Fond funciar. Decizia nr. 674/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 674/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 674/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Mai 2014
Președinte - M. C.
Judecător - S. F.
Judecător - C. R.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 674/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. ( F. M.) M. la cab av. N. S. și pe pârât C. L. DE F. F. CIORTEȘTI P. PRIMAR, având ca obiect fond funciar Plângere la Legea 18/1991.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16.04.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2014, când, față de lipsa unui membru al completului de judecată, respectiv a doamnei judecător F. S., aflată în concediu, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.05.2014, când,
TRIBUNALUL
Analizând plângerea formulată de reclamanta Tribunalul reține următoarele:
P. decizia civilă nr 1664/01.07.2013 Tribunalul Iași a admis recursul declarat de către reclamanta A. M. împotriva sentinței civile nr. 158 din 22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni, pe care a casat-o în tot. A reținut cauza pentru rejudecare in fond in vederea de administrării de probe noi (expertiză topo-cadastrală).
A reținut Tribunalul următoarele:.
P. sentința civilă nr. 158/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâta C. L. fond funciar Ciortești.
Instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.01.2013 sub nr._, reclamanta A. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. L. DE F. F. CIORTEȘTI, obligarea pârâtei la punerea în posesie a terenurilor în suprafață de 2,363 ha deținute de autorul reclamantei pe vechiul amplasament, obligarea pârâtei prin Primar la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei /zi de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data punerii efective în posesie, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta arătat că la data de 24.10.2000 C. Județeană de fond funciar Iași a validat cererea tatălui ei, M. S., de retrocedare a întregii suprafețe de 6,27 ha, iar în temeiul Hotărârii nr.168/24.10.2000 s-au emis titluri astfel: 1 ha teren arabil reconstituit pe raza comunei Tăcuta, jud.V., conform titlului de proprietate nr._/2009; 2,907 ha teren arabil reconstituit pe raza ., conform titlului de proprietate nr._/2002.
Susține reclamanta că din proprietățile tatălui ei au mai rămas de reconstituit: 0,54 ha la punctul „Râpa mare”- poziția 3 din registrul agricol, 0,81 ha la punctul „ La chir”- poziția 4 din registrul agricol; 0,56 ha în punctul „La Rădi”- poziția 6 din registrul agricol; 0,25 ha în punctul „Râpa mare”- poziția 8 din registrul agricol; 0,19 ha în punctul „Rădi” – poziția 14 din registrul agricol; 0,02 ha în punctul „Râpa mare”- poziția 15 din registrul agricol”.
Arată reclamanta că întrucât aceste suprafețe au fost solicitate de autorul său încă din anul 1991, iar din anul 2000 pârâta este în posesia Hotărârii nr.168/24.10.2000 solicită să se stabilească daune cominatorii.
La data de 28.02.2013 pârâta a depus la dosar precizări prin care a arătat că autorul reclamantei, M. S., era înscris în registrul agricol cu suprafața totală de 6,71 ha din care pe raza comunei Ciortești avea suprafața de 3,96 ha, iar din aceasta 1,18 ha a trecut la fiul său M. C..
Susține pârâta că în urma solicitării de reconstituire a terenului în baza Legii nr.18/1991 s-a validat suprafața de 2,46 ha, aplicându-se procentul de reducere de 10%, iar în baza Legii nr.1/2000 s-a validat suprafața totală de 6,27 ha pe anexa 30.
Arată pârâta că din suprafața de 3,96 ha teren pe raza comunei Ciortești suprafața de 2,46 ha a fost împădurită în perioada cooperatistă și în prezent se află în administrarea Romsilva, iar la întocmirea titlului de proprietate nr._/04.11.2002, comisia locală a compensat din rezerva de teren ce o avea la dispoziție suprafața de 1,50 ha pentru suprafața împădurită.
Mai susține pârâta că în conformitate cu Legea nr.247/2005 petenta a solicitat terenul împădurit pe vechiul amplasament, dar C. Județeană de fond funciar Iași a invalidat propunerea comisiei locale prin Hotărârea nr.2737/21.08.2010, iar tot în baza Legii nr.247/2005 petenta era îndreptățită să solicite suprafața de 2,50 ha de la .,25 ha de la .> Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este fiica și moștenitoarea autorului M. S., decedat la data de 02.01.1999, astfel cum rezultă din certificatul de naștere ..V nr._, certificatul de căsătorie . nr._, certificatul de deces ..B nr._ și certificatul de moștenitor nr.20/04.12.2000.
