Contestaţie la executare. Decizia nr. 582/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 582/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Aprilie 2014
Președinte - G. C.
Judecător O. L.
Judecător M. S.
Grefier N. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 582/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent B. C. C. C. și pe intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6187/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. C. C. C. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a M. Iași.
Respinge cererea contestatorului privind cheltuielile de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.02.2013 sub numărul de mai sus, contestatorul B. C. C. C. a formulat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI contestație la executare silită împotriva actelor de executare emise de intimată la pentru suma de 1975 lei.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că nu datorează suma respectivă, care face și obiectul dosarului_ referitor la anularea deciziei de impunere 8537/31.05.2012 emisă de CAS Iași care a fost emisă cu încălcarea legii. Debitul precizat în somația de plată și în titlul executoriu nu există.
În drept art. 172-173 Cod procedură fiscală.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației întrucât obligațiile fiscale au fost în mod corect stabilite în sarcina contestatoarei,
La dosar au fost depuse în copie actele dosarului de executare, alte înscrisuri.
Analizând înscrisurile administrate ca probă în prezenta cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Pe numele contestatorului au fost emise decizia de impunere nr. 8537/31.05.2012 privind contribuțiile de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din venituri independente și persoanele care nu realizează venituri pentru 1413 lei și deciziile de calcul accesorii din 20.06.2012 pentru 212 lei și 212 lei.
La 14.01.2013 intimata a emis titlu executoriu și somație pentru totalul sumelor menționate, 1975 lei, potrivit art. 145 C.proc.fiscală.
Instanța reține că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere și deciziile de calcul accesorii pentru că, în acest scop, contestatorul a avut deschisă și a uzat de calea contestației împotriva deciziei de impunere ca și act administrativ fiscal reglementată de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală și mai departe de posibilitatea contestării la Tribunalul Iași ca instanță de contencios administrativ.
În cadrul contestației la executare nu pot fi examinate decât aspecte privind legalitatea executării silite. Singura obiecție exprimată în acest sens de contestator se referă la împrejurarea că titlul executoriu și somația au fost emise deși titlurile de creanță se aflau în procedura legală de contestare. În acest sens instanța reține că este chemată să analizeze legalitatea actelor de executare exclusiv din perspectiv situației de fapt și de drept de la momentul întocmirii lor și de la momentul sesizării instanței. Or până în prezent contestatoarea nu a dovedit că respectivele titluri de creanță ar fi fost anulate, astfel că instanța nu poate reține nici o cauză de nulitate a executării însă ipoteza în care contestatoarea va obține pe calea contenciosului administrativ anularea titlurilor de creanță ea are posibilitatea de a solicita întoarcerea executării silite. Pe de altă parte în sine declanșarea executării unor titluri contestate nu este motiv de nulitate întrucât potrivit art. 215 C.proc.fiscală introducerea contestații administrative nu suspendă executarea.
Pentru aceste motive se impune respingerea contestației la executare și în baza art. 274 C.proc.civ cererea accesorie privind cheltuielile de judecată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul care a arătat că nu datorează suma respectivă, care face și obiectul dosarului_ referitor la anularea deciziei de impunere 8537/31.05.2012 emisă de CAS Iași care a fost emisă cu încălcarea legii.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În faza recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de recurs și dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a fost investită de contestatorul B. C. C. C. cu o cerere formulată în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI solicitând anularea actelor de executare emise de intimată la pentru suma de 1975 lei.
Din actele dosarului, Tribunalul reține că la data de 31.05.2012 a fost emisă decizia de impunere nr. 8537 privind contribuțiile de asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din venituri independente și persoanele care nu realizează venituri pentru 1413 lei și deciziile de calcul accesorii din 20.06.2012 pentru 212 lei și 212 lei, comunicată prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, la dat de 18.06.2012.
În baza deciziei de impunere nr. 8537 au fost emise la 14.01.2013 titlu executoriu și somație pentru totalul sumelor menționate, 1975 lei.
Conform dispozițiilor art. 399 alin Cod procedură civilă în cazul în care executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că soluția care se impune în cauză este cea a respingerii contestației la executare în condițiile în care titlul executoriu, reprezentat de decizia de impunere nr. 8537 a fost comunicat recurentului, în cuprinsul acesteia menționându-se că se poate formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din O.G.92/2003, în termen de 30 de zile de la data comunicării, contestație care se înaintează către organul fiscal emitent, ulterior putând uza de calea de atac la instanța de contencios administrativ, prevăzută de Legea 554/2004.
