Pretenţii. Decizia nr. 2565/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2565/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2012 în dosarul nr. 2565/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2012
Președinte - C. S.
Judecător C. A.
Judecător G. Țapliuc
Grefier L. R. C.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2565/2012
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulate de revizuenții S. P. și S. E. împotriva deciziei civile nr. 974/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimată . - repr. Z. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 07.11.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea data de 14.11.2012, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.11.2012, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1374/19.12.2011 pronunțată de Judecătoria Hîrlău în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanții S. P. și S. E., în contradictoriu cu pârâta .., ca nefondată și s-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând echivalentul a 9600 Kg porumb boabe și 50 lei pentru fiecare termen de judecată cu actualul proces.
Instanța de fond a constatat de asemenea, că între părți s-a încheiat contractul de arendă nr. 221/06.07.2009 conform căruia reclamanții au pus la dispoziția pârâtei terenul arabil în suprafață de 2 ha. situat în T 67, P 1120/019 exclusiv în scopul exploatării agricole. Conform art. 5 alin. 1, contractul a fost încheiat pe o durată de 1 an, începând cu data de 01.03.2009 și până la data de 01.03.2010 cu posibilitate de prelungire prin acordul scris al părților, act înregistrat la .. 425/06.07.2009.
De asemenea, prin convenția încheiată, părțile s-au înțeles ca nivelul arendei să fie de 450 kg. grâu la hectar sau echivalentul în lei, acesta din urmă fiind plătit în luna iulie a anului agricol.
Din declarațiile martorilor audiați instanța de fond a reținut că, în toamna anului 2008, terenul avut în vedere de reclamanți a fost semănat cu grâu, grâu ce a fost recoltat la sfârșitul lunii iulie 2009. Ulterior, în toamna anului 2009 terenul a fost din nou cultivat dar, de data aceasta, cu orz, recolta fiind culeasă în vara anului 2010. Mai reține instanța de fond că martorii nu cunosc personal cine a cultivat terenul reclamanților dar de la aceștia știu că terenul ar fi fost cultivat de către societatea pârâtă.
Prima instanța a reținut că pretențiile reclamanților au în vedere strict recolta cu orz care, conform susținerilor lor, nu ar fi fost aprobată de ei și nici nu au primit vreo plată în schimb.
Însă, din cuprinsul contractului de arendă reiese că la momentul la care s-a realizat cultivarea terenului cu orz (respectiv toamna anului 2009 potrivit declarațiilor martorilor care se coroborează cu cele învederate de reclamanți în cererea de chemare în judecată) convenția părților producea efecte și, mai mult decât atât, în act nu se menționează că aceasta s-ar fi încheiat pe durata unui an agricol, ci art. 5 alin. 1 din contract se referă la durata de 1 an.
Astfel, independent de împrejurarea dacă reclamanții au primit sau nu vreo plată pentru suprafața de grâu cultivată anterior, instanța de fond a apreciat că în mod cert cultura ulterioară de orz s-a realizat în baza contractului de arendă nr. 221/06.07.2009, chiar dacă aceasta a fost recoltată abia în toamna anului 2010 (importanță având, în principal, momentul însămânțării terenului). Or, conform art. 5 alin. 2 din contract, plata arendei se impunea a fi făcută imediat după recoltarea culturii (cel mult în 45 de zile) sau în luna iulie a anului agricol (deci în luna iulie a anului 2010), chiar dacă momentul efectiv al recoltării s-a situat după data de 01.03.2010.
Prima instanță a constatat, având în vedere disp art. 6 alin. 5 din legea nr. 16/1994 în vigoare la momentul încheierii contractului (având în vedere principiul tempus regit actum) conform cărora „contractele de arendare încheiate in scris si înregistrate la consiliul local constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele si in modalitățile stabilite in contract”, că pârâții se află deja în posesia unui titlu executoriu pe care îl pot supune executării silite.
De asemenea, având în vedere disp. art. 274 C. pr. civ., instanța de fond a respins ca nefondată și cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. P. și S. E. criticând-oi pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că societatea pârâtă a cultivat cu grâu terenul de 4 ha proprietatea reclamanților fără acordul acestora și abia la insistențele verbale adresate Primăriei și Poliției Ceplenița pârâta a acceptat încheierea din 2 iunie 2009 a contractului de arendă pentru a beneficia de drepturile pentru anii 2008, 2009.
Recurenții motivează că nu au fost de acord ca pârâta să le mai lucreze terenul pentru că le-au dat o cantitate foarte mică de grâu la hectar și au constatat în luna aprilie 2010 că tarlaua era cultivată cu orz de către pârâtă., primarul Ceplenița avertizându-i că nu au voie să distrugă această cultură, iar societatea pârâtă a refuzat să încheie contract cu reclamanții sau să prelungească contractul de arendă din anul 2009.
S-a motivat că reclamanții au făcut numeroase drumuri la sediul societății pentru recuperarea dreptului de arendă pentru anul 2010, pârâta refuzându-i, deși aveau obligația prelungirii contractului întrucât știau că urmau să recolteze în luna iulie 2010 cultura de orz însămânțată în toamna anului 2009.
Recurenții motivează că nu sunt de acord cu opinia instanței că acest contract de arendă din 6 iulie 2009 înlocuiește un titlu executoriu deoarece și_a pierdut valabilitatea de la 1 martie 2010 iar recoltatul a avut loc în luna iulie 2010 și în baza art. 12 din Legea nr. 16/1994 contractul poate fi reînnoit cu acordul părților.
Intimata .. a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat în baza art. 302 indice 1 lit. c din Codul de procedură civilă, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat deoarece în anul 2010 nu a cultivat terenul reclamanților neavând un contract de arendă cu aceștia.