În rolul agricol din anul 1959 (fila nr.36 din dosar) autorul M. S. figura înscris cu suprafața totală de 6,71 ha teren agricol, din care suprafața de 0,25 ha situată pe raza comunei Codăești, suprafața de 2,5 ha pe raza comunei Tăcuta și suprafața de 3,96 pe raza comunei Ciortești.
Conform cererii de predare a terenurilor la C.A.P. (fila nr.37 din dosar), autorul M. S. predă suprafața de 6,06 ha teren în anul 1960.
În baza Legii nr.18/1991, același autor formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,46 ha pe raza comunei Ciortești (fila nr.40 din dosar), fiind validat cu această suprafață în anexa 2a.
Ulterior, în baza Legii nr.1/2000, M. S. este validat cu suprafața de 3,81 ha teren agricol pe raza comunei Ciortești prin Hotărârea nr.168/24.10.2000, fiind înscris în anexa nr.30.
În baza acestor validări C. Județeană de fond funciar Iași emite la data 04.11.2002 titlul de proprietate nr._ prin care se reconstituie în favoarea beneficiarului M. S. suprafața totală de 2,9070 ha teren agricol pe raza comunei Ciortești.
A mai reținut instanța că în baza Legii nr.247/2005 reclamanta formulează o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Comisiei Locale de fond funciar Tăcuta prin care solicită stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren care a aparținut autorului său M. S. și cu care acesta figura înscris în rolul agricol din anul 1959, cererea sa fiind validată în anexa nr.23 sub forma acordării de despăgubiri, iar ulterior în anexa nr.22 ca urmare a Hotărârii nr.433/12.09.2008 emisă de C. Județeană de fond funciar V., fiind întocmit titlul de proprietate nr._/04.05.2009 în beneficiul reclamantei.
De asemenea, tot în baza Legii nr.247/2005 reclamanta se adresează cu o cerere Comisiei Locale de fond funciar Ciortești prin care solicită reconstituirea suprafeței de 2,51 ha teren forestier cu care autorul său figura înscris în rolul agricol din anii 1959-1963, cererea sa fiind respinsă prin Hotărârea nr.2737/31.08.2010 pe motiv că întreaga suprafață cu care autorul figura înscris în rolul agricol a fost reconstituită conform legilor anterioare de fond funciar.
P. prezenta acțiune reclamanta a solicitat obligarea Comisiei Locale de fond funciar Ciortești la punerea în posesie cu suprafața de 2,363 ha teren pe vechiul amplasament de pe raza comunei Ciortești, suprafață care a fost validată în baza Legii nr.1/2000 prin Hotărârea nr.168/24.10.2000.
Instanța a reținut că potrivit susținerilor pârâtei recunoscute de reclamantă la termenul din 15.03.2013 vechiul amplasament al suprafeței în litigiu este teren cu pădure aflat în administrarea Romsilva, împădurirea având loc după predarea terenului la C.A.P., în perioada colectivizării.
Potrivit art.52 din Legea nr.18/1991, comisia județeană și comisia locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă (….).
Instanța a reținut că potrivit art.27 din Legea 18/1991 raportate la dispozițiile art.5 lit.i din HG 890/2005 din HG 890/2005 „comisiile locale (…) pun în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora după validarea de către comisia județeana a propunerilor făcute și înmânează titlul de proprietate” .
Potrivit art.64 din Legea 18/1991 republicată cu modificările ulterioare „în cazul în care comisia locala refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei raza teritorială este situat terenul; dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau,după,caz punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere anume stabilite de instanță”.
Din interpretarea art. 64 Legea 18/1991, instanța a constatat că una dintre condițiile pentru admiterea plângerii formulate în temeiul art.64 din Legea nr.18/1991 este existența unui refuz nejustificat al comisiei locale de a realiza punerea în posesie pentru suprafața de teren validată.
Or, instanța a constatat că autorul reclamantei nu figura înscris cu teren forestier în rolul agricol din anii 1959-1963, validarea în baza Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000 având în vedere stabilirea dreptului de proprietate în beneficiul autorului pentru teren agricol.
Instanța a reținut că în forma inițială a Legii nr.1/2000 sub imperiul căreia a fost emisă Hotărârea nr.168/24.10.2000 prin care autorul reclamantei a fost validat cu suprafața de 3.81 ha teren agricol, terenul forestier era reconstituit doar în beneficiul persoanei care a predat astfel de teren la stat sau a moștenitorilor acesteia. Această împrejurare rezultă cu claritate din dispozițiile art.24 din Legea nr.1/2000 care se referă la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere în favoarea persoanelor deposedate, ceea ce presupunea situația premisă ca terenul forestier să fi fost preluat din proprietatea solicitantului sau a autorului.
