Legea 10/2001. Sentința nr. 378/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 378/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 378/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - A. M. C.
Grefier - I. A. G.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 378/2014
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta V. C. și pe pârâții M. IAȘI P. P., R. N., B. M. I., I. I. E., I. I. D. și I. L. D., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâtul B. M. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâtul M. Iași și reclamanta, au înaintat la dosarul cauzei precizări, după care,
Instanța aduce la cunoștința pârâtului faptul că, prezenta cauză, a fost repusă pe rol pentru a se formula concluzii și pe excepția inadmisibilității cererii de restituire.
Având cuvântul, pârâtul B. solicită admiterea excepției invocate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor invocate în cauză – excepția inadmisibilității, excepția tardivității și excepția lipsei calității procesual pasive și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
P. cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr._ reclamanta V. C. a chemat în judecată pe pârâții M. Iași prin P., I. D., R. N. și B. M. I. spre a se dispune, prin hotărâre judecătorească, obligarea acestora să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Iași, . (fostă . nr. 6, fostă . nr. 14), compus din construcție cu destinație de locuință și teren, iar pentru imobilele ce nu pot fi restituite, a solicitat despăgubiri prin echivalent bănesc.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că este singura moștenitoare în viață a autorilor ei (bunic matern) G. C. și a mamei ei G. E., dovadă pe care o va face prin actele de stare civile pe care le va anexa. P. actul de vânzare-cumpărare nr. 3641/06.04.1935, bunicul ei, G. C., a dobândit proprietatea asupra unei suprafețe de teren de 483 mp situată în Iași, . (compusă din două parcele alăturate de câte 255 și respectiv 228 mp). Acest contract a fost autentificat de tribunalul Județean Iași – Secția a III-a (Anexa 1 acțiune). Terenul era deservit și de o servitute de trecere așa cum rezultă din certificatul emis de grefa Secției a III-a a Tribunalului Iași (Anexa 2 acțiune). Pe acest teren a fost construit imobilul, și astăzi existent, pe trei nivele (subsol, parter și etaj) astfel cum rezultă și din „Foaia de date pentru Cartea Funciară” însoțitoare a Convocării pentru 26.06.1940 a Direcției Cărților Funciare și Cadastrului Funciar – Comisia pentru Înlocuirea Cărților Funciare în M. Iași ( anexa 3 acțiune). La acea dată, imobilul de pe . avea adresa . nr.14 – același imobil având, în timp, și adresa . nr. 6. Pentru construirea imobilului s-a întocmit Proiectul de arhitectură pe care îl anexează. Dovada dreptului – calitatea procesuală activă o dovedește cu următoarele înscrisuri:
„actul de naștere” nr._ eliberat de Primăria Municipiului Iași (anexa 5 acțiune) face dovada că mama ei, G. E., este fiica lui C. G. și a Eufimiei G., fapt ce este atestat și de actul oficial „Certificat de naștere” emis sub nr._/22.10.1959 de Sfatul Popular Iași, nașterea fiind trecută în Registrul Stării Civile sub nr. 601/16.04.1918 (anexa 6 la acțiune). La data de 31.10.1940, E. G. s-a căsătorit cu V. C. – tatăl ei, fapt ce rezultă din „Extrasul din Registrul Stării Civile pentru căsătoriți pe anul 1940 a Orașului Iași (anexa 7 la acțiune). Din căsătoria părinților ei, E. cu C. V. a rezultat nașterea ei, V. C., fapt dovedit cu Certificatul de naștere ..g. nr._ eliberat sub nr._/13.08.1953. mama ei, revenită la numele de G. E. decedează la data de 08.02.2008 fapt atestat de Certificatul de deces . nr._ (anexa 9 la acțiune) cât și de Cartea de identitate . nr._ emisă de Secția a 8-a Poliție București pe numele G. E. (anexa 10 la acțiune). După divorțul de tatăl ei, C. V., mama ei a mai fost căsătorită de două ori, deținând în cea de-a doua căsătorie numele S. și în cea de-a treia numele I., ambele căsătorii terminându-se prin divorț, de fiecare dată mama ei revenind la numele de G.. Calitatea ei de unică moștenitoare este atestată de Certificatul de moștenitor nr. 143/27.06.2008 eliberat de Biroul Notarial „Mentor” (anexa 11 la acțiune). Proprietatea familiei asupra imobilului trecut în proprietatea statului, abuziv, este demonstrată și de „Contractul de închiriere” prin care E. V. (numele mamei ei în timpul căsătoriei cu tatăl ei, C. V.) închiriază imobilul către Direcțiunea Generală a Drumurilor, închirierea vizând parterul și etajul imobilului (anexa 12 la acțiune) – fapt confirmat și de Adresa nr. 2794/11.10.1948 – adresată proprietarei (la acel moment căsătorită Savini). Sub același nume de E. Savini – la recensământul din 1950, E. Savini figura ca proprietar al imobilului – la acea vreme situat pe . nr. 6 – completează Declarațiile individuale pentru apartamentele 1, 2, 3 și 4 din imobil (anexele 14-17 la acțiune). P. intermediul executorului judecătoresc B. G., E. G. notifică atât Primăria Municipiului Iași cât și Prefectura Județului Iași spre a-i fi restituit, în natură, imobilul situat în municipiul Iași, . (fosta Fundac N. B. nr. 6, fostă I.G. D. nr. 14) – în realitate .. Notificarea a fost înaintată sub nr. 709/N/2001 (anexele 18 și 19 la acțiune). Prefectura Județului Iași comunică, prin Adresa nr. 1517/04.10.2001 că nu ea este cea care urmează să fie notificată ci deținătoarea imobilelor – adică Primăria Iași. Primăria Iași, cu Adresa nr._/24.10.2001 solicită completarea