Contestaţie la executare. Decizia nr. 191/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 191/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Martie 2014
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 191/2014
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/2303 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimat W. F. I. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 07.03.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr._/18.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul W. F. I. L. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași și s-a dispus anularea executării silite în dosarul de executare nr._/04.04.2013 și a tuturor formelor de executare respectiv titlul executoriu nr._ și a somației nr.22/_ /_.
Instanța de fond a constatat că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._, contestatorul W. F. I. L. a solicitat anularea executării silite începute împotriva sa de către intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, cu cheltuieli de judecată.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
În motivarea contestației la executare se arată că decizia în baza căreia s-au emis titlul executoriu și somația de către intimată nu a fost comunicată contestatorului, care nu a avut astfel posibilitatea de a o contesta, el neștiind de unde provin sumele restante.
Legal citată, intimata, prin reprezentanții săi legali, a înaintat la dosar actele din dosarul de executare și întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare, deoarece, în urma neefectuării de plăți în contul obligațiilor fiscale, s-a procedat la începerea executării silite împotriva contestatorului.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că titlul executoriu a fost emis în baza deciziei de calcul accesorii nr._, din data de 31.12.2012, decizie care, însă nu se regăsește printre actele din dosarul de executare înaintate la dosar de către intimată.
Instanța a constatat că intimata nu face dovada comunicării către contestator a deciziei respective, în vreuna dintre modalitățile prevăzute de disp. art. 44 din OG nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală, decizia constituind, potrivit disp. art. 86 din OG nr. 92/2003 rep. și înștiințare de plată de la data comunicării, în condițiile în care prin ea se stabilesc sume de plată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași.
Apelanta a arătat că apreluat dosarul fiscal și competența de urmărire și încasare a contribuțiilor privind asigurările de sănătate conform Ordinului Comun și a procedat la emiterea actelor de executare. Necomunicarea deciziei de impunere, consideră apelanta, trebuia invocată în termenul de contestație la executare raportat la data primirii somației iar motivele de contestație trebuie să aibă în vedere doar executarea silită.
Apelanta arată că, la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere, art.44 al.2 din OG nr.92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitatea de comunicare.
Apelanta critică și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată deoarece sunt vădit disproporționate în raport de complexitatea cauzei.
Apelanta a solicitat admiterea apelului.
Legal citată intimatul W. F. I. L. a depus întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit art.476 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul neîntemeiat.
Intimata a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr._/31.12.2012 (fila 24 dosar fond) având ca obiect calcul accesorii.
Potrivit art.44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat printr-una din următoarele modalități: prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã; prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal; prin poștã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscalã, a unui anunț în care se menționeazã cã a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevãzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autoritãții administrației publice locale respective.
Conform alin.4 a art.44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor, iar conform art.43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art.90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare.
Potrivit art.92 din Codul de procedură civilă, înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea și semnătura acestuia. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa locuinței acestuia, încheind despre acestea proces verbal.
Analizând și coroborând dispozițiile legale care reglementează procedura comunicării actului administrativ fiscal, instanța reține că deși legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora, totuși, trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal și prin urmare obligația la comunicare a actului.
Apelanta nu a susținut că ar fi comunicat actul. Conform art.45 din OG nr.92/2003 actul fiscal produce efecte din momentul comunicării, în caz contrar nu este opozabil contribuabilului.
Conform art.141 OG 92/2003 titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă.
Obligația de comunicare a deciziei de impunere este prevăzută și pentru ca debitorul să poată exercita căile de atac împotriva sa.
Nu poate fi astfel reținut motivul invocat de contestator în privința termenului în care putea fi invocată lipsa comunicării deciziei de impunere, Tribunalul are în vedere dispozițiile art.173 al.1 și art.86 al.6 Cod procedură fiscală. Lipsa comunicării acestei decizii echivalează cu lipsa titlului executoriu și începerea executării silite în condiții de nelegalitate.
În privința cheltuielilor de judecată, Tribunalul, având în vedere suma de 156 lei la care a fost obligată apelanta, apreciază că nu este disproporționată în raport de complexitatea cauzei.
În raport de aceste considerente, constată nefondat apelul care va fi respins, cu păstrarea sentinței de fond ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile_ din 18.07.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.03.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.C. D.I. C.D.
Red.DC
Tehnored/BED
2ex/04.09.2014
Jud. fond O. M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 367/2014. Tribunalul IAŞI | Expropriere. Sentința nr. 825/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
