Fond funciar. Decizia nr. 624/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 624/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Martie 2013
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – D. I.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 624/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către B. P., B. F., B. G. împotriva sentinței civile nr._ din 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind M. V., Intimat C. L. De F. F. Lețcani, având ca obiect fond funciar obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 01.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 07.03.2013 când, având în vedere imposibilitatea participării la pronunțare a unuia dintre membrii completului de judecată întrucât se afla în concediu medical, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâții B. I. G., B. I. P. și B. I. F., ca nefondată. S-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. Lețcani, B. P., B. F. și B. G. și în consecință a fost obligată pârâta C. L. de F. F. Lețcani să o pună în posesie pe reclamantă cu suprafața de 1 ha teren, pe vechiul amplasament, situată în extravilan Comuna Lețcani (parțial ., tarlaua 13/2, ., identificată pe planul de situație a raportului de expertiză (exp. L. D.). De asemenea a fost obligă pârâta C. L. de F. F. Lețcani la plata de daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data punerii în posesie a reclamantei cu suprafața de 1 ha teren pe vechiul amplasament. Instanța de fond a obligat pârâta C. L. de F. F. Lețcani și la plata sumei de 3240,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul 23/15.08.2005 la Primăria Comunei Lețcani, reclamanta M. V. a solicitat a i se valida dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 ha teren arabil, situat pe raza Comunei Lețcani, ., cu vecinii: N – M. D., S – L. N., E și V – drum, pe vechiul amplasament. În susținerea cererii a menționat certificatul eliberat de către Direcția Generală a Arhivelor Statului nr. 1415/28.04.1995 (copie – fila 27, dosar).
Prin hotărârea nr. 1849/28.07.2009, C. Județeană Iași de F. F. a admis contestația reclamantei și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia pentru suprafața de 1 ha teren, situat pe raza Comunei Lețcani, jud. Iași și înscrierea sa în anexa 26 (copie – fila 19 dosar).
La emiterea hotărârii, comisia a avut în vedere și certificatul Arhivelor Statului nr. 1415/28.04.1995, din care rezultă că M. Gh. I. figurează în tabloul cu împroprietăriți cu suprafața de 1 ha,precum și declarația martorului M. I. G. care a precizat că M. Gh. I. a fost împroprietărit cu suprafața de 1 ha teren arabil, situat pe moșia S. – C., pe raza satului B., . amplasament, având ca vecini: S – L. N., E și V – drumuri sătești – DE 276/3 și DC 866 (copii –filele 28 verso și 32, dosar).
Prin hotărârea nr. 4841/20.02.2007 C. Județeană Iași de F. F. a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei B. A. a suprafeței de 1,50 ha și înscrierea în anexa 3 a Comunei Lețcani a acesteia (copie – fila 57, dosar).
Conform extrasului din tabloul definitiv al împroprietăriților din ., din 17.06.1946, eliberat de către Direcția Jud. a Arhivelor Naționale Iași, B. I. din Horlești a primit în proprietate o suprafață de 1,50 ha din moșia „C. T. C.” –Lețcani (copie - fila 56, dosar).
Prin sentința civilă nr. 7020/19.05.2009 a Judecătoriei Iași, a fost obligată C. L. de F. F. Lețcani să o pună în posesie pe numita B. A. cu suprafața de 1,50 ha teren pe raza Comunei Lețcani, la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie și al înaintarea documentației către C. Județeană Iași de F. F.. A fost obligată aceasta din urmă la emiterea titlului de proprietate.
Prin expertiza topocadastrală efectuată în cauză a fost identificată și individualizată suprafața de 1 ha teren, situată în ., jud. Iași, T 13/2, P 331/1/42, arabil, cu vecinii: N – moșt. M. D., E - Malageac M., S – prop. Fighel și V – DC 273. Această suprafață formează o singură parcelă și pe teren soții M. au edificată o construcție.
De asemenea, expertul a identificat amplasamentul reținut în favoarea numitei B. A. prin sentința civilă nr._/2009 a Judecătoriei Iași, rezultând că aceasta se suprapune în totalitate cu cel identificat în prezenta cauză și deținut de către reclamanta Moreau V., în suprafață de 1 ha, iar pentru 0,50 ha cu cel deținut de Fighel A..
S-a mai menționat în raportul de expertiză că vecinii menționați în cerere de către numita B. A., respectiv: M. T., N. D., D. Ptru și Ț. nu se regăsesc în zonă.
Cu toate aceste concluzii se coroborează declarația martorului Fighir A. care a menționat în fața instanței că deține o suprafață ce se învecinează cu cea a reclamantei și care a aparținut, anterior, numitului L. N.. Terenul de 1 ha este situat în extravilanul Comunei Lețcani, a făcut parte din moșia H., iar familia M. a avut teren în proprietate în locul respectiv și anterior colectivizării.
Martorul a mai declarat că nu cunoaște familia B. și nu a auzit să dețină teren în zona respectivă (fila 70, dosar).