dosarului cu alte înscrisuri, fapt împlinit în mai multe rânduri, pentru ca abia în anul 2008, prin Decizia nr. 1802/06.02.2008, comunicată petentei îndreptățite la restituire G. E. – că cererea sa este respinsă – referirea făcându-se la imobilul de pe . și nu pentru imobilul de pe . (pentru care, prin Notificare, s-au precizat și fostele adrese anterioare). De menționat că la 2 zile după emiterea acestei decizii G. E. decedează; în calitate de unic moștenitor a reluat corespondența cu Primăria Iași, dreptul de proprietate fiind imprescriptibil. La notificarea transmisă de „Cabinetul de avocat M. Ș.” în numele și pentru ea, petenta V. C., Serviciul juridic al Primăriei Iași comunică cu adresa nr._/20.08.2011 o copie a deciziei nr. 180/2008 iar Serviciul Administrare Spații cu Destinația de Locuințe cu adresa nr._/19.08.2011 face trimitere la imobilul din Iași, . nr. 6 – indicând deținătorii actuali, fără nici o altă lămurire sau trimitere la faptul că prin Notificare viza imobilul din Iași, ., fapt ce dovedește, prin omitere, că nu se dorește să se știe ce regim juridic are imobilul solicitat a fi restituit în natură; în 2008 prin Decizia nr. 180 Primăria referindu-se la ., iar prin acest răspuns la . nr. 6.
Lăsând să planeze incertitudinea și misterul asupra cererilor formulate, se demonstrează un interes ocult pentru ca soarta acestui imobil să o hotărască Primăria în interes personal sau pentru persoane agreate.P. răspunsul anterior menționat al serviciului de Administrare Spații al Primăriei Iași i se face cunoscut că apartamentele imobilului ce formează obiectul prezentei cereri, sunt ocupate de: 1) I. D. proprietar al apartamentului ce-l ocupă din anul 2008 în baza Legii nr. 112/1995; 2) R. N. chiriașă; 3) B. M. I. chiriaș, fapt ce a determinat chemarea acestor persoane în judecată, ca pârâți persoane fizice, urmând ca aceștia să îi lase în liniștită posesie și deplină proprietate apartamentele ce ocupă, primul cu titlu incert, ultimii doi fără titlu.
Potrivit art. 21 alin. 1 din legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, „imobilele – terenuri și construcții – preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau o companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare”.
Potrivit art. 22 alin. 1 din aceeași lege „persoana îndreptățită va notifica în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului”.
Rezultă din aceste dispoziții legale că legea a instituit o procedură administrativă specială, având ca obiect restituirea imobilelor deținute, la data intrării în vigoare a legii, de stat, de unitățile administrativ-teritoriale ori de către alte persoane juridice constituite de stat ori la care acesta este asociat ori acționar majoritar, procedură urmată de autoarea ei, dar disprețuită sau ignorată intenționat de către deținătoare, Primăria Iași. Statul și-a exercitat prerogativele dispoziției cu privire la imobilele preluate în perioada 1945 – 1989, stabilind pe cale legislativă că toate preluările din această perioadă, indiferent dacă au avut loc cu titlu valabil sau fără, au caracter abuziv și, pe cale de consecință, în măsura în care respectivele imobile se mai aflau încă în patrimoniul persoanelor amintite în alineatul precedent, a decis restituirea acestora în natură persoanelor îndreptățite sau prin echivalent, dacă restituirea în natură, din motive obiective, nu este posibilă. În ce privește imobilele înstrăinate de stat, dreptul de a solicita despăgubiri este, pentru proprietarii imobilelor preluate fără titlu valabil, doar o alternativă față de exercitarea mijloacelor juridice de apărare a dreptului lor de proprietate, de care prin ipoteză nu au fost niciodată lipsiți, în acest sens fiind și art. 2 alin. 2 din legea nr. 10/2001. Dimpotrivă, pentru persoanele ale căror imobile au trecut în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, în sensul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dreptul de a solicita despăgubiri în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001 constituie singurul remediu juridic pe care îl pot folosi pentru compensarea unei privări de proprietate al cărui caracter abuziv a fost recunoscut de lege. În acest sens, trebuie avută în vedere Decizia nr. 73/19.07.1995 a Curții Constituționale, referitoare la neconstituționalitatea unor dispoziții din legea nr. 112/1995 potrivit căreia: „măsurile cuprinse în lege (acordarea de despăgubiri, vânzarea locuințelor către chiriașii care le ocupă ori păstrarea lor în patrimoniul statului) nu sunt aplicabile acelor locuințe cu privire la care statul nu a dobândit, legal, dreptul de proprietate”. A considera că statul care a preluat fără titlu valabil un imobil, înstrăinat ulterior unui terț, poate lipsi adevăratul proprietar de dreptul său, prin efectul combinat al unui act de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la bunul altuia și al unor dispoziții legislative, interpretate în sensul că adevăratul proprietar nu ar mai avea la dispoziție mijlocul de apărare cel mai specific și energic pentru a redobândi posesia bunului său, obligându-l să se mulțumească cu despăgubiri, în schimbul proprietății pierdute, ar însemna să se recunoască, de facto, un mod de preluare a imobilelor în proprietatea statului contrar Constituției, care prevede numai dreptul statului de a recurge la expropriere pentru cauză de utilitate publică, cu o justă și prealabilă despăgubire, în condițiile art. 44 alin. 3 din Legea fundamentală.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea cererii.
