Contestaţie la executare. Decizia nr. 771/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 771/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - C. R.
Judecător C. E. C.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 771/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta L. R. și pe intimata A. N. DE A. F. – A. J. A FINANTELOR PUBLICE IASI, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 16.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 23.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 7059/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea R. L. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de A. Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și s-a luat act că nici una din părți nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că, în ceea ce privește motivele de contestație, contestatorul poate invoca orice nereguli, nelegalități, atât timp cât pentru contestarea lor nu există o altă cale specială, deschisă de lege, contestația la executare echivalând cu un remediu efectiv, pus la îndemâna oricărei persoane urmărite în calitate de debitor. Prin prezenta acțiune, contestatoarea a arătat expres că a înțeles să conteste separat decizia de impunere ce stă la baza titlului executoriu și a somației, depunând în acest sens și o dovadă scrisă, toate motivele de fapt indicate prin prezenta acțiune, reprezentând, în viziunea sa veritabile motive de contestație. Instanța de fond a reținut însă că, în contextul contestării deciziei de impunere (sub aspectul naturii creanțelor imputate, cuantumului acestora), contestația la executare promovată ulterior nu poate rezolva decât aspecte legate de modalitatea de comunicare a actelor sau aspecte ce țin în esență de procedura execuțională și nu poate constitui o reiterare a motivelor de contencios administrativ. Or, prin prezenta acțiune, contestatoarea nu a individualizat nici un motiv veritabil de contestație la executare, reiterând doar aspecte legate de natura obligației și nedatorarea sumei. Reținând că aceste aspecte de fond nu pot fi analizate prin intermediul prezentei contestații la executare, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel contestatoarea L. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatoarea a susținut că la data de 23.12.2013, prin serviciul de poștă, a fost informata de către Agenția Națională de A. Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, că figurează în evidența fiscală cu suma de plată de 104 lei, pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._/05.12.2013, comunicându-i-se și somația emisă în baza acestui titlu. Natura obligației fiscale, evidențiată în titlul executoriu, face referire la „Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente”, iar documentul de creanță prin care s-a stabilit suma de plată este decizia nr. 1910/ 27.05.2013. Atât timp cât în anul la care face referire titlul executoriu nu a realizat venituri din activități independente, ci doar venituri salariale, susține contestatoarea că a formulat contestație la executare, solicitând anularea titlului și a somației comunicate, precum și a executării silite începute în baza acestor acte.
Mai susține apelanta că cererea formulată în această procedură vizează stric aspecte ce țin de executarea silită și nu aspecte ce țin de actul de creanță, reprezentat de decizia nr. 1910/ 27.05.2013. Faptul că a prezentat instanței de fond modul în care intimata a ajuns să emită titlul contestat nu reprezintă o solicitare adresată instanței de a se pronunța cu privire la decizia nr. 1910/ 27.05.2013.
De asemenea, apelanta susține că, potrivit dispozițiilor codului de procedură fiscală, ce se completează cu cele ale codului de procedură civilă, executarea silită, chiar și pentru creanțe bugetare, se poate realiza doar în baza unui titlu executoriu și pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Aspectele principale pentru care a înțeles să formuleze prezenta contestație la executare silită țin tocmai de lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței evidențiate în titlul executoriu și pentru care a fost demarată executarea silită. Or, instanța de fond nu a analizat aceste aspecte invocate.
