Fond funciar. Decizia nr. 551/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 551/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Aprilie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 551/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul N. E. în contradictoriu cu intimatele I. P. I. și C. M. DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar, plângere Ordin Prefect.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 07.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8981/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins plângere formulată de reclamantul N. E. în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Iași și C. M. Iași de F. F., împotriva ordinului nr. 601/30.09.2009 emis de Prefectul Județului Iași.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței, petentul N. E., în contradictoriu cu intimații INSTITUȚIA P. IAȘI și C. M. DE F. F. IAȘI, a solicitat repunerea în termenul de formulare a plângerii împotriva Ordinului nr.601/30.09.2009 emis de Prefectul Județului Iași și anularea acestuia cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat că este moștenitorul numitului N. G. care a decedat la 25.12.2006 . Acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ce a fost respinsă motivat de faptul că terenul revendicat este afectat de detalii de sistematizare.
Ordinul a fost comunicat greșit la o altă adresă.
Petentul a arătat că ordinul emis este nelegal deoarece conform art 36 alin.4 din Lg 18/1991 dispozițiile art.24 rămân aplicabile. De asemenea s-au invocat prevederile art.9 alineat 3 din HG 890/2005 și art.10 alin. 1 din același act normativ.
În drept s-au invocat dispozițiile Legea 18/1991, HG 890/2005.
În dovedire s-au propus probe cu înscrisuri fiind atașate: dovadă comunicare din 05.12.2013, adresă nr.2297/2298/03.12.2013, borderou, copie ordin atacat, adresă înaintare referat propunere, referat propunere, schiță teren revendicat, cerere_/20.04.2007, plan situație, adresă completare dosar, cerere 4125/18.01.2007, cerere_/1502.2007, revenire adresă 5969/18.01.2007, copie a actului de vindere cumpărare din 06 martie 1954, Decret Prezidențial, tabel expropriere, acte medicale, declarație, proces verbal afișare propuneri, copie CI reclamant, Anexa 24, extras din registrul matricol, titlu de proprietate emis pe numele N. G. pentru 1,3500, adeverința 1793/09.02.2007 (f.18 - 65 dosar).
Fiindu-i comunicată plângerea petentului în condițiile art. 201 Cod procedură civilă pârâtul Prefectul Județului Iași a depus întâmpinare (f.69 dosar).S-a invocat lipsa calității procesual pasive a Instituției P. Județului Iași, excepția tardivității plângerii iar pe fondul plângerii caracterul neîntemeiat al acestuia. S-a arătat că prin cererile înregistrate sub numerele_/10.03.2006,_/10.03.2006,_.01.2007 și nr._.02.2007 petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 321,24 mp teren situată în Mun. Iași ..4 . Propunerea C. M. de F. F. Iași a fost de respingere a cererii prin procesul verbal al ședinței din 10 mai 2007 deoarece terenul este afectat de detalii de sistematizare. Soluția propusă a fost adoptată de Prefect prin Ordinul nr.601/30.09.2009 întrucât în urma verificării situației juridice a terenului a rezultat faptul că terenul este afectat de detalii de sistematizare, . de protecție . de acces. Potrivit legii nu este reglementată reconstituirea în echivalent, în cazul terenurilor intravilane solicitate in temeiul art.36 din Lg.18/1991, nefiind aplicabile dispozițiile art.24 din același act normativ. S-a solicitat introducerea în cauză și a C. M. de F. F. Iași în calitate de pârâtă in temeiul art.78 din Cod procedură civilă .
În drept s-au invocat prevederile Lg 18/1991, art.78 Cod procedură civilă, art 411 Cod procedură civilă .
S-a atașat documentația aferentă ordinului contestat, respectiv: copia Ordinului 601/30.09.2009, adresă de înaintare dosar și referat,Referatul C. M. de F. F. Iași din 10.05.2007, schiță teren revendicat, cererea_/20.04.2007, plan de situație a imobilului din ..4, adresă emisă de C. M. de F. F. Iași către petent pentru completare dosar, cererea nr.4125/18.01.2007, cererea nr.5969/4.03.1997, cererea nr._/15.02.2007, revenire la adresă 5969, certificat naștere N. G., copie a actului de vindere cumpărare din 06 martie 1954, Decret Prezidențial, tabel expropriere, extras din registrul agricol, titlu de proprietate emis pe numele N. G. pentru 1,3500 mp pe raza satului C. ., cererea_/10.03.2006, act de vânzare cumpărare din 6 martie 1954, procesul verbal 231 din 6 martie 1954, bilet de internare medicală, cerere_ din 10 martie 2006, declarație N. G., proces verbal de afișare a propunerilor C. M. de F. F. Iași (f.69-92 dosar).