La cerere, reclamanta a anexat înscrisuri.
P. adresa nr._/04.12.2012, pârâtul M. Iași a solicitat instanței să-i pună în vedere reclamantei precizarea acțiunii motivat de faptul că modul de redactare a acesteia, nu permite stabilirea riguroasă a cadrului procesual, a competenței materiale a instanței, a taxei de timbru și a termenului în care acțiunea poate fi promovată.
P. chiar rezoluția de primire a dosarului, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de precizare a temeiului legal al acțiunii – respectiv Legea nr. 10/2001 sau acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, sub sancțiunea suspendării judecării cauzei conform art. 133 ind. 1 Cod procedură civilă.
Pentru termenul din 27.02.2013, reclamanta a depus precizări prin care a arătat că procedura Legii nr. 10/2001 a fost urmată conform dispozițiilor legii, astfel cum a învederat și prin cererea introductivă. Decizia nr. 180/06.02.2008, deși adresată mamei sale, G. E., nu a ajuns niciodată în posesia acesteia care, la data de 08.02.2008 a decedat. Este știut că data redactării unei adrese nu este și cea a expedierii ei, astfel că instanța (și din oficiu și la cererea ei expresă) va trebui să oblige pârâtul M. Iași prin P. să facă dovada transmiterii acestei decizii către autoarea ei G. E., dar și confirmarea primirii de către aceasta sau orice altă persoană îndreptățită. Tocmai faptul că nu avea cunoștință de o atare comunicare, prin intermediul cabinetului de avocatură care o reprezintă, a solicitat relații în acest sens de la Primăria Iași și numai urmare a acestei intervenții i s-a comunicat o copie a Deciziei nr. 180/06.02.2008 cu mențiunea că ea a fost comunicată. Cum nu are nici o dovadă concretă de comunicare/confirmare de primire, a arătat că nu a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 180/2008 nefiind comunicată autoarei ei, a formulat în schimb acțiune în temeiul Legii nr. 10/2001 și aceasta urmează a fi soluționată, dreptul de proprietate al familiei ei pentru imobilul în litigiu nefiind pierdut niciodată. De asemenea, a arătat că nu a formulat acțiune în revendicare pe dispozițiile dreptului comun prev. de art. 480, 481 Cod civil,
P. întâmpinarea formulată pentru același termen, pârâtul B. M. I. a arătat că reclamanta V. C. s-a adresat instanței, chemând în judecată, în calitate de pârâți atât M. Iași cât și pe el și pe numiții I. D. și R. N., solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună „a se lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie, de către ei pârâții, imobilul situat în Iași, .”. Aceasta își fundamentează cererea pe prevederile Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare. Susține reclamanta că este proprietara acestui imobil deoarece l-a moștenit de la bunicul matern, numitul G. C.. Alăturat cererii de chemare în judecată au fost depuse o . copii ale unor acte de stare civilă în care apare menționat și numele G. C., dar nu se face dovada fără putință de tăgadă a faptului că este una și aceeași persoană, anume cea care figurează ca tată al mamei sale, G. E. (bunic matern), în certificatul de naștere al acesteia din urmă și cumpărătorul semnatar al contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02.04.1935; pe copia xerox a acestui contract de vânzare-cumpărare, depusă împreună cu acțiunea introductivă, se poate lesne observa efectuarea unei modificări la numele cumpărătorului, G.. Cu atât mai mult persistă o incertitudine cu privire la acest aspect. Având în vedere prevederile art. 3 alin. 1 din legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, respectiv: „Sunt îndreptățite, în sensul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora” și ale art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001: „De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite”, precum și copiile actelor de stare civilă ce însoțesc prezenta acțiune, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Mai mult, numita V. C. își justifică cererea depunând contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 02.04.1935 între numiții A. G. în calitate de vânzător și C. G. în calitate de cumpărător și care are ca obiect imobilul situat în Iași, ., format din două parcele, numărul 1 și 2, alăturate și care însumează suprafața totală de 483 mp. Din conținutul notificării formulată de defuncta G. E. la data de 09.07.2001, prin intermediul B. B. G. și adresată Primăriei Municipiului Iași/Prefecturii Județului Iași, rezultă fără nici un dubiu faptul că se revendică imobilul din Iași, .. Ulterior, se solicită Primăriei Municipiului Iași furnizarea de date și informații privind imobilul din Iași, .. Prezenta cerere de chemare în judecată vizează deplina proprietate și liniștita posesie a imobilului situat în Iași, .. Mai precizează că acest imobil a mai avut de-a lungul timpului și alte adrese, anume: Muzelor nr. 6, I.G. D. nr. 14 sau Fundac N. B. nr. 6. Consideră că se impune clarificarea acestui aspect, în zonă aflându-se mai multe imobile în situația celui în care el și familia lui locuiesc în calitate de chiriași. Din actele eliberate la cererea lor de către Primăria Municipiului Iași, imobilul în care locuiesc are aceeași adresă din anul 1949 și până în prezent, anume Fundac N. B. nr. 6. Nu se poate ști dacă este vorba despre unul și același imobil, anume cel în care locuiește și cel revendicat de către reclamantă. Din actele și lucrările dosarului, anume Dispoziția nr. 180/06.02.2008, rezultă că M. Iași a respins cererea de restituire formulată de către G. E., motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a preluării abuzive a imobilului de către stat printr-un titlu valabil – lege, decret, sentință de condamnare pentru infracțiuni de natură politică și nici a eventualelor despăgubiri acordate. Consideră că această soluție adoptată de către autoritățile administrației publice locale este una justă și corectă, avându-se în vedere multitudinea de aspecte rămase neclarificate cu privire la cererea de retrocedare formulată.
