Fond funciar. Decizia nr. 857/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 857/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Aprilie 2013
Președinte - F. S.
Judecător - M. M.
Judecător – D. I.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 857
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul C. J. împotriva sentinței civile nr._/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimate C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, P. C. A., având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul de către grefierul de ședință,
Întrucât s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art.242 C., constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins cererea reclamantului C. J. formulata in contradictoriu cu pârâta C. judeteana de fond funciar Iași si Primaria A. prin care solicita sa fie pus in posesie pe suprafata de 2, 15 ha .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la cele doua exceptii, prima instanță a reținut că acestea sunt nefondate întrucât cererea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile legii fondului funciar, astfel încât este scutita de la plata taxei de timbru .
In ce privește calitatea procesuală pasiva instanța de fond a retinut ca pârâta are calitate in conformitate cu disp. HG 8908/2005 având in vedere obiectul cereri .
Pe fondul cauzei instanța de fond a apreciat că cererea reclamantului nu este întemeiată deoarece, deși acesta solicita sa fie pus in posesie pe suprafața de 2, 15 ha, din actele administrate nu rezultă că reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe aceasta suprafață de teren .
Ori, având in vedere dispozițiile legii fondului funciar în care se arată ca punerea în posesie se realizează după validarea dreptului de proprietate instanța a respins cererea ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece, a demonstrat că este înscris la Arhivele Statului cu suprafața de 2,15 ha. Reclamantul a mai precizat că nu a fost pus în posesie cu suprafața de 2 ha înscrisă în tilul de proprietate, astfel că se impune și obligarea pârâtelor la daune.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul declarat de către reclamant este nefondat față de următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă recurentul reclamant a solicitat obligarea pârâtelor să îl pună în posesie cu suprafața de 2,15 ha teren, ce a constituit proprietatea autoarei sale, Costirnache E., conform certificatului nr. 8719 din 28.10.1991 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului.
Potrivit art. 8 alin 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, modificată și completată a fondului funciar : „ (1) Stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor care se gãsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. „ De asemenea, art. 109 alin 2 Cod procedură civilă prevede că: „ (2) În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, in condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata. „.;
Analizând întregul probator administrat în cauză, rezultă că hotărârea atacată este temeinică și legală, recursul fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare .
Astfel, instanța de control judiciar reține că, din interpretarea celor două dispoziții legale redate mai sus ( art. 8 alin 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 109 alin 2 Cod procedură civilă) rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate se efectuează exclusiv prin procedura administrativ jurisdicțională reglementată de legile fondului funciar .
De asemenea, așa cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară în materie, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, este necesară formularea unei cereri, excluzându-se de către legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu . În această situație nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 21 din Constituția României, deoarece procedura prealabilă a contestației are aspectul unei proceduri administrativ jurisdicționale .
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține că acțiunea recurentului reclamant este nefondată, în condițiile în care, acesta nu a respectat dispozițiile legale în materie, respectiv procedura instituită de legile fondului funciar, în sensul că nu a formulat nicio cerere scrisă, în termenele prevăzute succesiv de aceste acte normative .
Este evident că ne aflăm în fața unui teren ce se circumscrie dispozițiilor legii fondului funciar și pentru care recurentul nu a făcut dovada formulării vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că acesta nu poate solicita restituirea sa în baza dreptului comun.
În acest sens, soluționând un recurs în interesul legii, instanța supremă a statuat prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008 că, potrivit principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale. Or, în cauză, ne aflăm în fața existenței unei legi speciale, așa încât, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile unei legi speciale, cum este și Legea nr. 18/1991, nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art. 480 Cod civil.
În aceste condiții, este evident că, acțiunea recurentului reclamant este nefondată în condițiile în care, nu a înțeles să urmeze dispozițiile normelor cu caracter special, aplicarea normei speciale fiind obligatorie, indiferent de rezultatul pe care aceasta îl determină.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța văzând și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, va respinge recursul, urmând să mențină sentința civilă nr._/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C. J. împotriva sentinței civile nr._/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. S. M. M. D. I.
GREFIER,
M. Getuța
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 17.05.2013
JUD. F. – C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 879/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
