Contestaţie la executare. Decizia nr. 967/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 967/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 967/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Noiembrie 2014
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
Decizia civilă Nr. 967/2014
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelanta A.- A. J. F. P. I. împotriva sentinței civile 2463/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul G. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. D. A. cu delegație de substituire av. C. C. M. pentru intimat, lipsă fiind reprezentantul convențional al apelantei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Av. D. A. depune la dosar de reprezentare a intimatului pentru av. C. C. M. și delegație de substituire av. C. C. M. pentru intimată.
Apelul se află la primul termen de judecată și din oficiu, în temeiul disp. art. 131 N.C.P.C. instanța procedează la verificarea competenței sale și constată că, potrivit disp. art. 95 al.2 NCPC, Tribunalul Iași este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Apelul este declarat în termen, este motivat, semnat și scutit de plata taxei de timbru.
Av. D. A. pentru intimata arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Av. D. A. pentru intimata solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, motivând că instanța de fond a reținut corect că apelanta nu a comunicat corect decizia contestată
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2463 din 18.02.2014 a Judecătoriei Iași, s-a admis cererea având ca obiect contestație împotriva actelor de executare formulată de contestatorul G. C., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F-MINISTERUL F. P.-DIRECTIA GENERALA REGIONALA A F. P. I.-A. J. A F. P. I. și s-a dispus anularea somației nr.22/30.01.2013 SI A TITLULUI EXECUTORIU NR._ emise de intimată în dosarul de executare nr. 22/30.01.2013/_. A fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere din 01.07.2013 pentru stabilirea obligatiilor de plata accesorii. Decizia stabilea, în temeiul art. 88 lit. c) și art. 119 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 108lei cu titlu de contribuție datorată, 1 leu-impozit pe venituri din activitati independente. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
În baza deciziei de impunere, au fost emise în sarcina contestatorului somația de plată și titlul executoriu din 04.09.2013.
Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Instanța învestită cu prezenta contestație la executarea (contestatorul a invocat expres art. 399 C.proc.civ care reprezintă dreptul comun în materie și se aplică executarii creanțelor fiscale în măsura în care nu contravine normelor speciale ale Codului de procedură fiscală) a reținut că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca și act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ.
Instanța este chemată să verifice exclusiv dacă executarea silită a fost declanșată și derulată cu respectarea prevederilor legale. Singura critică formulată în acest sens se referă la comunicarea deciziei de impunere, contestatorul susținând că aceasta nu i-a fost comunicată.
Instanța de fond a reținut că intimata nu putea declanșa executarea silită înainte de a comunica contestatoarei decizia de impunere valorând titlu de creanță și înainte de expirarea termenului de plată a sumelor respective ci numai în caz de depășire a scadenței titlul de creanță putea deveni titlu executoriu ( art. 110-111, 141 C.proc.fiscală).
În speță intimata a susținut că a procedat la comunicarea prin publicitate ( în condițiile în care, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr.536/28.04.2011 publicată în M. Of. la 07.07.2011, art.44 C.proc.fiscală permite comunicarea prin publicitate numai dacă în prealabil nu a fost posibilă comunicarea în alte forme dintre acelea menționate) însă nu a depus nici o dovadă în acest sens deși avea sarcina probei.
În consecință, reținând împrejurarea că nu s-a realizat comunicarea deciziei de impunere în condițiile legii, instanța de fond a admis contestația și a dispus anularea actelor de executare.
Au fost avute în vedere și disp. art. 453 C.proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata A.-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 C.pr.civ.: nu se poate reține culpa instituției, reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale. Au mai fost invocate dispozițiile art. 23 lit.e Lg. 146 din 1997.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466-482 N.C.pr.civ.
În dovedire s-a solicitat proba cu actele depuse la dosar; s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
Apelul a fost formulat în termen, motivat, semnat, fiind scutit de la plata taxei de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
La dosar nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către intimata A.-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Apelul declarat privește doar soluția instanței de fond privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată. Deși apelul este întemeiat pe dispozițiile Noului Cod de Procedură civilă, în susținerea motivului de apel au fost invocate dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, ce nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, instanța de fond a admis contestația la executare, obligând apelanta (intimată la fond) să achite contestatorului suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Soluția instanței de fond este conformă cu dispozițiile art. 453 Cod de procedură aplicabil ce prevăd faptul că: ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
In aceste condiții nu are relevanță existența sau nu a culpei procesuale, a relei credințe, ceea ce prezintă relevanță fiind soluția dată în cauză. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile al.2 din cuprinsul art. 453 pentru ca apelanta să poată fi exonerată de la plata acestor cheltuieli de judecată.
Nici al doilea temei de drept nu poate fi avut în vedere pentru faptul că legea nr. 146 din 1997 nu mai era în vigoare precum și pentru faptul că la acordarea cheltuielilor de judecată sunt aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă și nu cele prevăzute de legea taxelor de timbru (ce privește oricum altă situație).
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de intimata A.-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile 2463/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va păstra.
Față de dispozițiile art. 452 C.pr.civ. va respinge cererea intimatului de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata A.-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile 2463/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatului de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.11.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
2 EX – 05.01.2015
JUD. FOND – R. M. F.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3808/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1614/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