La termenul din 27.02.2013, apărătorul pârâtului I. D. a învederat că partea cu care a încheiat contract de asistență juridică a decedat, indicând totodată și moștenitorii acestuia. La același termen, instanța i-a pus în vedere reclamantei să formuleze cererea de chemare în judecată cu respectarea prescripțiilor impuse de art. 112 Cod procedură civilă și să precizeze dacă înțelege să se judece în contradictoriu cu moștenitorii pârâtului decedat, I. D..
Pârâtul M. Iași a invocat tardivitatea introducerii acțiunii. În acest sens, pârâtul a arătat că ,potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacata de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Dispoziția nr. 180/06.02.2008 prin care Primarul Municipiului Iași a respins Notificarea nr. 686/N/09.08.2001, prin care G. E. a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Iași, ., motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a coroborate cu cele ale art. 4 din legea nr. 10/2001 și nici a preluării abuzive a imobilului notificat conform dispozițiilor art. 2 din lege, a fost comunicată în termen legal – la data de 08.08.2008 și ulterior la data de 28.02..2008 – persoanei notificatoare, ambele trimiteri fiind returnate expeditorului după expirarea termenului de păstrare la oficiul poștal. Cu adresa nr._/16.09.2010 Serviciul de evidență a persoanelor – Consiliul Local sector 2 București a comunicat decesul numitei G. E., situație în care, în lipsa unui moștenitor cunoscut, comunicarea nu a mai fost posibilă. Cu adresa nr._/08.09.2011 dl. avocat Ș. M., reprezentând pe d-na V. C. – unic moștenitor al defunctei G. E., a solicitat informații referitoare la stadiu soluționării cererii depuse de defunctă. Urmare a acestei solicitări, cu adresa nr._/20.09.2011 a comunicat către cab. Av. M. Ș., cu confirmare de primire, Dispoziția nr. 180/06.02.2008. destinatarul a semnat de primire la data de 22.09.2011, dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. Contestația împotriva acestei dispoziții fiind înregistrată la Tribunalul Iași la data de 27.08.2012, a solicitat să se constate că de la data comunicării și până la depunerea contestației au trecut peste 11 luni și admiterea excepției invocate.
La solicitarea instanței, reclamanta V. C. a formulat precizări în cuprinsul cărora a arătat că redactarea cererii de chemare în judecată respectă dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, indicând pentru persoana juridică denumirea și sediul iar pentru persoanele fizice, cunoscute că locuiesc în acest imobil, numele și domiciliul. De asemenea, a indicat numele și adresa sa în calitatea ce o are de moștenitoare a persoanei îndreptățite cât și numele, calitatea și sediul celui care o reprezintă; a indicat obiectul cererii ca imobilul să-i fie lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie, indicând datele cunoscute de-a lungul timpului despre acest imobil. A arătat motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea și a depus totalitatea înscrisurilor pe care le deține și care îi dovedesc dreptul pretins, înscrisuri depuse în atâtea exemplare câte părți au fost în cauză la introducerea cererii și a semnat cererea prin mandatarul legal adică prin avocatul care o reprezintă.
