Pretenţii. Sentința nr. 3808/2014. Tribunalul IAŞI

Sentința nr. 3808/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 3808/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

T. IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 20 Noiembrie 2014

PREȘEDINTE – D. C.

GREFIER – I. G.

M. Public a fost reprezentat prin

PROCUROR – A. C.

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3808/2014

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul H. B. M. în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. Finanțelor P. Reprezentat De Direcția Generală Regionala A Finanțelor P. Iași, având ca obiect pretenții .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.

Procedura este completă.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 06 noiembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 13 noiembrie 2014 și apoi pentru azi când,

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului la data de 15.05.2014, reclamantul H. B. M. a chemat în judecată pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. și a solicitat obligarea sa la plata sumei de 2220750lei cu titlu de daune morale.

Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că la data de 28.11.2008 a fost sancționat contravențional și s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile. Perioada de suspendarea a fost majorată cu încă 30 zile pentru că permisul nu a fost predat organelor d poliție. Potrivit constatărilor din dosarele penale 1582/p/2010, 8262/p/2010 și 3268/p/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și 5572/p/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., arată în continuare reclamantul, permisul de conducere a fost suspendat din 28.11.2008 până în 2009, când a încetat. Dosarele penale amintite anterior și dosarul nr. 8262/p/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., au fost constituite ca urmare a neaducerii la cunoștința organelor penale a faptului că perioada de suspendare a permisului a expirat.

Reclamantul arată că dosarele penale ale Parchetelor de pe lângă Judecătoriile Iași și B. au fost soluționate fără trimiterea sa în judecată iar în dosarul de la B. s-a dispus trimiterea sa în judecată și condamnarea.

Ulterior s-a prezentat la serviciul rutier din Iași pentru a depune rezoluțiile din dosarele amintite(excepție ds. B.) iar prin actul_/17.02.2012 i s-a comunicat că i-a fost suspendat dreptul de a conduce pentru 120 zile, începând cu 25.06.2010.. Reclamantul învederează că actul a fost contestat la organul emitent, contestație respinsă și la T. Iași unde prin sentința civilă 2746/2012 a fost admisă contestația și anulat actul. Instanța a reținut că măsura suspendării trebuia dispusă începând cu 9.07.2010.

Reclamantul motivează că la data de 5.07.2010 i s-a întocmit dosar penal pentru conducere cu permisul suspendat - dosarul nr. 8262/p/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. iar prin sentința penală_/94/2011(definitivă) a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare.

P. rezoluția din 31.01.2014 din dosarul 3268/p/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală.

Împotriva sentinței Judecătoriei B., arată reclamantul și după începerea executării pedepsei privative de libertate, a formulat revizuire iar prin sentința penală 385/2013, cererea a fost admisă. S-a dispus anularea sentinței penale 290/2012, achitarea sa și anularea mandatului de executare a pedepsei.

Consideră reclamantul că în situația sa s-a săvârșit o eroare judiciară, care a condus la privarea ilegală de libertate de la data de 25.01.2013 până la 13.06.2014(140 zile). Invocă reclamantul dispozițiile art. 538, 540 și 541 din codul de procedură penală.

Se motivează în continuarea că la 25.01.2013 când a fost luat de organele de poliție în vederea executării pedepsei, se afla la domiciliu cu o prietenă(V. A. M.) căreia i-a dat 6000 Euro pentru a-i aduce pachete cu mâncare și tot ce mai era necesar precum și pentru a-l ajuta în demersurile legale ce urmau a fi întreprinse în vederea eliberării sale. Susține reclamantul că toată această situație a determinat ruperea relației cu logodnica sa. Se susține că în perioada de detenție i-au fost aduse pachete, i-au fost puși bani pe card, a fost achitată contravaloarea deplasărilor la București ale avocatului și au fost achitate cheltuielile casei de către prietena sa, suma cheltuită fiind de 6000 Euro.

O parte din daunele materiale solicitate, arată reclamantul se referă la produsele alimentare ce i-au fost aduse, cheltuieli de deplasare, bonuri de benzină, onorarii de avocat, sens în care a depus la dosar acte. A susținut că a primit 6 pachete în valoare de 4800 lei, i s-a alimentat cardul cu câte 500 lei lunar și a cheltuit 2500lei.

Prejudiciul moral, susține reclamantul, constă în suferința produsă ca urmare a privării sale de libertate nelegal, tensiunea psihică acumulată de-a lungul a mai mult de 5 ani de proceduri judiciare, marginalizarea sa socială, afectarea imaginii sale în societate.

A solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 2222750lei daune morale și 22207lei daune materiale.

A depus la dosar înscrisuri, a solicitat proba cu martori și atașarea dosarelor penale e la Judecătoria B..

Legal citat pârâtul a depus întâmpinare.

