Fond funciar. Decizia nr. 1387/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1387/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1387/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Octombrie 2014
Președinte - C. I.
Judecător C. E. C.
Judecător P. T.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1387/2014
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenții H. G. – decedat și Ț. R. și pe intimații C. M. DE F. F. IAȘI și C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisiei F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.10.2014 și apoi pentru astăzi 23.10.2014, când:
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 9194/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă excepția perimării cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, în baza art. 248 și art. 252 Cod procedură civilă, s-a constatat perimată acțiunea civilă introdusă de H. G. în contradictoriu cu C. M. de F. F. Iași și C. Județeană de F. F. Iași.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că la data de 23 iunie 2012, cauza a fost suspendată potrivit dispozițiilor art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, operând o suspendare de drept – prin moartea petentului H. G. – apărătorul acestuia arătând explicit că „nu cunoaște moștenitorii și solicită suspendarea cauzei”. Potrivit disp. art. 252 alin. 2 Cod procedură civilă, perimarea poate fi invocată și pe cale de excepție, în ședință publică, cu citarea părților. Cât privește actul depus de petentă – certificat de calitate de moștenitor nr. 68/26.09.2012, acesta nu exonerează reclamanta de obligația de a formula în termenul prevăzut de art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă cererea de repunere pe rol.
A mai reținut prima instanță că disp. art. 250 alin. 2 Cod procedură civilă nu se aplică în apeță, perimarea „nefiind suspendată pe durata a 3 luni …. dacă faptele s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare”, dat fiind faptul că emiterea certificatului de deces poartă data de 26.09.2012 (moment care, în raport cu dispozițiile evocate, excede termenului de 6 luni).
De asemenea, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit nici una dintre situațiile de forță majoră sau/și „mai presus de voința sa”, prevăzute de art. 250 alin. 3 Cod procedură civilă.
În consecință, prima instanță a concluzionat că reclamanta se află în culpă procesuală, iar pasivitatea îi este imputabilă, motiv pentru care a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs avocat N. – H. Ț., în calitate de apărător al defunctului petent H. G., și Ț. R., în calitate de moștenitor al defunctului H. G., ambii recurenți solicitând admiterea recursului, respingerea excepției perimării și continuarea judecății cu introducerea în cauză, în calitate de moștenitor al reclamantului, a numitului Ț. R..
În motivarea recursurilor declarate, ambii recurenți au susținut că potrivit disp. art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, „orice cerere de chemare în judecată (…) se perimă de drept (…) dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit disp. art. 250 alin. 3, „perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa”. Astfel, din interpretarea celor două texte de lege rezultă că termenul de perimare nu curge atât timp cât partea nu poate formula o cerere de redeschidere a judecății, ulterior suspendării acesteia, din motive care nu țin de voința sa. Or, în speță, cauza a fost suspendată la data de 23.01.2012, ca urmare a decesului petentului, în temeiul disp. art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Potrivit disp. art. 245 Cod procedură civilă, într-o astfel de situație, redeschiderea judecății se poate solicita numai nu indicarea moștenitorilor, ceea ce presupune așadar stabilirea acestei calități în procedura notarială sau printr-o hotărâre judecătorească. P. urmare, susțin recurenții că termenul de perimare nu curge atât timp cât nu a fost stabilită calitatea de moștenitor, pentru că până la determinarea moștenitorilor nu se poate formula cerere de redeschidere a judecății.
În speță, susțin recurenții că la data de 26.09.2012 a fost stabilită calitatea de moștenitor al defunctului H. G., dată la care a fost eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 68. Până la această dată nu se putea formula cerere de redeschidere a judecății, deci până la această dată cursul perimării a fost suspendat, persoana interesată fiind împiedicată să solicite continuarea judecății din împrejurări mai presus de voința sa. Mai mult, moștenitorul stabilit prin certificatul de moștenitor nr. 68, Ț. R., nu avea calitatea de succesibil al defunctului, el dobândind această calitate prin cesionarea drepturilor asupra întregii moșteniri de la succesibilii legali, respectiv H. V., H. E. – A. și S. C..