La termenul din 13 mai 2014 instanța a dispus completarea cadrului procesual prin introducerea in cauză a C. M. de F. F. Iași, citată cu duplicat cerere și mențiunea să depună întâmpinare și orice documentație deținută cu privire la cererea reclamantului. Pârâta nu a depus întâmpinare pentru termenul acordat.
Prin încheierea de ședință din 10.06.2014 instanța a constatat plângerea formulată în termen legal, a respins cererea de repunere în termen și excepția tardivității și a reținut cauza în pronunțare asupra fondului în baza înscrisurilor depuse la dosar de părți.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut caracterul nefondat al plângerii formulate de petent pentru următoarele considerente:
În fapt petentul din cauza de față este moștenitorul legal (fiu) al numitului N. G. (f.55 dosar copie CI, fila 56 dosar, copie Anexa 24).
N. G. a formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 321,24 mp situată în Mun. Iași ..4 la data de 3 martie 1991, cerere întemeiată pe disp. Legii 18/1991. În cererea inițială adresată Primăriei Iași autorul reclamantului solicita „repartizarea suprafeței de teren în zona Copou sau Bucium pentru construirea unei case”. ( f.36/79 verso dosar, cerere din 3 martie 1991).
A reținut instanța că petentul și moștenitorul acestuia a revenit cu solicitări și completări către comisie prin cererile înregistrate sub numerele, 4125/18.01.2007 (f.80 verso ds),_/20.04.2007 (f.76 ds),_/15.02.2007 (f.80 ds)_/10.03.2006 (f.87 ds),_/10.03.2006 (f.89 verso ds).
În susținerea îndreptățirii petentul a depus actul de vindere cumprare 231/06 martie 1954 și Decretul de expropriere nr.239/1985 (f. 87 verso ds, f 82- 84 ds )
Prin referatul Comisiei Municipale de F. F. Iași din 10.05.2007 s-a reținut că terenul solicitat identificat conform planului de situație anexat de solicitant a planului din 1955 și a planului de încadrare in zonă este afectată de detalii de sistematizare constând în bloc de locuințe, . că de acces. Pe cale de consecință s-a propus respingerea cererii de reconstituire a dreptului reținându-se neîndeplinirea condițiilor art. 36 alin.5 din Legea nr.18/1991(fila 74, 75 dosar).
Prin ordinul nr.601/30.09.2009 Prefectul Județului Iași și-a însușit propunerea C. M. de F. F. Iași de respingere a cererii de reconstituire în raport de situația juridică a terenului astfel cum a rezultat aceasta în urma verificărilor făcute de C. M. de F. F. Iași (f.23/73 ds).
Nu rezultă că ordinul a fost comunicat petentului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire conform art. 53 și art. 53 din Legea 18/1991 iar din borderoul depus de intimat la dosarul cauzei rezultă că s-ar fi efectuat o comunicare către petent în localitatea București deși toate cererile din dosarul de reconstituire a dreptului poartă mențiunea adresei in . județul Iași.
Pe calea de consecință în raport de dovezile de comunicare ale actului către cabinetul de avocatură al petentului (f.19,20 dosar), instanța a reținut introducerea prezentei plângeri în termen legal .
Prin plângerea de față petentul nu contestă situația juridică a terenului astfel cum a fost stabilită de C. M. de F. F. Iași însă învederează caracterul nelegal al ordinului, motiva de neaplicare dispozițiilor art.24 din Lg 18/1991, art. 9 și 10 din HG 890/_, care prevăd reconstituirea dreptului de proprietate prin restituirea unei suprafețe de teren echivalent sau prin despăgubiri.
