Fond funciar. Decizia nr. 1671/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1671/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 1671/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Decembrie 2014
Președinte - Doinița T.
Judecător - M. S.
Judecător - C. A.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1671/2014
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către C. JUDEȚEANĂ PT. S. D. DE P. A. TERENURILOR IAȘI împotriva Sentinței civile nr. 3522 din data de 10.03.2014, pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații S. F. P. V.TASIA și C. L. PT. S. D. DE P. A. TERENURILOR SCHITU D., având ca obiect fond funciar completare/rectificare T.P..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 24.11.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.12.2014, când:
TRIBUNALUL
A. recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta S. V.TASIA (fostă P.) a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. PT. S. D. DE P. A. TERENURILOR SCHITU D. și C. JUDEȚEANĂ PT. S. D. DE P. A. TERENURILOR IAȘI, completarea/rectificarea titlului de proprietate nr._/21.11.1991 emis pe numele reclamantei în sensul inserării numărului de . afla situată suprafața de 1000 mp, invocând următoarele motive de fapt: prin titlul de proprietate nr._/1991 i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp însă din eroare nu s-a trecut numărul de . afla situat acest teren ci numai numărul de parcelă – 41.
Menționează că deși a dorit să intabuleze suprafața de teren menționată nu a putut deoarece nu are numărul tarlalei unde se află terenul, OCPI respingându-i cererea de intabulare.
S-a adresat Primăriei Schitu D. în vederea comunicării numărului de . nr. 2887/2013 i s-a răspuns că terenul în cauză se află în Tarlaua 4, .> Acțiunea nu a fost întemeiată în drept, solicitându-se, în dovedire proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză topocadastrală.
Prin sentința civilă nr. 3522 din 10.03.2014 Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
A stabilit competența de soluționare a cererii în favoarea OCPI Iași.
A trimis dosarul spre competentă soluționare Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 1 C.pr.civ. „Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.”
Potrivit dispozițiilor art. 132 al. 1 C.pr.civ. „ Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent” și alin. 4 „Dacă instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară.”
Coroborarea acestor texte cu valoare de principiu cu statuările legale speciale conținute de Hot. 202/2013 emisă de C. județeană de fond funciar Iași – în temeiul art. 51 Lg. 18/1991 și a art. 36 din Regulament, conduce la concluzia potrivit căreia: „OCPI va proceda la modificarea/corectarea titlurilor de proprietate care nu au intrat în circuitul civil și nu au fost înscrise în cartea funciară – cum este situația în speță s.n. – care conțin erori materiale provenite din documentații întocmite de comisia locală de fond funciar sau din transcrierea eronată a datelor din procesul verbal de punere în posesie aflate în arhiva OCPI” potrivit art. 1 al. 1.
Așa cum se evidențiază în speță – terenul ce face obiectul titlului în discuție a fost identificat în mod eronat, în sensul neindicării complete a amplasamentului, prin omisiunea de indicare a tarlalei, respectiv transcrierea eronată a datelor din procesul verbal de punere în posesie aflate în arhiva OCPI sau/și pentru erori materiale provenite din documentațiile întocmite de către comisiile locale de fond funciar, or, pentru aceste situații ce prezumă culpa acestor autorități abilitate de legiuitor cu punerea în aplicare a legilor fondului funciar, sunt incidente dispozițiile art. 1, art3, art. 5 și urm. din Hot. 202/2013.
Posibilitatea legislativă conținută de legea 165/2013 prin raportare la Hotărârea Comisiei județene de fond funciar nr. 202/2013 reprezintă, în opinia prezentei instanțe, tocmai soluția pentru „îndreptarea” acelor greșeli ce emană de la însăși autoritatea competentă să verifice și întocmească actele prealabile emiterii titlului de proprietate, care nemaiputând fi atacate cu succes pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute în temeiul art. III din Lg. 169/1997 – în condițiile inexistenței validării documentației cadastrale de către comisia județeană – nu pot fi decât „rectificate” pe această cale, în scopul restabilirii acelei legalități încălcate la momentul efectuării acelor proceduri admise de către acele autorități ce aveau și au competența legală în materie.
Opinăm că, excluderea intervenției instanței de judecată în această „falie quasijurisdicțională” dată expres în competența autorităților prevăzute de Legea 18/1991, de plano, chiar de la momentul intrării în vigoare a legii 18/1991 – nu reprezintă decât o „reevaluare” retroactivă a instituției revocării titlurilor de proprietate – în concepția dispozițiilor abrogate –, prin valorificarea soluției jurisdicționale de respingere ca fiind inadmisibile a acelor acțiuni judiciare de rectificare sau/și modificare a titlurilor, calificate ca fiind acțiuni în constatarea nulității absolute, dar care, în esență, conțin și reprezintă motive de „revocare”, actualmente, redefinite de legiuitor ca fiind „modificare sau/și „corectare” (legea 165/2012, Hot. 202/2013).
Împotriva acestei sentințe in termen legal a declarat apel C. Județeană de fond funciar Iași susținând că in mod greșit a fost admisă excepția necompetenței generale a instanțelor și a trimis cauza spre competentă soluționare O.C.P.I: Iași.