Fiind împlinite condițiile art. 112 Cod procedură civilă nu înțelege de ce a fost atenționată să formuleze cererea în conformitate cu dispozițiile acestei dispoziții legale. Obiectul acțiunii este foarte clar, acela ca instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate dreptul ei de proprietate în calitate de succesor asupra imobilului și lăsarea acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie de către pârâți. Cu privire la faptul că formulat vreo contestație împotriva Dispoziției nr. 180/06.02.2008, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, a arătat că se află încă în termenul legal de a se plânge direct instanței pentru restituirea proprietății, întrucât aceasta nu a fost comunicată nici mamei sale și nici ei. Faptul că pârâtul M. Iași prin primar susține că această dispoziție a fost comunicată mamei sale decedate, nu-i este opozabilă decât în măsura în care se fac dovezi ale comunicării acesteia prin aviz confirmat de mama sa. Proba nu-i aparține, afirmația fiind a Primăriei, deci aceasta trebuie să facă dovada. În ceea ce o privește, această Dispoziție nefiind comunicată autoarei sale, rezultă că se află în stadiul în care nu s-a dat curs notificării înregistrate la Primăria Iași sub nr. 4847/09.08.2001 de către executorul judecătoresc B. G.. Temeiul de drept al acțiunii introductive de instanță îl reprezintă Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare. În ce privește cadrul procesual pasiv menționează faptul că înțelege să se judece cu moștenitorii defunctului I. D., respectiv I. I., I. I. și I. L., toți cu domiciliul în Iași, . nr. 6.
La termenul din 24.04.2013, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, pentru nerespectarea de către reclamantă a obligației de a preciza obiectul acțiunii. În motivarea acestei măsuri s-a reținut că precizările existente la filele 67-68 dosar, formulate ca urmare a dispozițiilor instanței de a se clarifica temeiul cererii de chemare în judecată pentru a se verifica competența materială a Tribunalului Iași și pentru a li se asigura celorlalte părți dreptul la apărare în vederea formulării de apărări pertinente în raport de investirea instanței ce trebuie făcută de reclamant prin cererea de chemare în judecată și față de precizările depuse la acest termen de judecată, instanța a constatat că nu s-au adus clarificări asupra temeiului legal întrucât prin precizările formulate pentru termenul din 27.02.2013 se specifică, că prezenta acțiune își are izvorul în Legea nr.10/2001, neintenționându-se invocarea articolelor 480 – 481 C..civ., însă pe de altă parte prin precizările formulate la acest termen de judecată se specifică în mod clar că ceea ce se solicită este pronunțarea unei hotărâri judecătorești în care să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul în litigiu, formulare care corespunde temeiului legal prevăzut de art.480 Cod civil.
Dată fiind contradicția sus arătată instanța a apreciat că reclamanta, care de altfel a formulat precizările prin avocat după cum rezultă din ștampila ce se află pe fiecare set de precizări, beneficiind de asistență calificată în formularea acestor precizări, nu a adus clarificările care se impun cadrului procesual fiind în aceste condiții în imposibilitate să procedeze mai departe la judecarea cauzei și dând eficiență dispozițiilor art.155 ind.1 C.pr.civ. ,a suspendat judecata cauzei.
Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantei la termenul din 19.06.2013, în ședință publică reprezentantul reclamantei învederând instanței faptul că pretențiile reclamantei sunt fundamentate pe Legea nr. 10/2001. Aceste precizări orale au fost urmate de precizări scrise în cadrul cărora reclamanta a arătat că prin demersul juridic de față urmărește reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Iași, . - actual Fundac N. B. nr. 6 și că înțelege să se judece în contradictoriu cu M. Iași, reprezentat prin P., R. N., B. M. I., I. I., I. I. și I. L. – ultimii trei în calitate de succesori legali ai defunctului I. D. (fără să solicite și anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995).
Relativ la excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de Primarul Municipiului Iași în raport de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a solicitat respingerea acesteia. În argumentarea acestei solicitări, reclamanta a arătat că notificarea adresată (în limita termenului stabilit și pe procedura stabilită de Legea nr. 10/2001) atât Primăriei Iași cât și Prefecturii județului Iași, avea drept obiect: „restituirea în natură a imobilului situat în Iași, . (fostă I.G. D. nr. 14; fostă Fundac N. B. nr. 6)”. Faptul că Primarul Municipiului Iași cunoștea modificările denumirii acestei străzi, a schimbării numerelor poștale, a determinat să respingă notificarea dar referindu-se numai la ., fără însă să se adreseze și la Fundac N. B. nr. 6 (adresa pe care o are azi imobilul), fapt ce-l cunoaște din adresa nr._/15.09.2011/19.09.2011 a Direcției Spații cu Destinația de Locuințe. Ca atare, cerând prin Notificare să i se restituie imobilul ce avea adresa Fundacu N. B. nr. 6, Comisia nu a avut în vedere această cerere care și azi este nesoluționată. Chiar și în ipoteza invocată de pârâtul M. Iași, că Decizia nr. 180/2008 referitoare la imobilul situat în Iași, ., i-a fost comunicată – prin avocat la 22.09.2011 – încercările de comunicare anterioare nefiind finalizate poștal – această susținere nu determină tardivitatea adresării către instanță, întrucât Legea nr. 10/2001 nu a înțeles că această comunicare a dispoziției să se facă altei persoane decât persoanei îndreptățite, astfel că, transmiterea acestei Dispoziții nr. 180/2008 avocatului care se informa de mersul soluționării cererii nu are aceeași putere juridică față de ceea ce legea a înțeles, comunicarea dispoziției către persoana îndreptățită.Astfel, faptul necomunicării Dispoziției nr. 180/2008 către autorul notificării, mama ei G. E. și nici ei, V. C. în calitate de unic moștenitor legal, nu barează calea spre a se adresa instanței cu atât mai mult cu cât Comisia/Primăria nu a soluționat notificarea și sub aspectul cererii de a i se restitui imobilul situat pe . nr. 6 (cum în realitate era identificat imobilul la data notificării).