În forma inițială Legea nr.1/2000 nu reglementa ipoteza schimbării destinației din agricol în forestier sau invers a terenului solicitat, dar din interpretarea actului normativ în ansamblul său rezultă că la stabilirea dreptului de proprietate se avea în vedere destinația terenului predat la stat, astfel încât în măsura în care solicitantul a predat teren agricol urma să fie validat cu teren de această categorie, iar dacă ar fi predat teren forestier să i reconstituie teren de aceeași natură în măsura în care reconstituirea în natură ar mai fi fost posibilă. Acesta este și motivul pentru care în baza Legii nr.1/2000 autorul reclamantei a solicitat teren agricol (și nu teren forestier) și a fost validat cu teren din această destinație.
Destinația terenului predat la stat este avută în vedere și de O.U.G. nr.102/2001 care modifică Legea nr.1/2000 în sensul introducerii în lege a art.29 ind.1 care reglementează ipoteza schimbării destinației terenului din arabil în forestier sau invers. Art.29 ind.1 prevedea că pentru cazurile în care o persoană fizică solicită cu acte doveditoare reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafață de teren arabil pe care în prezent se află vegetație forestieră din fondul forestier național, se va acorda teren arabil sau, la cerere, va fi despăgubită. În consecință, nici sub imperiul O.U.G. nr.102/2001 solicitantul nu ar fi beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament dacă terenul solicitat și-ar fi schimbat categoria din agricol în forestier după momentul preluării.
Abia prin Legea nr.400/2002, art.29 ind.1 este modificat în sensul că pentru cazurile în care o persoana fizică sau juridică solicită cu înscrisuri reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, pentru o suprafață de teren cu destinație agricolă pe care în prezent se afla vegetație forestieră cuprinsă în fondul forestier național, se va acorda, la cerere, teren agricol sau pădure.
Cu toate acestea atât cererea de reconstituire, cât și validarea pe numele autorului reclamantei sunt anterioare apariției Legii nr.400/2002, beneficiarul validării solicitând teren agricol și nu teren forestier. Mai mult, împotriva Hotărârii nr.168/24.10.2000 nici reclamanta și nici alt moștenitor nu au formulat plângere prin care să-și arate nemulțumirea cu privire la destinația stabilită pentru terenului reconstituit.
În consecință, având în vedere că reclamanta solicită punerea în posesie cu un teren cu destinație forestieră, deși autorul acesteia a solicitat și a fost validat cu teren agricol, instanța constată că refuzul pârâtei de punere în posesie cu amplasamentul indicat nu este nejustificat, punerea în posesie neputându-se realiza decât cu teren agricol sau, în măsura în care un alt amplasament nu se acceptă, beneficiarul urmează să primească despăgubiri.
Față de aceste motive, în baza art.64 din Legea nr.18/1991, instanța a respins ca neîntemeiat capătul principal de cerere.
De asemenea, întrucât în cauză nu s-a reținut un refuz nejustificat al pârâtei de a realiza punerea în posesie, instanța a respins și capătul de cerere privind obligarea la daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. M..
Recurenta a arătat că în raport de termenul deținut de autorul său, a mai rămas de restituit suprafața de 2,36 ha teren iar art. 291 Legea 1/2000 introdus prin O.U.G. 102/2001 îi este aplicabil deoarece Legea 400/2002 nu a repus în termenul de formulare a cererii persoanele îndreptățite la reconstituit.
A solicitat admiterea recursului.
Legal citată, intimata a depus la dosar precizări și acte referitoare la situația validărilor pentru terenul care a aparținut autorului reclamantei.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
P. cererea formulată inițial, reclamanta recurentă a solicitat obligarea Comisiei Locale fond funciar la punerea în posesie cu suprafața de 2,36 ha teren pe vechiul amplasament.
S-a susținut că suprafața de 2,36 ha teren a fost reconstituit prin Hotărârea 168/24.10.2000 (suprafața totală 6,27 ).
Recurentei i s-au emis titlul de proprietate nr._/4.05.2009 pentru 1 ha teren pe raza comunei Tăcuta – V., titlul de proprietate nr._/4.11.2002 pentru 2,90 ha teren pe raza comunei Ciortești (pentru M. S. – autor). Pentru acest teren, recurentul a beneficiat parțial (1,5 ha) de o compensare cu teren din rezerva Primăriei pentru suprafața forestieră, conform precizărilor intimatei (fila 34 dosar fond și recurs).