Potrivit Legii 219/2012 in vigoare din 26.11.2012 îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care se datorează erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară iar rectificarea acestora se poate face de oficiul de cadastru si publicitate imobiliară in temeiul hotărârii comisiei județene dar după ce procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al agenției naționale de cadastru și publicitate Imobiliară.
Întrucât până la acest moment nu a fost aprobat un ordin cu caracter normativ de către directorul general ANCPI privind procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate solicită să se constate că numai instanța de judecată este competentă potrivit dispozițiilor art. 58 din Legea 18/1991 .
A solicitat și judecata în lipsă.
Nu s-a formulat întâmpinare, nu au fost depuse înscrisuri.
În ședința publică din 27.10.2014 Tribunalul Iași a calificat calea de atac ca fiind recurs in condițiile art. 152 și 457 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă.
Examinând recursul Tribunalul il constată fondat in limitele și pentru considerentele ce urmează:
Recurenta critică in esență admiterea excepției de necompetență generală a instanței. Critica este întemeiată numai in privința măsurii de declinare a competenței, nu și în privința reținerii excepției de necompetență generală a instanței.
Tribunalul reține cu prioritate că prin raportare la actele normative care reglementează activitatea OCPI (in special Legea 7/1996 și H.G. 1288/2012), acesta nu are atribuții jurisdicționale. OCPI nu poate fi destinatarul unei măsuri de declinare a competenței, câtă vreme o atare măsură presupune apartenența la un sistem de organisme cu atribuții jurisdicționale.
Din această perspectivă măsura instanței de fond de declinare a competenței către OCPI este greșită, deși concluzia potrivit căreia instanța este necompetentă general este corectă. Pentru acest motiv soluția dispusă de instanța de fond de reținere a necompetenței generale a instanței atrage consecința prevăzută de art. 132 alin 4 Cod pr.civilă, întrucât, stabilind că instanța este necompetentă general iar cererea este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională, se impunea ca aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă. In acest caz hotărârea este supusă recursului la instanța superioară și nu este lipsită de cale de atac, așa cum greșit s-a consemnat in dispozitivul sentinței.
Prin urmare tribunalul stabilește recursul declarat ca admisibil prin raportare la dispozițiile art. 132 alin 4 Cod pr.civilă și întemeiat numai in sensul expus.
Nu sunt fondate criticile recurentului conform cărora excepția de necompetență a fost greșit reținută de instanță.
Având in vedere textul art. 591 din Legea 18/1991 rectificarea erorilor materiale datorate erorilor de scriere sunt de competența Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
Corectarea altor erori decât a celor de scriere sunt de competența instanței de judecată, in absența unei reglementări speciale.
Nu este necesară realizarea in cauză a distincției dintre cele două tipuri de erori câtă vreme prin cererea de chemare in judecată se insistă asupra împrejurării că modificarea/rectificarea titlurilor se impune pe motiv de eroare materială, anume omisiunea înscrierii numărului de . din art. 591 din Legea 18/1991 nu face nicio distincție in privința erorilor de scriere înseamnă că acestea pot viza orice element din cuprinsul titlului de proprietate, inclusiv cele ce țin de identificarea topocadastrală a terenului.
Prin urmare, prin raportare la argumentarea cererii de chemare in judecată, sediul materiei pentru judecata de față este dat de art.591 din Legea 18/1991, față de care soluția instanței de fond de reținere a necompetenței generale a instanței este legală.
Nu interesează dacă a intervenit adoptarea ordinului cu caracter normativ al directorului general al ANCPI, pentru că nu acesta realizează delimitarea competenței instanței ci art.591 din Legea 18/1991. Ordinul invocat este util pentru reglementarea procedurii administrative de rectificare a titlurilor de proprietate nu pentru realizarea partajării de competență intre instanță și OCPI, realizată prin art.591 din Legea 18/1991.
Pentru toate aceste motive, in temeiul art. 312, 304 indice 1 Cod pr.civilă Tribunalul va admite recursul, va casa sentința in parte, va înlătura dispoziția de trimitere a dosarului spre competentă soluționare către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.
Va respinge ca inadmisibilă cererea de chemare in judecată formulată de către reclamanta S. Tansa. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta C. județeană de fond funciar Iași cu sediul la instituția Prefectului jud. Iași – .. 60 împotriva sentinței civile nr. 3522 din 10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o casează in parte, respectiv:
Înlătura dispoziția de trimitere a dosarului spre competentă soluționare către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare in judecată formulată de către reclamanta S. V. Tasia, domiciliată în . D. jud. Iași cu domiciliul ales in Iași, Șoseaua P. nr. 18 ., . la P. G. în contradictoriu cu C. locală Schitu D. pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană Iași pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Iași.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 2.12.2014.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | Judecător, C. A. |
Grefier, N. G. |
Red. și tehn./T.D./6.03.2015/5 ex
Judecătoria Iași:Ș. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1670/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1021/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