În drept potrivit prevederilor art.36 din Legea nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare „(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere. (5^1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreuna cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților in raza cărora se afla situat terenul, personal sau prin posta, cu confirmare de primire, pana la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.(6)Atribuirea in proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcuta pe baza verificării situației juridice a terenurilor..”
Așadar, reținând ca temei de drept al cererii dispozițiile art.36 alin.5 Legea nr.18/1991 instanța urmează a constata că terenul nu se poate restitui în natură pe vechiul amplasament, întrucât nu este îndeplinită una din condițiile cumulative prevăzute în art.36 alin.5 din Legea nr. 18/1991-terenurile să nu fie afectate de lucrări de investiții, aprobate potrivit legii – aspect reținut în urma verificării situației juridice a terenului de către C. M. de F. F. Iași.
Petentul solicită însă prin plângerea sa ca reconstituirea dreptului să aibă loc în alte modalități, respectiv prin acordarea de teren echivalent (solicitarea făcută inclusiv prin cererile formulate în procedura administrativă) sau prin acordarea de despăgubiri.
Articolul 36 alin.5 nu prevede posibilitatea acordării de terenuri în compensare sau despăgubiri pentru terenurile intravilane ce intră sub incidența sa, în situația în care acestea nu se restituie. Faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri are loc în natură și numai pe vechiul amplasament rezultă clar pe de o parte, din aceea că textul prevede ca și condiție de restituire faptul ca aceste terenuri să fie libere iar pe de altă parte, din aceea că potrivit alineatului 6 al articolului 35 atribuirea în proprietate trebuie să fie precedată de o verificare prealabilă a situației lor juridice.
Instanța reține că solicitarea petentului nu are temei legal întrucât dispozițiile art.24 din Legea nr.18/1991 nu sunt aplicabile în cauză, în sensul că reclamantului nu i se poate reconstitui dreptul de proprietatepentru un teren acordat în compensare, așa cum solicită acesta prin plângere.
În cazurile prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.18/1991, obiectul dreptului de constituire îl reprezintă terenurile agricole aferente terenurilor atribuite de cooperativele agricole de producție, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe, terenuri care, de regulă, au fost atribuite ca loturi de folosință.
Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că nu ne aflăm în această situație, terenul ce face obiectul prezentei cereri nu este un lot atribuit în folosință de o cooperativă agricolă, fiind vorba despre un teren expropriat, ce se circumscrie dispozițiilor art.36 din Legea nr. 18/1991.
Reclamantul a arătat că posibilitatea acordării unui teren în compensare și a despăgubirilor este prevăzută de art.9 și 10 din H.G. nr.890/2005.
Instanța nu poate reține această susținere, textul de lege de care se prevalează reclamantul face parte din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate și nu poate să adauge legii în aplicarea căreia a fost adoptat acest regulament, lege ce are forță juridică superioară. Dispozițiile art.10 din HG nr.890/2005, oricât de general formulate, nu se aplică așadar decât în acele situații în care legile fondului funciar prevăd în textul lor (de exemplul art.24 ) posibilitatea acordării de terenuri în compensare sau acordării de despăgubiri.