În ceea ce privește probatoriul, prin înscrisurile deținute dovedește susținerile din cererea introductivă cu privire la dreptul de a pretinde reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului (ce a avut și alte adrese anterioare) azi Fundac N. B. nr. 6. Pentru celelalte relații ce instanța le găsește necesare în stabilirea dreptului ei, a solicitat ca aceasta să se adreseze Primăriei la resorturile respective, răspunsul la cererile înaintate de ea găsindu-se la dosarul cauzei.
Pârâtul B. M. I. a formulat precizări la întâmpinare prin care a arătat că dacă se va trece peste inadvertențele și aspectele rămase neclare și nelămurite sesizate de el în întâmpinarea deja depusă, solicită ca, în cazul în care se va dispune pe fond, să fie obligată reclamanta la plata către el a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului ce face obiectul prezentei cauze.Își fundamentează această cerere pe faptul că locuiește în acest imobil de când s-a născut, respectiv de la data de 07.09.1962. până la data prezentei a locuit împreună cu familia sa la adresa Fundac N. B. nr. 6, în baza contractului de închiriere încheiat cu D.A.P.P. Iași. De-a lungul timpului, pentru a putea locui în condiții civilizate, a fost nevoit să efectueze o . îmbunătățiri la imobilul ocupat; s-a ocupat de montarea contorului de apă potabilă, a montat un boiler pentru a putea beneficia de apă menajeră încălzită, a pus gresie și faianță în baie și bucătărie, a înlocuit parțial tâmplăria exterioară veche și deteriorată cu una nouă cu geam termopan, a reparat instalația electrică veche, a zugrăvit în mod repetat încăperile ocupate de el și familia sa, a refăcut în mod repetat sobele ce deservesc la încălzirea casei, s-a preocupat de alimentarea cu gaz a imobilului și de contorizarea consumului individual de gaz. Toate aceste investiții reprezintă un spor de valoare adus imobilului revendicat.
În cauză au depus întâmpinare și pârâții I. I.-E., I. I.-D. și I. L.-D. prin care au invocat tardivitatea acțiunii raportat la art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001, potrivit cu care termenul în care trebuie atacată dispoziția este de 30 de zile de la comunicare. Dispoziția nr. 180/2008 emisă de M. Iași prin P., a fost comunicată prima dată doamnei G. E., aceasta neprimind-o întrucât a decedat. Ulterior, prin adresa nr._/08.09.2011 adresată Primăriei Municipiului Iași, moștenitoarea defunctei G. E., V. C., prin avocat Ș. M. arată că: „în cazul în care în termen de 10 zile nu vom avea un răspuns la sediul Cabinetului nostru de avocatură, a cărui adresă o regăsiți în antet, vom promova împotriva instituției dumneavoastră acțiune civilă, urmând să suportați toate cheltuielile de judecată cât și onorariul de avocat”. Adresa la care se face trimitere în antet este: București, sector 4, ., .. 180/2008 a fost comunicată exact la această adresă, domnul avocat în calitate de reprezentant al reclamantei semnând de primire la data de 22.09.2011. comunicarea Dispoziției s-a făcut la adresa pe care reclamanta prin mandatar, a indicat-o, prin urmare nu se poate primi susținerea reclamantei că transmiterea Dispoziției avocatului care se informa de mersul soluționării cererii nu are aceeași putere juridică față de ceea ce legea a înțeles că reprezintă comunicarea către persoana îndreptățită. De la începutul demersurilor, atât în fața instituțiilor statului cât și în fața instanței de judecată, reclamanta l-a împuternicit de domnul avocat M. Ș. și cu comunicarea actelor, așa cum a arătat mai sus. Atât timp cât mandatul nu a fost revocat nu se poate pune la îndoială eficiența juridică a actelor. Raportat la prevederile Legii nr. 10/2001, acțiunea introdusă de reclamantă este tardivă.
Întrucât dosarul fusese suspendat în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, ulterior reclamanta a precizat că dorește ca instanța să dispună restituirea în natură pentru apartamentele care nu au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 și în echivalent pentru apartamentul vândut în temeiul aceleiași legi Tot reclamanta a menționat că raportat la pârâții I. I. E., I. D. I. și I. L. D. nu înțelege să solicite anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, restituirea prin echivalent solicitând-o tot de la M. Iași. În calitate de chiriași, conform Contractului de închiriere nr. 5177/06.11.1979, I. D. și I. I. E. au cumpărat apartamentul compus din patru camere de la Consiliul Local al Municipiului Iași prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1030/2000 în baza Legii nr. 112/1995. La data respectivă, imobilul nu era suspus nici unei revendicări. Întrucât nu se solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a celor trei pârâți din prezenta cauză.
Cu privire la poziția procesuală exprimată de pârâți în întâmpinările formulate, reclamanta a arătat că susținerile pârâților I. I. E., I. D. I. și I. L. D. sunt identice cu cele din întâmpinarea Municipiului Iași prin P., astfel că concluziile sale sunt aceleași cu cele exprimate relativ la apărările Municipiului Iași.