A invocat excepția lipsei calității procesual pasive a D.R.G.F.P. Iași și a A.J.F.P. Iași

Pe fond, intimatul a arătat că nu poate fi invocat ca temei al răspunderii sale durata procedurilor penale ce au condus la punerea în libertate a reclamantului, durată ce nu poate fi stabilită dinainte. Consideră intimatul că dreptul la despăgubiri și obligația sa de dezdăunare izvorăște doar din măsura preventivă. Se susține că nu pot face obiectul dezdăunării acele prejudicii morale ce ar rezulta din desfășurarea normală a procedurii penale, dimensionarea prejudiciului moral urmând a fi apreciată doar în funcție de durata perioadei de detenție. Arată intimatul că întinderea prejudiciului trebuie apreciată în raport de probele administrate . Consideră intimatul că difuzarea pe portalul instanței a cauzelor în care a fost parte reclamantul, nu poate fi luată în seamă la aprecierea prejudiciului moral și nici afecțiunile de care susține că suferă ca urmare a detenției, fără a fi dovedite. În privința prejudiciului moral, intimatul arată că, potrivit jurisprudenței naționale și internaționale, aprecierea trebuie să aibă în vedere o reparație echitabilă. A solicitat aprecierea actelor depuse la dosar cu privire la daunele morale, în sensul că nu se justifică bonurile de benzină, onorariul de avocat disproporționat de mare. A solicitat respingerea acțiunii apreciind că nu este dovedit prejudiciul suferit.

Reclamantul a formulat precizări la acțiune în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 22.207,5lei( 5000 Euro) daune materiale și 2.222.750 lei(_ Euro) daune morale.

La termenul din 9.10.2014, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare și ținând cont de precizările aduse de reclamant privind cadrul procesual, le-a respins.

Analizând probele administrate, instanța constată acțiunea parțial întemeiată pentru motivele ce vor fi în continuare expuse.

P. sentința penală 385/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria B.(definitivă prin decizia penală 2155/15.11.2013 a Curții de Apel București), a fost admisă cererea de revizuire formulată de reclamantul din prezenta cauză, H. B. și a fost anulată sentința penală 290/5.06.2012 pronunțată de Judecătoria București în dosarul_/94/2011. Instanța a dispus achitarea inculpatului H. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 86al.2 din O.U.G. 195/2002 și anularea mandatului de executare al pedepsei închisorii nr.654/25.01.2013 al Judecătoriei B..

Instanța a reținut că la data judecării cauzei, instanța de fond și cea de recurs nu au cunoscut faptul că actele administrative nr._/24.04.2012 și_/17.02.2012 au fost anulate prin sentința civilă 2746/2012 pronunțată de T. Iași(irevocabilă prin decizia civilă 722/6.03.2013 a Curții de Apel Iași), întrucât hotărârea prin care a devenit irevocabilă(6.03.2013) sentința 2476 a fost pronunțată ulterior pronunțării Curții de Apel București(25.01.2013).

Rejudecând cauza, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86al.2 din O.U.G. 195/2002 în raport de actele administrative, amintite anterior, care au fost anulate stabilindu-se că măsura suspendării dreptului de a conduce putea fi dispusă cel mult începând cu data de 9.07.2010 și nu cu data de 25.06.2012.

Din biletul de liberare nr. F68345/2013 eliberat de Penitenciarul B. rezultă că reclamantul a fost arestat la data de 25.01.2013 în vederea executării pedepsei cu închisoarea și liberat la data de 12.06.2013.

Potrivit art. 538 al.1 din codul de procedură penală „ persoana care a fost condamnată definitiv, indiferent dacă pedeapsa aplicată sau măsura educativă privativă de libertate a fost sau nu pusă în executare, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite în cazul în care, în urma rejudecării cauzei, după anularea sau desființarea hotărârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedește că s-a produs o eroare judiciară, s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare”.

T. constată că reclamantul a fost inițial condamnat la executarea unei pedepse cu închisoarea prin sentința penală 290/5.06.2012 pronunțată de Judecătoria București în dosarul_/94/2011(rămasă definitivă) și ulterior a fost achitat ca urmare a sentinței penale 385/15.07.2013 pronunțată de Judecătoria B.(definitivă prin decizia penală 2155/15.11.2013 a Curții de Apel București), executând 140 zile de închisoare.

Se apreciază că cererea reclamantului este legală, încadrându-se în dispozițiile art. 538 al.1 din codul de procedură penală și îi dă dreptul la repararea pagubei suferite.

Potrivit art. 540 din codul de procedură penală „ la stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării nelegale de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra celui aflat în situația prevăzută la art. 538.

(2) Reparația constă în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în obligația ca, pe cheltuiala statului, cel reținut sau arestat nelegal să fie încredințat unui institut de asistență socială și medicală.

(3) La alegerea felului reparației și la întinderea acesteia se va ține seama de situația celui îndreptățit la repararea pagubei și de natura daunei produse.

(4) Persoanelor îndreptățite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, și timpul cât au fost private de libertate.

(5) Reparația este în toate cazurile suportată de stat, prin M. Finanțelor P.”.

În dovedirea întinderii prejudiciului suferit, reclamantul a solicitat administrarea probei cu acte și martori.