Prin urmare, având în vedere că, contestatorul avea la dispoziție altă cale de drept pentru contestarea titlul executoriu, reprezentat de decizia de impunere nr. 8537/31.05.2012, în prezenta cauză se poate analiza conformitatea formelor de executare cu titlul executoriu.
Conform Deciziei nr. XIV din 05.02.2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 733/30.10.2007, ”posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.”
Conform art. 110 alin. 3 Cod procedură fiscală: „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii”, deci, în speță, titlul de creanță fiscală este decizia de impunere nr. 8537./ 31.05.2012.
Potrivit art. 141 alin.2 Cod procedură fiscală: „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Coroborând cele două texte de lege citate mai sus cu prevederile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că atâta timp cât decizia de impunere nu a fost contestată în termenul de 30 de zile indicat în aceasta la organul fiscal competent, și în caz de respingere a contestației respective, la instanța de judecată de contencios administrativ, în fața instanței investite cu contestație la executare nu mai pot fi invocate aspecte de fond ale acestui titlu de creanță fiscală. Așadar motivele invocate de contestator, puteau fi invocate doar în cadrul contestației ce putea fi promovată împotriva deciziei de impunere la organul fiscal competent.
Pe cale de consecință, limitele posibilității de analiză a instanței de executare sunt doar cele ce țin de respectarea condițiilor de formă ale actelor de executare emise în baza titlului de creanță, Tribunalul constatând că titlul executoriu și somația emise la data de 14.01.2013 îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de lege.
Astfel, conform art. 141 alin.4 Cod procedură fiscală, titlul executoriu va cuprinde: „pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului”. Titlul executoriu din 14.01.2013 cuprinde elementele cerute pe lângă cele vizate de art. 43 alin. 2 Cod procedură fiscală, iar mențiunile din art. 43 alin.2 Cod procedură fiscală sunt întrunite în cadrul deciziei de impunere care face parte integrantă practic din titlul executoriu. Mai mult, conform art. 46 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal ce constituie titlu executoriu în baza art. 141 alin.3 Cod pr. fisc. este nul doar pentru: „lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3)”, iar în speță înscrisul denumit titlu executoriu cuprinde aceste elemente obligatorii vizate de art. 46. Față de prevederea expresă a elementelor obligatorii sub sancțiunea nulității, rezultă ca lipsa oricăror alte mențiuni ar atrage nulitatea relativă în condițiile în care debitorul ar dovedi că a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anulare (art.105 alin.2 cod procedură civilă).
Raportat la conținutul titlului executoriu înaintat debitorului, se constată că acesta este corespunde cu prevederile deciziei de impunere ce stă la baza inițierii formelor de executare silită contestate, astfel încât nu există indicii nici din acest punct de vedere asupra nelegalității și netemeiniciei întocmirii titlului executoriu din 14.01.2013.
Pentru valabilitatea somației, codul de procedură fiscală prevede expres mențiunile ce trebuiesc inserate: „numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia”, toate acestea regăsindu-se în somația contestată.
Instanța investită cu judecarea contestației la executare nu are competența să se pronunțe asupra valabilității ca formă sau ca fond a deciziei de impunere, întrucât actul neanulat este considerat valabil și își produce toate efectele.
Prin urmare, instanța investită cu judecarea contestației la executare neputându-se pronunța asupra niciunui aspect de fond sau de formă intrinsec privitor la decizia de impunere, nu poate decât să o considere valabilă și, în consecință, poate doar să verifice dacă actele de executare concordă formal cu decizia de impunere.
Orice fel de apărări de fond sau formă împotriva conținutului deciziei de impunere, inclusiv modul de emitere a deciziei de impunere, țin exclusiv de competența organului jurisdicțional competent să soluționeze contestația formulată conform art. 205, 207 Cod de procedură fiscală împotriva deciziei de impunere.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 6187/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va menține
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul B. C. C. împotriva sentinței civile nr. 6187 din 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2014.
Președinte, G. C. | Judecător, O. L. | Judecător, M. S. |
Grefier, N. M. |
Red. C.G.
Tehnored. C.G./M.A.
2 ex./15.05.2014
Judecător fond O. I. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 546/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 674/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