Cât privește „precizările” pârâtului B. M. I., având în vedere termenul la care acestea au fost depuse, nu mai pot primi caracterul de cerere reconvențională, urmând ca pretențiile ipotetice și neconcretizate la care se referă aceste precizări, să fie solicitate prin acțiune separată.
Instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de restituire, raportat la temeiul legal invocat de reclamantă – Legea nr. 10/2001 și la existența dispoziției nr. 180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași.
P. concluziile scrise formulate (fila 160), reclamanta a învederat instanței că acțiunea sa este admisibilă în condițiile în care decizia nr. 180/06.02.2008 nu i-a fost comunicată autoarei sale, G. E., pe care o moștenește.
Pârâtul Primarul Municipiului Iași a formulat, relativ la aceeași excepție, concluzii scrise prin care a arătat că,autoarea reclamantei, G. E. a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 formulând, în condițiile acestei legi, Notificarea nr. 686/N/09.08.2001 prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din Iași, .. Notificarea a fost soluționată prin Dispoziția nr. 180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași, în sensul respingerii cererii, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a coroborate cu cele ale art. 4 din legea nr. 10/2001 și nici a preluării abuzive a imobilului notificat conform dispozițiilor art. 2 din lege. Restituirea imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, lege specială și derogatorie de la dreptul comun, se poate face numai în procedura specială prevăzută de această lege și în consecință, acțiunea în revendicare de drept comun este inadmisibilă. În practica judiciară s-a statuat că, după . legii nr. 10/2001, acțiunile în restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor pe care le vizează această lege nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun, persoanele îndreptățite fiind ținute să urmeze procedura stabilită de legea specială. Lipsa de diligență a autoarei reclamantei pentru completarea dosarului aferent notificării depuse în termen, în baza legii nr. 10/2001 și formularea tardivă a acțiunii împotriva dispoziției de soluționare a acestei notificări nu pot fi suplinite de o nouă acțiune, întemeiată pe același act normativ dar într-o altă procedură decât cea prevăzută de lege.
În consecință, a solicitat să se constate că acțiunea împotriva Dispoziției nr. 180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași este formulată tardiv iar cererea de restituire formulată în instanță este inadmisibilă.
La termenul din 29.01.2014, instanța a pus în discuția părților excepțiile privind lipsa calității procesual pasive a tuturor pârâților persoane fizice – invocată din oficiu de instanță la termenul din 18.09.2013, excepția tardivității formulării contestației împotriva dispoziției nr. 180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași și excepția inadmisibilității cererii de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 – restituirea în natură a două apartamente care nu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și restituirea în echivalent pentru apartamentul înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, excepții ce se impun a fi analizate prioritar fondului, potrivit art. 137 Cod procedură civilă.
P. notificarea nr. 686/09.08.2011 înaintată Primarului Municipiului Iași prin B. B. G. (filele 92, 93) autoarea reclamantei, G. E., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Iași . (fostă I.E. D. nr. 14, fostă Fundac N. B. nr. 6).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 143/27.06.2008 emis de Societatea Civilă „Mentor” – Birou Notarial (fila 85), G. E. a decedat la 08.02.2008, de pe urma sa rămânând ca unică moștenitoare V. C., reclamanta din prezenta cauză. Notificarea formulată de autoarea reclamantei a fost soluționată prin dispoziția nr. 180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași în sensul respingerii cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Iași, ., motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform art. 3 alin. 1 lit. a li art. 4 din legea nr. 10/2001 și nici a preluării abuzive a imobilului (fila 81). Comunicarea dispoziției menționate efectuată pe numele notificatoarei la data de 28.02.2008 (ulterior decesului acesteia) nu s-a putut realiza, corespondența fiind restituită către emitentul actului contestat (fila 78).
P. înscrisul intitulat „Notificare” înregistrat la Primăria Municipiului Iași sub nr._/08.09.2011, reclamanta V. C. – prin reprezentant avocat M. Streangă (fila 83), a învederat că este unica moștenitoare a defunctei G. E. și a solicitat relații cu privire la stadiul soluționării notificării formulate de autoarea sa, G. E. cu privire la imobilul situat în Iași, ..
Tribunalul notează că notificarea formulată de G. E. viza imobilul situat în Iași, . și nu imobilul situat în Iași, . cum s-a indicat în adresa sus menționată.
P. adresa nr._/20.09.2011 emisă de M. Iași – C. de aplicare a Legilor Proprietății (fila 80 dosar), s-a comunicat reprezentantului reclamantei, avocat M. Streangă, la sediul cabinetului indicat în antetul adresei nr._/08.09.2011, că notificarea depusă de autoarea reclamantei, G. E. a fost soluționată prin dispoziția nr. 180/06.02.2008 pe care i-o înaintează. Reprezentantul reclamantei, dl. avocat M. Streangă a primit dispoziția nr. 180/06.02.2008 la 22.09.2011, conform dovezii existente la fila 79 dosar.