Reclamantul nu poate beneficia nici de despăgubiri, art.36 alin 5 din Legea nr.18/1991 neprevăzând această măsură reparatorii alternative, acesta având posibilitatea de a apela la dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Față de cele de mai sus, conform argumentelor de fapt și de drept precizate, instanța a constatat că plângerea reclamantului nu este întemeiată, respingând-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul N. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, apelantul a susținut că instanța retine ca solicitarea petentului nu are temei legal întrucât dispozițiile art.24 din Legea nr. 18/1991 nu sunt aplicabile în cauză, în sensul ca reclamantului nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru un teren acordat în compensare, așa cum solicita acesta prin plângere. In cazurile prevăzute de art.24 alin.2 din Legea nr.18/1991, obiectul dreptului de constituire îi reprezintă terenurile agricole atribuite de cooperativele agricole de producție, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe, terenuri care, de regula, au fost atribuite ca loturi de folosința. Prin disp. art. 36 alin.4 din Legea nr.18/1991, republicată, se prevede ca "dispozițiile art.23 rămân aplicabile". Prin disp.art.24 alin.2 raportat la disp.art.23 se prevede ca "foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafața de teren echivalentă în intravilan sau, in lipsa, in extravilan, acceptata de ei, iar, daca nu mai exista teren se vor acorda despăgubiri" iar prin disp.art.9 si 10 din HG nr.890/2005 sunt prevăzute normele de aplicare ale art.23 și 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, Instituția P. s-a pronunțat împotriva legii, din moment ce aceasta prevede acordarea de despăgubiri la valoarea de circulație a terenului care nu se poate restitui in natura, fie pe vechiul amplasament, fie pe un alt amplasament, din intravilan sau extravilan. Aceasta a refuzat să facă aplicarea prevederilor legii organice speciale cu caracter reparatoriu, prin care legiuitorul a dispus ca dreptul de proprietate asupra terenurilor se repara, fie prin restituirea in natura a terenului, fie prin acordarea unui teren intravilan sau extravilan in echivalent valoric al celui care nu poate fi restituit pe vechiul amplasament, fie prin acordarea de despăgubiri bănești, fiind interzis să se constate doar faptul ca vechiul amplasament nu se poate restitui în natura fiind ocupat de construcții și să nu se acorde nici o măsura reparatorie in echivalent, din cele prevăzute in mod expres si explicit prin lege. Conform art.9 alin.(3) din HG nr.890/2005: "Foștii proprietari sau moștenitorii acestora vor fi compensați cu o suprafața de teren echivalenta valoric din terenurile intravilane sau, în lipsă, extravilane, ce au aparținut deținătorilor prevăzuți la alin (1) sau ascendenților acestora, din rezerva comisiei locale sau, după caz, din terenul proprietate privată a comunei, orașului sau a municipiului, acceptată de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora.", iar in art. 10 alin. (1): "în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mal este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. în cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o alta ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri". Deci chiar textele de lege invocate, nu susțin soluția dată, aceasta fiind pronunțata in mod vădit in contradicție cu cele dispuse in mod expres si explicit de către legiuitor.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare și nici nu au asigurat prezența în instanță a unui reprezentant pentru a-și exprima poziția procesuală relativă a apelul formulat.
În această fază procesuală n au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată neîntemeiat apelul formulat.
Este necontestat faptul că terenul ce a aparținut autorului reclamantului, N. G., se află în intravilan Iași, este afectat de detalii de sistematizare, fiind trecut în proprietatea statului în baza decretului de expropriere nr. 239/07.11.1985.
Se reține în principal, în raport de data formulării cererii și de faptul că terenul solicitat,trecut în proprietatea statului în baza unui decret de expropriere, se află în intravilan Iași, că în mod greșit prin ordinul contestat au fost analizate pretențiile reclamantului doar prin prisma condițiilor impuse de art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991, întrucât în baza acestui text se puteau formula cereri doar până la data de 01.11.2001 (în acest sens alin. 5 ind. 1 al art. 36 din legea nr. 18/1991).
Ipoteza prevăzută de art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 se regăsește într-o reglementare mai amplă în art. 34 din legea nr. 1/2000 potrivit căruia „terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse și nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale prin aplicarea Dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și ale altor acte normative speciale se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz”.
Având în vedere că solicitarea de restituire a terenului soluționată prin ordinul contestat a făcut obiectul mai multor cereri formulate la atât sub imperiul Lg.nr.18/1991-cererea nr. 5969/04.03.1991 cât și al Lg.nr. 1/2000 – cererile nr._ și nr._/10.03.2006, nr._,_/12.01.2007, nr. 4125/ 18.01.2007, nr._/15.02.2007 (în acest sens cererea existentă la fila 19 dosar fond), când nu se mai puteau formula cereri în baza art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 (potrivit art. 36 alin. 5 ind. 1 din aceeași lege), pretențiile reclamantului se impuneau a fi analizate și din perspectiva art. 34 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, terenul solicitat fiind situat în intravilan și trecut în proprietatea statului în baza decretului de expropriere nr. 239/07.11.1985.