P. urmare, susțin recurenții că până la data eliberării certificatului de moștenitor nu putea fi formulată o cerere de redeschidere a judecății, în temeiul disp. art. 245 pct. 2 Cod procedură civilă, deoarece nu putea fi indicat moștenitorul reclamantului defunct. Această împrejurare conduce la concluzia că până la această dată termenul de perimare a fost suspendat, deci, practic, a început să curgă de la data de 21.09.2012. În concluzie, termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă nu era împlinit.
Pentru toate aceste considerente, recurenții au solicitat admiterea recursului.
La termenul de judecată din data de 21.03.2014, instanța de recurs, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului formulat de avocat Ț. H. N., pentru lipsa mandatului de reprezentare, iar la termenul de judecată din 16.05.2014 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Ț. R., având în vedere faptul că acesta a formulat cererea în calitate de moștenitor al defunctului H. G. și nu în calitate de mandatar al acestuia.
În ceea ce privește recursul formulat de avocat Ț. H. N., în calitate de apărător al petentului decedat H. G., instanța de recurs constată că este întemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru următoarele considerente:
P. acțiunea introductivă, petentul H. G. a chemat în judecată pe pârâtele C. M. Iași de F. F. și C. Județeană Iași de F. F., formulând plângere împotriva Hotărârii nr. 3695/2010.
La data de 19.11.2011 a decedat petentul H. G., iar la termenul de judecată din 23.01.2012 instanța de fond a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul disp. art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Ulterior, cauza a fost repusă pe rol pentru perimare, iar prin sentința civilă recurată s-a admis excepția perimării și, în temeiul disp. art. 248 și art. 252 Cod procedură civilă, s-a constatat perimată acțiunea civilă introdusă de H. G. în contradictoriu cu C. M. de F. F. Iași și C. Județeană de F. F. Iași.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs avocat Ț. H. N., în calitate de apărător al defunctului H. G..
Potrivit disp. art. 108 alin. 1 din statutul Profesiei de Avocat (adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011), dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă între avocat și client ori mandatarul acestuia, iar potrivit alin. 3 ale aceluiași articol, avocatul nu poate acționa decât în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.
Potrivit disp. art. 69 alin. 2 Cod procedură civilă, „avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite, de asemenea, orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de partea însăși”.
În consecință, se reține de către instanța de recurs că avocatul care a asistat partea la dezbaterile procesului poate introduce în numele acesteia orice cale de atac, chiar dacă nu este obligat prin procură. Însă, pentru ca un avocat să poată declara în numele părții o cale de atac, este necesar să fi asistat sau reprezentat partea respectivă cu ocazia judecării litigiului în prima fază procesuală, respectiv să fi existat între parte și avocat un contract de asistență juridică.
În speță, se reține de către instanța de recurs că recurentul avocat Ț. H. N. nu a făcut dovada existenței unui contract de asistență juridică încheiat cu petentul H. G. cu ocazia soluționării litigiului în primă instanță. Astfel, la dosarul de fond nu există vreo împuternicire avocațială din cuprinsul căreia să rezulte că dl. avocat Ț. H. N. ar fi fost împuternicit de către clientul H. G., în baza unui contract de asistență juridică, să exercite activitățile specifice profesiei și să asiste/reprezinte clientul în fața Judecătoriei Iași.
Potrivit disp. art. 161 alin. 1 Cod procedură civilă, când reprezentantul părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula cererea.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și lipsa unui contract de asistență juridică încheiat cu petentul H. G. cu ocazia soluționării litigiului în primă instanță, instanța de recurs reține că este întemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentului avocat Ț. H. N., acesta nefăcând dovada calității sale de reprezentant al petentului H. G., calitate ce l-ar fi îndreptățit să formuleze prezenta cale de atac.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 și art. 161 Cod procedură civilă, va anula recursul declarat de avocat Ț. H. N., în calitate de apărător al defunctului H. G., împotriva sentinței civile nr. 9194/17.06.2013 a Judecătoriei Iași, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul Ț. R., în calitate de moștenitor al defunctului H. G., instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În timpul judecății în primă instanță a prezentului litigiu, respectiv la data de 19.11.2011, a decedat petentul H. G..