Mai susține apelanta că titlul executoriu nr_ din 05.12.2013 și somația emisă în baza acestuia au fost emise pornind de la actul de creanță reprezentat de decizia nr. 1910/ 27.05.2013, decizie împotriva căreia a formulat contestație administrativă în temeiul art. 205 și urm. Cod procedură fiscală. Dar, deși se arată în actele de executare că acestea sunt emise în baza deciziei nr. 1910/ 27.05.2013, din cuprinsul lor rezultă că acestea sunt diferite de actul de creanță în baza căruia au fost emise, existând neconcordanțe atât cu privire la sumă, cât și cu privire la natura acesteia. Astfel, în cuprinsul titlului executoriu se arată că acesta este emis în baza deciziei de impunere nr 1910/27.05.2013 și că sumele arătate în acest titlu reprezintă „Contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente”. Din cuprinsul titlului de creanță, respectiv decizia nr. 1910/27.05.2013 rezultă că sumele stabilite reprezintă contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate pentru venituri din dobânzi. O altă neconcordanță între titlul executoriu și actul de creanță în baza căruia acesta a fost emis este cea referitoare la sume. Astfel, în titlul executoriu este precizată suma de 104 lei, în timp ce în decizia nr. 1910/27.05.2013 suma stabilită în sarcina sa este de 313 lei. În condițiile în care nu a achitat nicio sumă din cele stabilite în sarcina sa prin decizia nr. 1910/27.05.2013, decizie pe care a contestat-o, iar pârâta nu a emis un act ulterior, anterior emiterii titlului executoriu contestat în prezentul dosar, prin care să modifice această sumă, emiterea titlului executoriu contestat doar pentru o parte din suma prevăzută în actul de creanță înlătură caracterul cert, lichid și exigibil al sumei puse în executare, ceea ce conduce la admiterea prezentei contestații.
Pentru toate aceste considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului și, pe fond, admiterea contestației la executare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 27.05.2013, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere din oficiu nr. 1910 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate FNUASS ca urmare a nedepunerii declarației prevăzute la art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, de către contribuabilul persoană fizică, pentru anul 2011. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că suma totală datorată de către contestatoare este de 313 lei, din care 258 lei contribuție, 16 lei dobânzi și 39 lei penalități de întârziere.
Tot la data de 27.05.2013, Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis pe numele contestatoarei și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 1910, pentru suma totală de 104 lei, din care 86 lei sold contribuție, 5 lei dobânzi și 13 lei penalități.
În baza deciziei nr. 1910 din 27.05.2013, au fost emise somația nr._/05.12.2013 și titlul executoriu nr._ din 05.12.2013 pentru suma de 104 lei. Din cuprinsul acestui titlu executoriu rezultă că documentul prin care s-a evidențiat suma de plată îl constituie decizia 1910/27.05.2013, respectiv decizia calcul accesorii nr. 1910/27.05.2013.
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, la art. 110 alin. 3 lit. a și c precizându-se că sunt titluri de creanță deciziile de impunere și deciziile referitoare la obligații de plată accesorii. În același sens, potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a și c se menționează că sunt titluri de creanță deciziile de impunere și deciziile prin care se stabilesc și se individualizează sume de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, instanța de apel reține faptul că atât decizia de impunere nr. 1910/27.05.2013, cât și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 1910/27.05.2013 constituie titluri de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Or, în speță, instanța de recurs constată că decizia de impunere nr. 1910/27.05.2013 a fost comunicată contestatoarei la data de 05.06.2013, potrivit susținerilor acesteia din cuprinsul acțiunii introductive.
În condițiile în care titlul de creanță a fost comunicat în mod legal la data de 05.06.2013, având în vedere disp. art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, instanța de apel reține că în mod corect a fost începută executarea silită de către intimată.
Potrivit disp. art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, contestația la executarea silită poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Potrivit disp. art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”.
În consecință, față de aceste prevederi legale, se reține de către instanța de apel că decizia de impunere/calcul accesorii poate fi contestată în mod distinct, în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003. Legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatoarei prin decizia de impunere/calcul accesorii nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite. Instanța investită cu judecarea contestației la executare nu se poate pronunța asupra valabilității deciziei de impunere/calcul accesorii, pentru acest aspect fiind instituită de lege o cale specială de atac ( art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003).
De altfel, prin decizia nr. XIV din 05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționându-se recursul în interesul legii, s-a reținut că „posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ”.