Din declarația martorului M. E. G. rezultă că l-a vizitat pe reclamant în perioada de detenție și a constatat că era vizibil afectat de situația în care se afla. După ieșirea din penitenciar, făcând parte din același grup de prieteni, martorul a constatat că unii îl evitau pe reclamant deoarece fusese închis. Cunoaște martorul și faptul că planurile de căsătorie ale reclamantului nu s-au mai realizat din cauză că a fost închis.

Martora V. A. M. a afirmat că reclamantul i-a spus că are în casă 6000 Euro care i-au fost lăsați pentru a-i duce pachete cu alimente și haine la penitenciar și pentru a plăti deplasările. Martora declară că lunar a depus în contul reclamantului 800lei. A constatat martora, în cursul vizitelor efectuate, că reclamantul a suportat greu perioada de detenție, se simțea marginalizat, considera că este nedreptățit și că îi este afectată relația cu familia și prietena sa.

Martora susține că reclamantul nu s-a mai căsătorit din cauza faptului că a fost închis și a pierdut mulți prieteni din același motiv. Mai declară martora că a trimis bani reclamantului prin CEC Bank și i-a dus pachete cu alimente, la sfârșitul perioadei de detenție restituindu-i 1000 Euro.

Din aceste două declarații rezultă că reclamantul a fost afectat de perioada de detenție considerând că este nevinovat, ceea ce s-a și dovedit ulterior prin pronunțarea hotărârii de achitare.

În aprecierea cuantumului prejudiciului material suferit de reclamant, instanța are în vedere și înscrisurile depuse la dosar.

Au fost, astfel, depuse mai multe bonuri ce dovedesc cumpărarea de alimente, respectiv la filele 58,56,57, în sumă totală de 540,65lei. În raport de datele înscrise pe bonuri și de perioada de detenție, se constată dovedit faptul că reclamantul a primit pachete cu alimente în valoarea amintită anterior. Nu vor putea fi reținute chitanțele de la fila 69 dosar deoarece nu s-a dovedit că au legătură cu prezenta cauză, nici ordinele de deplasare de la filele 60 și 63 deoarece nu rezultă din actele depuse data la care au fost fixate termenele de judecată în dosarele penale. Aceeași situație se reține și pentru bonurile de benzină de la filele 67-69 dat fiind că data emiterii lor(06.2013) nu corespunde cu data judecării cererii de revizuire(5.07.2013).

Nu se poate reține nici onorariul de avocat potrivit chitanțelor de la fila 59 deoarece nu este precizat numărul de dosar sau nu corespunde cu actele din dosarul de față și nici biletele de transport și benzină de la filele 57-58.

În privința sumei de 5000Euro pe care reclamantul susține că a lăsat-o martorei V. A.M., instanța are în vedere disp. art. 309 al.2 din codul de procedură civilă, apreciind că nu s-a făcut dovada în acest sens. La dosar nu au fost depuse extrase de cont din care să rezulte depuneri de bani în contul reclamantului în timpul detenției.

Nu poate face obiectul reparației acel prejudiciu apreciat de reclamant că ar rezulta din desfășurarea normală a procedurii judiciare.

P. urmare, vom reține prejudiciul material în cuantum de 540,65lei.

În privința prejudiciului moral, se apreciază aplicabile aceleași dispoziții legale anterior menționate. În mod evident textul legal nu stabilește criterii de cuantificare a despăgubirilor, reparația morală fiind de principiu fără însă să constituie o îmbogățire fără justă cauză.

Considerăm astfel, întemeiate susținerile pârâtului din întâmpinare, referitoare la jurisprudența națională și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Despăgubirile ce vor fi stabilite au menirea de a acorda reclamantului o satisfacție echitabilă pentru atingerea adusă dreptului la libertate, onoarei sănătății și reputației sale urmare a procedurii penale declanșate în cadrul căreia s-au dispus măsuri restrictive. Cuantumul solicitat, se apreciază disproporționat. Instanța are în vedere jurisprudența constanță C.E.D.O., respectiv cauza C. vs. România, cauza S. vs. România sau cauzele G. și Ignatenco vs. Republica M.. Se apreciază ca rezonabilă suma de 70000lei cu titlu de despăgubiri morale( 500lei/zi) pentru prejudiciul suferit.

Urmează a fi admisă în parte acțiunea formulată și va fi obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 540,65lei despăgubiri materiale și 70000lei daune morale.

În baza art.451 c.proc.civilă, va fi obligat pârâtul al plata cheltuielilor de judecată către reclamant

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul H. B. M.(CNP-_) cu domiciliul ales la Cabinet Avocat F. S. din Iași, ..60, . contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. cu sediul procesual ales la sediul Direcției Regionale a Finanțelor P. Iași cu sediul în Iași ..26.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 540,65lei cu titlu de despăgubiri materiale, a sumei de 70000lei cu titlu de daune morale și a sumei de 1000lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 20.11.2014.

Președinte,

C. D.

Grefier,

G. I.

Red./tehnored.D.C.

7 ex.

16.03.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 3808/2014. Tribunalul IAŞI