De asemenea, s-a motivat că reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietari ai terenului din tarlaua 67 de pe raza comunei Ceplenița, întrucât dreptul de proprietate al acestora este subiectul unui litigiu între persoanele din ..
Prin decizia nr. 974/18.04.2012 Tribunalul Iași a respins ca nefondat recursul, reținând următoarele argumente:
,,Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând prețul pieței a 9600 Kg porumb boabe precum și suma de 50 lei de reclamant pentru fiecare termen de judecată datorat actualului proces.
Reclamanții au încheiat cu intimata un contract de arendă nr. 221/6.07.2009 prin care reclamanții le-au pus la dispoziție terenul în suprafață de 2 ha din tarlaua 67 . exploatării agricole de către intimată, contract de arendă care a fost încheiat pe o durată de 1 an de zile începând cu data de 1.03.2009 și până la 1 martie 2010,nivelul arendei fiind de 450 Kg de grâu la hectar sau echivalentul în lei.
Tribunalul constată că reclamanții sunt nemulțumiți că au primit ca producție de grâu pentru anul 2008, 2009 o cantitate mai mică decât cea care s-a obținut de pe această suprafață .
Reclamanții au precizat în cererea de chemare în judecată că au dorit să cultive cele 4 ha de teren personal cu porumb în primăvara anului 2010 și au constatat că terenul era însămânțat cu orz de către intimată, fără acordul acestora.
Instanța constată că reclamanții au fost puși în posesie la data de 28.08.2008 respectiv 17.12.2007 cu câte o suprafață de 2 ha în tarlaua 67/1120/20 și tarlaua 67 A 1120/19 și au dat în arendă intimatei pentru exploatarea agricolă suprafața de 2 ha din tarlaua 67 .>
Reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren care a fost pusă la dispoziția pârâtei pentru exploatare având în vedere hotărârea nr. 393/1.02.2011 emisă de Comisia Județeană de fond funciar Iași prin care a fost validată propunerea Comisiei de fond funciar Ceplenița de reconstituire a dreptului de proprietate pe numele G. V. C. a suprafeței de 4 ha pe raza comunei Ceplenița conform sentinței civile nr.1189/2003 a Judecătoriei Hîrlău.
Reclamantul S. P. este moștenitorul lui G. C. în baza documentelor depuse la dosarul de reconstituire, iar susținerea intimatei că reclamanții nu își dovedesc dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren date în arendă nu poate fi reținută.
De altfel, în discuție nu s-a pus anularea contractului de arendă între părți pe motivul lipsei dreptului de proprietate a reclamantului S. P..
Din depoziția martorului R. C. rezultă că terenul reclamanților a fost semănat cu orz în anul 2010 iar din depoziția martorului Agripa G. rezultă că în anul 2009 terenul era cultivat cu grâu.
Chiar dacă contractul de arendă încheiat în anul 2009 nu a fost reînnoit de către părți instanța constată că reclamanții își pot valorifica drepturile ce rezultă din perioada de 1 an de zile a contractului de arendă respectiv 1.03.2009 – 1.03.2010 indiferent de culturile care au fost realizate pe suprafața de 2 ha ce a fost dată în arendă intimatei, întrucât în baza art. 6 alin. 1 din acest contract s-a stabilit că nivelul arendei este de 450 Kg grâu la hectar sau echivalentul în lei ce urmează a fi plătit în luna iulie a anului agricol.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a stabilit că potrivit art. 6 alin. 5 din Contractul de arendă nr. 221/2009 acesta constituie titlu executoriu pentru plata arendei iar reclamanții îl pot pune în executare fără a se adresa instanței cu cerere de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la prețul pe kg porumb boabe întrucât nu se poate obține un al doilea titlu executoriu’’.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire petenții S. P. și S. E. arătând că instanța a omis art. 8 pct. j, art.9 pct.1 din contractul de arendă, potrivit cărora nerespectare culpabilă a obligațiilor unora din părți atrage rezilierea de drept a contractului fără intervenția instanței. Contractul nu poate înlocui titlul executoriu. În concluziile pe fondul cauzei revizuenții au mai arătat că arendașul avea obligația de a-i înștiința în scris cu privire la noua cultură de toamnă, motiv pentru care contractul este lovit de nulitate și este reziliat de drept.
Revizuenții nu au motivat în drept cererea.
Alăturat cererii revizuenții au depus înscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că cererea nu este fondată urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Fiind o cale extraordinară de atac revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, care vizează intervenirea unor date noi legate fie de situația de fapt fie de reaua credință a celor implicați în procesul soluționat, sau de descoperirea unor acte noi.
Or motivele invocate de către revizuenți referitoare la nulitatea sau rezilierea de drept a contractului nu se încadrează nici unul în motivele de revizuire prev. de art. 322 Cod procedură civilă, ci sunt nemulțumiri și critici care pot fi exprimate doar pe calea căilor de atac ordinare: apel sau recurs. Legiuitorul a înțeles a nu da posibilitatea ca o hotărâre judecătorească să fie la nesfârșit supusă controlului pentru simple critici de legalitate sau de fond, ci a limita exercițiul acestor critici doar la cele două căi ordinare de atac: apelul și recursul. După epuizarea acestor căi de atac, hotărârea intră în puterea lucrului judecat, se bucură de o prezumție de adevăr și temeinicie și nu mai poate fi desființată decât pentru situațiile de excepție prevăzute la revizuire, situații care însă nu au fost invocate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de S. P. și S. E. împotriva deciziei civile nr. 974/18.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2012.
Președinte, C. S. | Judecător, C. A. | Judecător, G. Țapliuc |
Grefier, L. R. C. |
Red. A.C../ 04.02.2014
conform dec 8/03.12.2013
Tehnoredactat R.C.
2 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 895/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2529/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