În speță, instanța de apel reține că prin acțiunea introductivă contestatoarea a susținut faptul că în anul 2011 a realizat venituri salariale pentru care angajatorul a achitat contribuțiile aferente, precum și faptul că în decizia de impunere nr. 1910/27.05.2013 sunt eronat evidențiate tipul obligației și natura veniturilor realizate în condițiile în care în anul 2011 a realizat venituri salariale în calitate de angajat. În acest sens, contestatoarea a precizat faptul că persoana asigurată are obligația plății contribuției asupra veniturilor din dividende și dobânzi numai în cazul în care nu realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit.
Or, toate aceste susțineri ale contestatoarei nu prezintă relevanță în cauză întrucât reprezintă apărări de fond împotriva deciziei de impunere, decizie care nu poate fi contestată pe calea contestației la executare. Orice apărări de fond sau formă împotriva conținutului deciziei de impunere țin exclusiv de competența organului jurisdicțional competent să soluționeze contestația formulată în conformitate cu prevederile art. 205 și art. 207 Cod procedură fiscală.
Tot prin contestația formulată, contestatoarea a invocat și faptul că debitul pentru care a început executarea silită nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel, a susținut de către contestatoare că în titlul executoriu și somația emisă se vorbește despre contribuția datorată pentru venituri obținute din activități independente evidențiate în decizia nr. 1910/27.05.2013, iar în cuprinsul deciziei nr. 1910/27.05.2013, în baza căreia s-a pornit executarea silită, se vorbește despre venituri din dobânzi. De asemenea, există diferențe și cu privire la sumele evidențiate în cele două acte, în decizia nr. 1910/27.05.2013 neregăsindu-se sumele evidențiate în titlul executoriu.
Cu privire la aceste critici, instanța de apel reține faptul că în cuprinsul titlului executoriu, la rubrica „natura obligației fiscale” se menționează „contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele care realizează venituri din activități independente și persoanele care nu realizează venituri”. În cuprinsul deciziei de impunere nr. 1910/27.05.2010 se menționează să suma datorată o reprezintă contribuția de asigurări sociale de sănătate, contribuție calculată în conformitate cu disp. art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 asupra veniturilor din dobânzi.
În consecință, și în decizia de impunere, și în titlul executoriu se precizează că obligația fiscală o reprezintă contribuția de asigurări sociale de sănătate. Dacă apelanta datorează sau nu această contribuție de asigurări sociale de sănătate și dacă această contribuție a fost sau nu calculată corect sunt aspecte care nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare.
De asemenea, instanța de apel reține că, într-adevăr, suma menționată în titlul executoriu contestat este diferită de suma reținută în cuprinsul deciziei de impunere nr. 1910/27.05.2013. Astfel, în cuprinsul deciziei de impunere se reține că suma totală datorată de contestatoare este de 313 lei, fiind compusă din suma de 258 lei contribuție, 16 lei dobânzi și 39 lei penalități de întârziere. În cuprinsul titlului executoriu contestat se precizează că suma totală pentru care s-a început executarea silită este de 104 lei, compusă din suma de 86 lei evidențiată în decizia nr. 1910/27.05.2013 și sumele de 13 lei și de 5 lei evidențiate în decizia calcul accesorii nr. 1910/27.05.2013. Însă, faptul că în titlul executoriu s-a înscris o sumă mai mică decât cea din decizia de impunere nu este de natură a atrage nelegalitatea titlului executoriu, demararea executării silite pentru o sumă mai mică decât cea menționată în titlul de creanță fiind favorabilă contestatoarei. În plus, instanța de apel reține și faptul că în cuprinsul deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii (fila 34 dosar fond) se reține ca fiind datorată de către contestatoare suma totală de 104 lei (înscrisă și în titlul executoriu), compusă din suma de 86 lei contribuție, suma de 13 lei penalități și suma de 5 lei dobânzi.
Pe cale de consecință, reținând că aspectele invocate de către contestatoare fie nu sunt de natură a atrage nelegalitatea titlului executoriu, fie nu pot fi invocate în cadrul contestației la executare, instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a respins contestația formulată.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de contestatoarea L. R. împotriva sentinței civile nr. 7059/16.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.C. C.C.E. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
4 ex., 13.01.2015
Judecător fond: I. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1387/2014. Tribunalul IAŞI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 783/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