Din registrul agricol depus la dosarul de fond (fila 36) și în recurs rezultă că autorul recurentei a avut 2,5 ha teren în . ha în Codăești.
Recurenta mai are o validare de 0,25 ha teren, în anexa 22 a comunei Codăești.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în ceea ce privește suprafața de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului reclamantei și cea pentru care au fost emise titlurile de proprietate.
Este evident că față de suprafața totală reconstituită, cea pentru care s-au emis titlurile de proprietate este mai mică, sub acest aspect reclamanta fiind îndreptățită la punerea în posesie pentru diferență.
Nu a fost însă realizată nici o identificare în fizic a acestei suprafețe de teren și nici a celei indicată în acțiunea introductivă.
Numai în urma acestei identificări, instanța de fond ar fi putut aprecia asupra posibilei incidențe a art. 291 Legea 1/2000.
De reținut că reclamanta a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament fără a se preciza calitatea de folosință. Art. 281 Legea 1/2000 se referă la situația schimbării categoriei de folosință a terenului, ori în cauză nu se cunoaște actuala categorie de folosință deoarece nu a fost administrată proba cu expertiză de specialitate.
În raport de aceste considerente, apreciem recursul întemeiat și va fi admis, potrivit art. 312 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă.
Urmează a fi casată hotărârea primei instanțe cu reținerea cauzei în vederea rejudecării.
În sensul soluționării acțiunii pe fondul cauzei, va fi administrată proba cu expertiză topocadastrală cu următoarele obiective:
- se va identifica suprafața de teren reconstituită autorului reclamantei, pe raza județului Iași (conform Titlului de Proprietate);
- se va preciza și identifica în raport de rolul autorului, diferența de teren cu care reclamanta ar putea fi pusă în posesie (teren validat) în urma excluderii suprafeței de teren pentru care s-au emis titluri de proprietate (pentru județul Iași). Se va preciza dacă această suprafață de teren este liberă din punct de vedere fizic și juridic și dacă și-a schimbat categoria de folosință față de cea din rol.
Se va solicita punctul de vedere al Ocolului Silvic dacă este cazul.
În rejudecare s-a procedat la administrarea probei cu expertiză topo-cadastrală în vederea identificării terenului reconstituit autorului reclamantei, a terenului pentru care s-a procedat la emiterea titlurilor de proprietate și a suprafețelor de teren pentru care ar putea fi pusă reclamanta în posesie. De asemenea, s-a procedat la administrarea probei cu expertiză evaluatorie în vederea determinării valorii terenului pentru care reclamanta este îndreptățită la punere în posesie în urma validării dreptului de proprietate.
Reclamanta a solicitat obligarea Comisiei Locale de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ciortești la punerea în posesie a terenurilor deținute de autorul său M. S., terenuri ce sunt libere în suprafață de 2,353 ha, pe vechiul amplasament și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data punerii efective în posesie.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert C. C. V. din suprafața de teren de 6,27 ha pentru care autorul acesteia i-a fost validat dreptul de proprietate, a rămas o diferența de 3,363 ha teren pentru care nu a fost pusă în posesie.
Identificarea terenului a fost făcută la indicarea reclamantei, care solicită punerea în posesie pentru suprafața de 2,363 ha teren împărțit în trei locuri distincte astfel: 0.81 ha zona C., 0,75 ha zona La Rădi, 0,8100 ha zona Râpa M..
Potrivit constatărilor făcute de expert, toată suprafața pentru care reclamanta solicită punerea în posesie reprezintă teren împădurit, aflat în prezent în proprietatea Statului și în administrarea Ocolului Silvic D., conform adresei nr 4760/31.10.2013.
Categoria de folosință a celor trei suprafețe de teren s-a schimbat, la momentul înregistrării acestor terenuri în rol, terenurile pentru care s-a solicitat de către reclamantă punerea în posesie figurau ca teren agricol înscris în categoria arabil și fâneață respectiv bălți, iar în prezent tot acest teren are categoria de folosință pădure.
Aceasta fiind situația terenului Tribunalul reține că autorul reclamantei, M. V. S. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate sub imperiul legii 18/1991 iar pentru diferența de teren nereconstituit la legea 18/1991, acesta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate sub imperiul legii 1/2000 în forma inițială a acestui act normativ.
Autorului reclamantei i-a fost validată cererea de reconstituire formulată sub imperiul art. 5 din legea 1/2000 pentru diferența de 3,81 ha, pe anexa 30, prin Hotărârea nr. 168 din 24.10.2000 a Comisiei Județene de F. F. Iași. Reclamanta nu a contestat această hotărâre în ceea ce privește includerea autorului în anexa 30.