La data de 20.01.2012, prin serviciul registratură, numitul Ț. R. a depus la dosar certificatul de deces al numitului H. G., solicitând suspendarea cauzei în temeiul disp. art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă motivat de faptul că nu poate indica moștenitorii defunctului.
La termenul de judecată din 23.01.2012 instanța de fond a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul disp. art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol pentru perimare, fiind depus la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr. 68/26.09.2012 din cuprinsul căruia rezultă că moștenitorul defunctului H. G. este numitul Ț. R., căruia îi revine întreaga succesiune, în calitate de cumpărător de drepturi asupra succesiunii.
Având în vedere certificatul de moștenitor nr. 68/26.09.2012, instanța de recurs constată că Ț. R. are calitatea de moștenitor al defunctului H. G. și, implicit, are calitate procesuală activă în prezentul recurs.
P. sentința civilă nr. 9194/17.06.2013, recurată în prezenta cauză, s-a admis excepția perimării și, în temeiul disp. art. 248 și art. 252 Cod procedură civilă, s-a constatat perimată acțiunea civilă introdusă de H. G. în contradictoriu cu C. M. de F. F. Iași și C. Județeană de F. F. Iași.
Potrivit disp. art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Or, în speță, prezenta cauză a fost suspendată la data de 23.01.2012, în temeiul disp. art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă (decesul reclamantului) și a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părții.
Pe cale de consecință, având în vedere disp. art. 248 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a admis excepția perimării acțiunii.
În ceea ce privește disp. art. 245 Cod procedură civilă invocate de către recurent, instanța de recurs reține că, potrivit acestor dispoziții legale, în cazul suspendării judecății în temeiul disp. art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moștenitorilor. Însă, această cerere de redeschidere a judecății trebuie formulată în termenul de 1 an prevăzut de art. 248 Cod procedură civilă, pentru a nu interveni sancțiunea perimării.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că până la data eliberării certificatului de moștenitor cursul perimării a fost suspendat (neputându-se formula cererea de redeschidere a judecății) sunt neîntemeiate, cazurile de suspendare a termenului de perimare fiind expres stabilite de lege. În acest sens, art. 248 alin. 2 Cod procedură civilă prevede faptul că termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea nu a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată. Or, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
De asemenea, în speță nu sunt aplicabile nici disp. art. 250 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
Tot astfel, în speță nu sunt aplicabile nici disp. art. 250 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urma 6 luni ale termenului de perimare.
În ceea ce privește disp. art. 250 alin. 3 Cod procedură civilă, invocate și de către recurent prin cererea de recurs, instanța de recurs reține că potrivit acestor dispoziții legale, „perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa”. Or, în speță, instanța de recurs reține că recurentul nu a făcut dovada unor împrejurări de natură a constitui un impediment care să suspende perimarea. Astfel, la data de 26.09.2012 a fost eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 68, din cuprinsul căruia rezultă că recurentul Ț. R. are calitatea de moștenitor al defunctului H. G.. În consecință, încă de la data stabilirii calității de moștenitor, recurentul Ț. R., care avea cunoștință de existența acestui proces, avea posibilitatea formulării unei cereri de redeschidere a judecății cu indicarea moștenitorilor, înainte de a se împlini termenul de 1 an prevăzut de art. 248 Cod procedură civilă, termen care a început să curgă din momentul suspendării judecății cauzei, respectiv 23.01.2012.
Pe cale de consecință, în prezenta cauză termenul de perimare de 1 an a început să curgă la data suspendării judecății, 23.01.2012, iar recurentul nu a făcut dovada intervenirii vreunei cauze de suspendare a cursului perimării.
În aceste condiții, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a constatat perimată acțiunea civilă introdusă de H. G. în contradictoriu cu C. M. de F. F. Iași și C. Județeană de F. F. Iași.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța de recurs, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de avocat N. H. Ț., în calitate de apărător al defunctului H. G. împotriva sentinței civile nr. 9194/17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.
Constată că recurentul Ț. R. are calitate procesuală activă.
Respinge recursul declarat de Ț. R., în calitate de moștenitor al defunctului H. G., împotriva aceleiași sentințe, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I.C. C.C.E. T.P. B.D.M.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 12.01.2015
Judecător fond: Ș. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1504/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 771/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