Reclamanta a indicat ca temei al acțiunii în restituire formulate, dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, "Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
În legătură cu ducerea la îndeplinire a acestei dispoziții, prin art. 22 alin. (1) din aceeași lege se prevede că "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni (prelungit, succesiv, prin ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 109/2001 și nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului", precizându-se, totodată, că "în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil".
Totodată, prin art. 26 alin. (3) din legea menționată s-a precizat că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată, de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Așadar,în sistemul Legii nr. 10/2001 raportul juridic creat prin aplicarea acestui act normativ se stabilește între persoana îndreptățită și unitatea deținătoare a bunului sau unitatea implicată în privatizare ; statul român poate fi,de asemenea ,subiect al raportului juridic născut din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, numai în situația de excepție reglementată de art. 28 alin. (3) din lege, și anume atunci când unitatea deținătoare nu poate fi identificată. Tribunalul notează că în niciuna din situațiile juridice generate de aplicarea acestei legi, nu este reglementată posibilitatea acordării măsurilor reparatorii de către particulari,persoane fizice motiv pentru care,raportat la temeiul pretențiilor reclamantei – Legea nr. 10/2001, instanța urmează să constate întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților persoane fizice astfel că va respinge ca atare acțiunea ,astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta V. C. în contradictoriu cu pârâții B. M. – I., I. I. – E., I. I. – D., I. L. - D. și R. N..
Relativ la acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, tribunalul notează că reclamanta nu se află în situația de a solicita direct în instanță acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării formulată de autoarea sa, G. E. (situație ce ar putea fi justificată doar de un refuz de soluționare a notificării) întrucât notificarea a fost deja soluționată prin dispoziția nr. 180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași, dispoziție care, contrar celor susținute de reclamantă, i-a fost comunicată acesteia prin reprezentantul convențional avocat M. Ș. . Legea nr. 10/2001 prevede obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile pe care o reglementează, ceea ce nu conduce la privarea acelor persoane de dreptul la un tribunal, pentru că, împotriva dispoziției sau deciziei emise în procedura administrativă legea prevede calea contestației în instanță (art. 26), căreia i se conferă o jurisdicție deplină, după cum au posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv refuzul persoanei juridice de a emite decizia de soluționare a notificării (conform Deciziei XX/ 19 martie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii de înalta Curte de casație și Justiție în Secții Unite), astfel că este pe deplin asigurat accesul la justiție.
În aceste condiții, reclamanta își putea valorifica drepturile conferite de calitatea de moștenitoare a persoanei care a formulat notificare, doar în procedura contestației îndreptate împotriva dispoziției prin care a fost soluționată notificarea, contestație care putea fi formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării, potrivit art.26 alin.3 din Lg. nr.10/2001.Cum termenul respectiv a expirat la data de 24.10.2011(în raport de momentul la care a fost comunicată dispoziția reprezentantului reclamantei – 22.09.2011 ), tribunalul va respinge ca tardivă contestația formulată de reclamanta V. C. împotriva dispoziției nr. 180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași.
În ce privește cererea reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii ,aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare în condițiile în care notificarea a fost deja soluționată, dispoziția emisă în acest sens nu a fost contestată în termen legal iar posibilitatea instanței de a constata ,ea însăși ,îndreptățirea reclamantei la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 există doar în ipoteza în care unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare (în acest sens, Decizia nr. XX/ 19 martie 2007 pronunțată în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite ) ,ipoteză care nu este incidentă în cauză. Referitor la acest aspect, nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că nu a fost soluționată notificarea formulată de autoarea sa cu privire la imobilul situat în Iași, . nr. 6 - pretinsa adresă actuală a imobilului, fostă . -(precizare aflată la filele 138- 139) ,întrucât G. E. a formulat notificare cu privire la un singur imobil, indicat ca fiind situat în Iași, . - fostă I.G.D. nr. 14, fostă Fundac N. B. nr. 6, dispoziția nr.180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași vizând imobilul indicat în notificare - Iași, .. În considerarea celor expuse, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Iași Iași, . nr. 6 ,fostă . .
În temeiul art.274 Cod proced. civilă, va obliga reclamanta să plătească pârâților I. I. – E., I. I. – D., I. L. - D. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat conform chitanței existentă la fila 171 dosar)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților B. M. I., I. I. – E., I. I. – D., I. L. –D., R. N..
Respinge pe excepția lipsei calității procesual pasive acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta V. C. în contradictoriu cu pârâții B. M. I., I. I. – E., I. I. – D., I. L. –D. și R. N..
Respinge ca tardiv introdusă, contestația formulată de reclamanta V. C. împotriva dispoziției nr. 180/06.02.2008 emisă de Primarul Municipiului Iași.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta V. C. în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Lg. 10/2001 pentru imobilul situat în Iași, Fundac N. B. nr. 6 (fost .), respectiv restituirea în natură a două apartamente care nu au fost înstrăinate în temeiul Lg.112/1995 și restituirea în echivalent pentru apartamentul înstrăinat în temeiul Lg.112/1995.
Obligă reclamanta să plătească pârâților I. I. – E., I. I. – D., I. L. –D. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29.01.2014.
Președinte, A. M. C. | ||
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
9 ex./30.09.2014
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Fond funciar. Decizia nr. 71/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