În ce privește suprafața de 321, 24 mp situată în Iași, .. 4 solicitată de reclamant tribunalul reține că aceasta este ocupată de detalii de sistematizare, . de protecție a blocului, . de acces, potrivit documentației ce a stat la baza emiterii ordinului contestat. Situația juridică a imobilului, astfel cum a fost reținută de prima instanță nu este contestată de apelant, ceea ce pretinde acesta în prezenta cale de atac, este atribuirea unui teren echivalent în condițiile art. 10, 23 și 24 din Lg nr.18/1991.
Identificarea textului de lege la care se impune a raporta solicitarea petentului este necesară pentru stabilirea condițiilor impuse de lege în acest sens și verificarea îndeplinirii lor, față de situația juridică a imobilului ce face obiectul cererii de restituire. Se poate observa, din cele expuse, că imobilul pretins de reclamantul-apelant nu poate fi restituit în natură întrucât deși se află în proprietatea Municipiului Iași, este afectat de detalii de sistematizare, astfel încât cerințele impuse de art. 34 din legea nr. 1/2000 nu sunt îndeplinite în cauză (cerințe care au fost, de altfel, prevăzute și de art. 36 alin. 5 din legea nr. 18/1991 din perspectiva cărora a fost respinsă cererea de restituire prin ordinul contestat).
Solicitarea de acordare de teren în echivalent sau de alte măsuri compensatorii în baza Legii nr. 18/1991 nu poate fi primită, analizată pe fondul ei.
Potrivit art. 36 din lg.nr.18/1991:
(1)Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existentei construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974*) cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
(5) Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere**).
(5^1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreună cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în raza cărora se afla situat terenul, personal sau prin posta, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
(6) Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor
În mod evident, textul articolului 36 din Lg.nr.18/1991 reglementează 3 ipoteze de atribuire în proprietate a terenului prin ordin emis de prefect, individualizate la alineatele 2,3 și 5. Dispoziția relativă la aplicarea art.23 din lege vizează ipotezele reglementate de alin.2 și 3 ale textului ori cererea petentului, în raport de modul de preluare a terenului de către stat, nu putea fi analizată decât din perspectiva alin.5 al textului, care reglementează doar posibilitatea restituirii în natură și doar cu îndeplinirea condițiilor stabilite de text.
Textele legale invocate de apelant stabilesc următoarele:
ART. 23
(1)Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciara, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
(2^1) În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de proba.
(3) Pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se afla în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes
local sau de utilitate publică.
(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.
ART. 24
(1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
(1^1) Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectiva.
(2)Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalenta în intravilan sau, în lipsa, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai exista teren, se vor acorda despăgubiri.
În mod cert, dispozițiile art. 23 și 24 din Lg. nr.18/1991 nu sunt incidente în cauză, ele vizând situația terenurilor aferente casei de locuit și a anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, aflate la momentul apariției legii în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, respectiv a terenurilor atribuite cooperatorilor, de către cooperativele agricole de producție, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești.
Concluzionând, tribunalul notează că situația actuală a terenului solicitat de reclamant nu îndeplinește condițiile impuse nici de art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 (analizate de Prefectul Județului Iași la emiterea ordinului contestat) și nici ale art. 34 din legea nr. 1/2000 pentru a permite restituirea în natură iar pentru situațiile reglementate de textele de lege menționate, legile fondului funciar nu prevăd și posibilitatea acordării de măsuri compensatorii în echivalent. Situația imobilului solicitat de reclamant intră în domeniul de reglementare a altei legi speciale cu caracter reparator – Legea nr. 10/2001, acesta fiind și motivul pentru care măsurile compensatorii nu sunt prevăzute pentru situațiile ce intră sub incidența art. 36 alin. 1 din legea nr. 18/1991 respectiv art. 34 din legea nr. 1/2000.
Așa fiind, în mod corect prin ordinul contestat, cererea reclamantului a fost respinsă iar soluția de respingere a plângerii formulată împotriva acestui ordin, pronunțată de prima instanță, este, de asemenea, temeinică și legală.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că nu pot fi primite criticile aduse de apelant acestei sentințe astfel că, în baza art. 476-480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de N. E. împotriva sentinței civile nr. 8981/24.06.2014 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.04.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red. A.M.C.
Tehn. A.M.C./M.M.D.
5 ex./22.12.2015
Judecător fond C. E. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 386/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 554/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
