțiuni litigioase. Raționament ului potrivit căruia doar dacă titlul invocat era lovit de nulitate îndreptarea erorii materiale solicitate era posibilă îi lipsește logica juridică. Acțiunea a fost transformată dintr-o acțiune necontencioasă în una contencioasă. Au fost ignorate dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea 7/1996 calitate procesuală pasivă are doar O.C.P.I. Iași.
Intimații, legal citați, nu și-au precizat poziția procesuală față de cererea formulată printr-o întâmpinare.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Tribunalul reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul T. R. C. are ca obiect rectificarea titlurilor emise în beneficiul său în procedura de aplicare a Legii 18/1991, rectificare impusă de eroarea strecurată cu privire la suprafețele de teren amplasate în T. 56 care au fost în mod greșit identificate prin . 2060/46/1 în loc de . 2061/46/1. Prin actul de învestire reclamantul a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâți pe O.C.P.I. Iași, M. Iași și C. Județeană Iași pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Cererii deduse prezentei judecăți îi sunt aplicabile dispozițiile art. 58 teza II-a din Legea 18/1991. Potrivit textului de lege pe baza hotărârii judecătorești definitive comisia județeană care a emis titlul de proprietate îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa.
Procedura de soluționare a unei astfel de cereri este una contencioasă excedând reglementării cuprinse în art. 331 și urm. Cod procedură civilă. Trimiterea recurentului la decizia nr. LXII/2007 a Î.C.C.J. este irelevantă câtă vreme stabilește lipsa calității procesuale pasive a O.C.P.I. Iași în cererile având ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile art. 50 din Legea 7/1996.
Un argument în plus ce susține caracterul contencios al actului de învestire este cel ce se impune urmare a interpretării dispozițiilor art. 591 din Legea 18/1991. În puterea acestei norme îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate se efectuează de O.C.P.I., rectificarea titlurilor de proprietate având drept fundament hotărârea Comisiei județene. Subliniază tribunalul că eroarea materială este restrânsă de legiuitor la sfera erorilor de scriere. Eroarea reclamată în prezentul litigiu este cea săvârșită sub aspectul nr. parcelelor în care sunt amplasate terenurile reconstituite. Între cuprinsul proceselor verbale de punere în posesie aflate la filele 8 – 9 dosar fond cu schițele aferente acestora și amplasamentul terenurilor reconstituite menționate în titlurile de proprietate există deplina concordanță. Calchierea existentă între actele prealabile emise în procedura administrativă a reconstituirii dreptului de proprietate și actul final al acestei proceduri sub aspectul litigios (cel al nr. de parcelă) exclude eroarea invocată de reclamant din categoria erorilor materiale vizate de norma înscrisă în art. 591 din Legea 18/1991. D. plasarea în această ipoteză ar argumenta caracterul necontencios al procedurii iar pe de altă parte mijlocirea instanței, prin acțiunea directă adresată spre remedierea erorii materiale ar fi de prisos.
Concluzionând, nu pot fi primite nici susținerile recurentului relative la caracterul necontencios al actului de învestire și nici susținerile relative la calificarea erorii ce se impun e a fi remediată ca eroare materială.
Reclamantul în puterea principiului disponibilității pe care înțelege a-l invoca în prezentul recurs este cel care a solicitat citarea în calitate de pârâți a O.C.P.I. Iași, Comisiei Județene Iași pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor și a M. Iași.
Pornind de la achiesarea imanentă ce rezultă din cuprinsul cererii de recurs relativă la structura raportului juridic litigios tribunalul reține că pârâta C. Județeană Iași pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.
Pe de o parte, în limitele învestirii este lipsită de interes critica recurentului pe acest aspect.
Pe de altă parte, în procedura Legii 18/1991 Comisiile județene sunt emitentele titlurilor de proprietate astfel încât orice modificări aduse acestora trebuie să li se opună în cadrul judecății.