Potrivit art 5 din legea 1/2000 în cazul persoanelor fizice prevăzute la art. 9 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren agricol de pana la 10 ha de familie și li s-a aplicat cota de reducere potrivit legii, iar aceasta cota a depășit procentul de 5%, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta cota li se aplica, în mod corespunzător, dispozițiile art. 3 alin. (2)-(4) din prezenta lege.
Art 3 alin 2-4 prevede următoarele:
(2) În cazul în care în localitate nu exista suprafețe de teren agricol pentru a satisface integral cererile, în condițiile alin. (1), reconstituirea dreptului de proprietate se va face și din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, a orașului sau a municipiului, conform art. 49 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și, după caz, în situațiile în care prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile se constata nulitatea absolută a unor titluri de proprietate, din terenurile agricole care trec în proprietatea privată a statului în baza unor astfel de hotărâri.
(3) În situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.
Cererea reclamantei a fost formulată și soluționată de către C. Județeană de F. F. Iași sub imperiul legii 1/2000 nemodificată, lege care nu permitea reconstituirea dreptului de proprietate pe terenuri forestiere decât în favoarea persoanelor ai căror autori au predat teren forestier.
Autorul reclamantei a predat teren agricol și i-a fost validat dreptul de proprietate pentru aceeași categorie de teren.
De altfel, tocmai în aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul soluționării cererii de reconstituire, C. L. de F. F. a procedat la emiterea titlului de proprietate nr_/04.11.2002 pentru suprafața de 2,9070 ha teren, din care suprafața de 1,50 ha din rezerva Comisie în vederea compensării suprafețelor de teren, vechi amplasament al autorului care sunt în prezent teren împădurit. Situația terenului reclamantei este cea prevăzută de art 29 indice 1 din legea 1/2000 modificată în sensul că terenul identificat a fi vechiul amplasament al autorul reclamantei a fost teren agricol iar în prezent este teren împădurit. Dar reclamanta nu a urmat procedura specifică prevăzută de acest articol care nu era de altfel în vigoare la momentul soluționării cererii sale de reconstituire, articol care prevede posibilitatea proprietarului de a opta între a primi teren agricol și a primi teren forestier. Reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren agricol, această cerere fiind soluționată de către C. Județeană de F. F.. Aplicarea retroactivă a dispozițiilor legii 1/2000, așa cum a fost modificată situației reclamantei vine în contradicție cu dispozițiilor art 15 alineatul 2 din Constituție. De altfel reclamanta a mai formulat o cerere de reconstituire a terenului împădurit pe vechiul amplasament, sub imperiul legii 247/2005, dar propunerea Comisiei Locale de F. F. Ciortești în sensul trecerii terenului ca face obiectul prezentului litigiu din anexa 30 în anexa 38 a fost invalidată prin Hotărârea nr 2737/31.08.2010 a Comisiei Județene de F. F. Iași împotriva acestei Hotărâri reclamanta având deschisă calea plângerii la instanță.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit. i din H.G. nr. 890/2005, comisiile locale de fond funciar pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competentelor ce le revin. Potrivit art. 5 lit. h din același act normativ, comisiile locale de fond funciar înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii.
Ori în speță autorul reclamantei a beneficiat de validarea propunerii Comisie Locale, fiind înscris în anexa 30 la HG 850/2005, anexă ce privește persoanele carora li se reconstituie dreptul de proprietate, la cerere, pentru terenurile agricole si pentru diferenta dintre suprafata de 10 ha si cea avuta in proprietate, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare
Punerea în posesie pe terenul împădurit nu poate avea loc decât în situația în care reclamanta sau autorul acesteia ar fi beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest tip de teren, ori în lipsa unei validări a dreptului de proprietate pentru această categorie de teren, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al Comisiei Locale de F. F. de a proceda la punerea în posesie a reclamantei pe vechiul amplasament și prin urmare nu se justifică nici obligarea pârâtei la plata de daune.
Pentru considerentele arătate Tribunalul reține că cererea reclamantei nu este întemeiată și urmează a fi respinsă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Rejudecând cauza:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâta C. L. Ciortești pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi 06.05.2014.
Președinte, M. C. | Judecător, S. F. | Judecător, C. R. |
Grefier, F. L. I. |
Red./ thred – jud. R-R.
04 Septembrie 2014/ 2 ex.
Jud. fond – G. R. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 582/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