Prin urmare, având în vedere constatarea expertului cu privire la vecinii menționați în cererea de reconstituire de către B. A., care sunt diferiți de cei ai suprafeței de 1 ha ce constituie vechiul amplasament al familiei M., precum și declarația martorului audiat de instanță, în senul că nu a auzit ca familia B. să dețină teren în zona respectivă, instanța de fond a constatat că pe amplasamentul din T 13/2, P 331/1/42 identificat pe planul de situație al raportului de expertiză este îndreptățită a fi pusă în posesie reclamanta.
Având în vedere că atât reclamanta cât și pârâții B. se consideră îndreptățiți a fi puși în posesie cu privire la aceeași suprafață de teren, aceștia din urmă au, cu certitudine calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât, excepția pe care au invocat-o a fost respinsă.
Prin urmare, reținând și dispozițiile art. 2 (1) din Legea nr. 1/2000 modificată, în sensul că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, precum și dispozițiile art. 5 lit. i) din H.G. nr. 890/2005 modificată, a fost admisă acțiunea și a obliga pârâta C. L. de F. F. Lețcani să o pună în posesie pe reclamantă cu suprafața de 1 ha, pe vechiul amplasament din extravilanul Comunei Lețcani (parțial ./2 P 331/1/42.
În temeiul art. 64 din Legea nr. 18/1991 R., cu modificări, a fost obligată C. L. de F. F. Lețcani la plata de daune cominatorii de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la punerea reclamantei în posesie.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă instanța de fond a fost obligată C. L. Lețcani de F. F. la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat și expert) către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat pârâții B. I. G., B. I. P. și B. I. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Recurenții pârâți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ. raportat la neconvocarea acestora la efectuarea expertizei judiciare topografice și la necomunicarea raportului de expertiză întocmit pentru formularea de obiecțiuni sau o eventuală contraexpertiză.
Au mai fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7 C.pr.civ. cu referire la martorul M. I G. ce are interes în cauză precum și la martorul Fighir A. ce nu poate avea cunoștință de situația terenurilor.
Au mai fost invocate și pct. 8 și 9 ale art. 304 C.pr.civ. raportat la ignorarea de către instanța de fond a hotărârilor pronunțate privitoare la B. A., hotărâri ce au putee erga omnes.
Pentru aceste motive recurenții au solicitat casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenții au continuat cu un istoric al situației de fapt ce repetă apărările formulate la fond, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Recursul a fost formulat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de plata taxei de timbru. Intimatele nu au formulat întâmpinare în prezenta cauză. În dosar nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul declarat de către pârâți este întemeiat, față de următoarele considerente:
Recurenții solicită, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare pentru faptul că nu au fost convocați la efectuarea expertizei judiciare și pentru faptul că nu le-a fost comunicat acest raport.
Reține instanța de control judiciar faptul că în prezentul recurs este aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.: „Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al.2 C.pr.civ.”.
Conform art. 105 al.2 C.pr.civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale (situația de față) se vor declara nule numai dacă prin acesta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Aceste dispoziții constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, aspect ce atrage concluzia faptului că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ. include toate neregularitățile procedurale ce atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la pct. 1-4 precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare se încadrează în alte motive de recurs.
Astfel, din hotărârea instanței de fond, rezultă fără dubiu că aceasta a fost pronunțată, în parte, cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile dar și a principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă.
Reține tribunalul faptul că la 26.01.2012 instanța de fond a încuviințat probele solicitate de părți printre care și proba cu efectuarea unei expertize topografice. La 23.05.2012 s-a înaintat la dosar lucrarea efectuată de expert. Prin procesul verbal de recepție nr. 293/2012 lucrarea a fost respinsă de OCPI, motiv pentru care s-au efectuat noi măsurători raportat la alte date. Această lucrare a fost admisă de OCPI prin procesul verbal de recepție nr. 680/2012 în baza unei alte documentații.
Din încheierea dată la 13.09.2012 instanța de control judiciar reține faptul că acest supliment la expertiză nu a fost comunicat pârâților B. F. și G..
Acest aspect a fost adus la cunoștința instanței de judecată la termenul ulterior, astfel cum reiese din cererea depusă la fila 161 dosar fond.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 208 C.pr.civ ce prevăd citarea părților pin carte poștală recomandată cu dovadă de primire în situația în care, pentru expertiză, este nevoie de o lucrare la fața locului.
În cauza de față, chiar dacă pârâții au fost convocați la expertiza inițială, având în vedere faptul că această lucrare a fost respinsă de OCPI, având în vedere faptul că au fost necesare noi măsurători raportat la noi date (față de care lucrarea a fost admisă de OCPI) era necesară o nouă lucrare la fața locului, deci o nouă convocare a părților. Această nouă convocare nu s-a realizat însă, aspect ce a fost adus la cunoștința părților de către pârâți la primul termen de judecată după ce a fost depus la dosar.