Pe fondul litigiului, tribunalul reține că la data de 3.10.1997 a fost eliberat pe numele reclamantului titlul de proprietate nr._ prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 4 ha din care 1 ha 7153 m.p. este amplasată în T.56, p. 2060/46. La data de 27.02.1998 i-a fost eliberat un al doilea titlu de proprietate nr._ pentru suprafața totală de 5 ha și 1180 m.p., suprafața de 2 ha și 4277 m.p. fiind amplasată în T.56, .. Deși cele două suprafețe de teren sunt identificate prin aceeași . în primul titlu de proprietate aceasta apare ca aparținând extravilanului comunei R. iar cel de-al doilea titlu de proprietate apare ca aparținând extravilanului comunei R. și intravilanului satului Valea L..
Adresa nr. 6376/13.10.2011 emisă de Primăria comunei Valea L. atestă că nr. de parcelă 2060 este atribuit conform planului cadastral unui drum de exploatare DE 2060 iar nr. de parcelă 2061 trebuia trecut în titlurile de proprietate nr._/3.10.1997 și nr._/27.02.1998 emise pe numele reclamantului în locul nr. 2060 trecut din eroare.
Prin încheierea nr._/26.10.2011 dată în dosarul nr._/26.09.2011 O.C.P.I. Iași a respins cererea reclamantului privind întabularea dreptului său de proprietate motivat de neconcordanța existentă între identificatorul cadastral din acte și cel din planul cadastral.
În prezența acestor elemente și pornind de la solicitarea recurentului cuprinsă în cererea depusă la fila 33 dosar recurs – de administrare a probei cu expertiză topo judiciară – incidente sunt dispozițiile art. 312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă. Conform acestora casarea hotărârii atacate se pronunță în toate cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi; în caz de casare curțile de apel și tribunalele vor judeca pricina în fond fie la termenul când a avut loc admiterea recursului situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
Stabilirea situației de fapt și a raportului juridic real dintre părțile în litigiu este atribuit instanței de fond ceea ce implică administrarea probatoriului apreciat de instanță ca relevant în speță. Controlul judiciar – în măsura criticilor aduse de recurent – impune și evaluarea legalei administrări a probelor și a suficientei lor în raport de aspectele de fapt ce se impun a fi lămurite.
În speță determinantă pentru sancționarea situației deduse pretinsei judecăți este stabilirea relației existente între limitele fizice ale obiectului dreptului de proprietate – cele două suprafețe de teren în litigiu de 17.153 m.p. respectiv 24.277 m.p. – prin valorificarea actelor de reconstituire și a megieșiilor indicate în cele 2 titluri și identificatorul cadastral al acestor limite cuprins în planul cadastral întocmit pentru T.56.
Înaintea instanței de fond a fost depus la dosar de către reclamant raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert tehnic C. C. Hotărârea judecătorului fondului argumentează soluția de respingere a actului de învestire pe această lucrare de specialitate. Ori dezlegările date științific situației de fapt de către d-l expert sunt irelevante în speță câtă vreme gravitează în jurul amplasamentului terenului la momentul uzurpării sale de către Statul Român comunist.
Tribunalul a respins în ședința publică din data de 26.10.2012 probă cu expertiză în specialitatea topografie cadastru și geodezie în aplicarea art. 305 Cod procedură civilă. Limitarea impusă de legiuitor prin mijlocirea acestui text probatoriului în calea de atac a recursului a făcut cu neputință punerea în discuția contradictorie a părților a obiectivelor lucrării de specialitate solicitate. Spre conformarea la principiul contradictorialității în granițele aspectului relevant sancționării litigiului urmează a fi acordat cuvântul părților pe obiectivele la raportul de expertiză.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamantul T. R. C. împotriva sentinței civile nr. 9092/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o casează în parte în sensul că:
Reține cauza spre rejudecare în vederea administrării de probe noi, expertiză topo – cadastrală.
Fixează termen de judecată la 31.05.2013 pentru când se vor cita părțile.
Menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.03.2013.
Președinte, C. E. C. | Judecător, Doinița T. | Judecător, M. C. |
Grefier, G. I. |
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/29.05.2013
Judecător fond: A. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 852/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