Mai mult decât atât, fiecare act depus la dosar trebuie comunicat părților din dosar în respectarea principiului egalităților de arme. Instanța de fond a comunicat suplimentul la raportul de expertiză doar reclamantei și unuia dintre pârâți, ceea ce atrage nulitatea hotărârii (acest aspect fiind, de asemenea, invocat de pârâți). Efectuarea raportului de expertiză fără citarea părților reprezintă o încălcare a normelor de procedură sancționată cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca aceasta să fie invocată la termenul imediat următor producerii încălcării, condiție îndeplinită în speță (în acest sens este și decizia ÎCCJ, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală nr. 2197/28.02.2006).
Consecința anulării raportului de expertiză ca urmare a constatării nulității acestuia este refacerea sa, care nu poate fi efectuată decât de către instanța de fond, având în vedere că potrivit art. 305 Cod procedură civilă în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Din verificarea probatoriului menționat, apare fără nici un dubiu că, în soluționarea cauzei instanța de fond nu a dovedit pe deplin respectarea spiritului european al echității juridice, neținând cont de garanțiile privitoare la o procedură echitabilă. Cauza nu a fost judecată în mod echitabil, în neconcordanță cu principiul egalității armelor, deoarece părțile nu au a beneficiat de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă.
Conform jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității armelor în procesul civil cere ca „fiecare parte la un astfel de proces sa beneficieze de o posibilitate rezonabila de a-si expune cauza în fata instantei în conditii care sa nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversa (cauza Nielsen, C. CEDO, dec. din 6 martie 1982, plângerea nr. 8231/1978). În jurisprudenta CEDO, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii în fata unui tribunal, fara ca una din ele sa fie avantajata în raport cu cealalta parte din proces.
Acest principiu – unul din elementele notiunii mai largi de proces echitabil – impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa în conditii care sa nu o plaseze într-o situatie de net dezavantaj în raport cu „adversarul” ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotarărea din 18 februarie 1997; cauza Niderost – Huler contra Suediei, hotarărea 1997-I/24 noiembrie 1997). De asemenea, dreptul la o procedura contradictorie, implica, în esenta, posibilitatea pentru partile unui proces de a lua cunostinta de toate piesele si observatiile prezentate judecatorului si de a le discuta (cauza M. contra Frantei, hotarărea din 6 iunie 2000).
Or, așa după cum se poate observa, instanța de fond nu a aplicat un tratament egal ambelor părți.
Motivarea instanței este nefondată deoarece indiferent de opoziția părților trebuia să comunice, din oficiu, tuturor părților lucrarea refăcută. Curtea Europeana a retinut constant ca „sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului, sa faca obiectul unei dezbateri în contradictoriu între parti (CEDO, Ruiz-Mateos contra Spaniei, hotarârea din 23 iunie 1993, . nr.262). Pentru a asigura respectarea acestei cerinte, judecatorul este obligat sa puna în discutia partilor toate chestiunile de care depinde solutionarea cauzei, iar în cazul în care în cauza au fost administrate probatorii cu înscrisuri sau expertize, judecatorul are obligatia de a asigura partilor din proces posibilitatea sa se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei.
Conform principiului egalitatii armelor trebuie acordat ambelor parti un drept comparabil de acces la dosarul cauzei (CEDO, Bendenoun contra Frantei, hotarârea din 24.01.1994, ., nr.284).
Constată, astfel, tribunalul faptul că procedura desfasurata în fata primei instante nu respecta exigentele art.6 din CEDO – cauza fiind solutionata cu încalcarea principiilor contradictorialitatii si al egalitatii armelor în procesul civil.
Procedând astfel, sentința instanței de fond este lovita de nulitate, deoarece, în procesul civil, părțile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfășurarea judecății atât prin susținerea si dovedirea drepturilor proprii, cât si prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice si de a-si exprima poziția fata de masurile pe care instanța le poate dispune (în acest sens invocăm și practica națională: Curtea De Apel Constanta - Sectia Civila, decizia dată în dosarul 21/C/ 23.01.2008, Curtea de Apel C., Secția Civilă, Minori și Familie, Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, decizia civilă nr. 13/ 16 Ianuarie 2008).
Față de cele ce preced, tribunalul constată că sunt îndeplinite prevederile art. 312 Cod procedură civilă, urmând a se casa în tot sentința și a se trimite cauza spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză cu respectarea dispozițiilor codului de procedură civilă și a considerentelor prezentei decizii. Rejudecând, instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de către recurenții pârâți, pe care tribunalul nu le poate analiza față de nulitatea expertizei și de necesitatea refacerii acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B. P., B. F. și B. G. împotriva sentinței civile nr._/03.10.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza Judecătoriei Iași spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.03.2013
Președinte, C. A. | Judecător, M. M. | Judecător, I. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 02.04.2013
JUD. F. – A. D. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 654/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 646/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
