Contestaţie la executare. Decizia nr. 575/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 575/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 575/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Iunie 2014
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 575/2014
Pe rol se află judecarea apelului formulat de către apelanta A.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNIC.IAȘI împotriva sentinței civile nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimatul G. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța lasă cauza la ordine pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului să se prezinte în instanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Apelul se află la primul termen de judecată, este declarat în termen, este motivat, semnat și scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat și cereri de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr._/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată. A fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul G. C.. Au fost anulate actele de executare emise de intimată în dosarul de executare_/22/_ /_ respectiv somație nr. 22/_ /_ din 6 martie 2013 și titlu executoriu nr._ din 06 martie 2013.
Instanța de fond a constatat că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05 iunie 2013 sub număr de dosar anterior menționat contestatorul G. C. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata A.- Administrația Finanțelor P. a Mun. Iași, solicitând anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare_/22/_ /_ și în dosarul de executare_/22/_ /_ .
În motivarea contestației sale contestatorul a arătat în esență următoarele: s-au emis acestuia un număr de două somații în baza a două titluri executorii pentru sumele de 347 și respectiv 409 lei; nu datorează sumele neavând contract încheiat cu CAS Iași; titlurile executorii ce însoțesc cele două somații nu cuprind elementele obligatorii prevăzute de art.43 pct.2, art.141 pct.4 din Codul fiscal; actele de executare nu indică perioadele pentru care au fost calculate aceste debite, nici actul ce a stat la baza emiterii lor, sumele indicate fiind global indicate și individualizate numai prin prisma naturii obligației fiscale; în perioadele indicate în actele de executare nu a desfășurat activități independente aducătoare de venituri; nu i s-a adus niciodată la cunoștință faptul că datorează vreun debit către CAS, nefiindu-i comunicată vreo înștiințarea sau decizia de impunere; este pensionat militar și din venitul realizat cu titlu de pensie i se reține lunar suma de 30 lei; CNAS avea obligația de a informa cel puțin odată pe an asiguratul asupra nivelului contribuției de plată obligație nerespectată iar intimata a preluat datele de la CNA fără vreo înștiințare, nefiind efectuată o comunicare valabilă a actului administrativ fiscale ceea ce conduce la lipsirea de efecte juridice a actelor de executare in conformitate cu art.45 din OG nr.92/2003; conform art.211 și art.218 (2) din legea nr.95/2006 asigurații încheie un contract de asigurare și au libertate alegerii furnizorului de servicii medicale; pe numele reclamantului a mai fost comunicată o decizie de impunere într-un doar fiscal_/01.07.2012 contestată fără ca reclamantul să fi primit răspuns.
În drept s-au invocat prevederile art. 172-173 cod procedură fiscală, art.711 și următ. Cod procedură civilă, art.411 alin.1 pct.2 alin.2 cod procedură civilă, art.451-453 cod civil.
Contestația astfel formulată a fost comunicată intimatei care, în termen legal, a formulat întâmpinare.
Prin întâmpinarea formulată intimata a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, motivată în fapt pe împrejurarea că împotriva actului administrativ fiscal –decizie de impunere emisă de CAS Iași - contestatorul putea promova contestație la organul emitent iar ulterior în instanța de contencios administrativ și fiscal, iar în drept, pe dispozițiile art.172 alin.3 Cod pr.fisc, art.205 Cod pr.fisc și dispozițiile Legii 544/2004.
Pe fondul contestației la executare intimata a arătat următoarele: contestatorul figurează în evidențele fiscale cu debit în cuantum de 5737 lei reprezentând contribuții la asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, impozit pe venituri din activități independente, sume comunicate în urma protocolului cu CNASS Iași din 01.07.2012; în contestația de față sunt contestate titlurile executorii emise la 06.03.2013 și 30.04.2013 și somațiile aferente; intimata a emis decizia de calcul accesorii nr._/01.07.2012 și decizia din 31.12.2012 prin care s-a adus la cunoștința contestatorului că figurează cu un debit în evidențele fiscale; titlul de creanță a devenit titlu executoriu prin neplata la termen a sumelor procedându-se la executarea silită a acestora; actele de executare au fost emise cu respectarea art.141 cod procedură fiscală; contestatorul încercă a se prevala de propria turpitudine deoarece avea obligația de a declara veniturile iar nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate legal constituie o incălcare a dispozițiilor art.81 din O.G. nr.92/2003 și ale art.215 din Legea privind reforma în domeniul sănătății. Contestatorul avea obligația legală de a depune declarații și de a efectua plăți la data de 15 a lunilor martie, iunie, septembrie și decembrie ale fiecărui an, fiind autorizat să desfășoare activități independente; suma datorată este o creanță bugetară la care s-au calculat accesorii legale potrivit art.88 litera c), art.119, art.120 alin.7 și art.120 din OG nr.92/2003.
În drept s-au invocat prevederile menționate în motivarea întâmpinării, ale art.141 și art.172 Cod procedură fiscală și dispozițiile art.223 alin.3 cod procedură civilă, intimata solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
La termenul din 15.10.2013 instanța a dispus unirea cu fondul a excepției inadmisibilității contestației la executare formulată de contestator și a reținut cauza în pronunțarea asupra excepției și asupra fondului.
Analizând actele și lucrările cauze instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției inadmisibilității contestației la executare invocată, de intimată prin întâmpinare.
Invocând excepția inadmisibilității acțiunii intimata a învederat faptul că împotriva actelor administrativ fiscale emise, acte ce au stat la baza actelor de executare silită contestate contestatorul avea posibilitatea formulării unei contestații administrative și ulterior a contestației în instanța de contencios administrativ potrivit dispozițiilor art.172 alin.2 și 205 cod procedură fiscală.
Inadmisibilitatea acțiunii este o excepție de fond dirimantă și absolută care atrage respingerea unei acțiuni promovată atunci când legea condiționează exercițiul acțiunii respective de îndeplinirea unor condiții speciale care trebuie satisfăcute de reclamant, sau atunci când legea prevede caracterul subsidiar al acțiunii respective în raport de alte căi legale lăsate la dispoziția reclamantului.
Este cazul de pildă al acțiunii în constatare, care are un caracter subsidiar față de acțiunea in realizare (art.35 cod procedură civilă) dar și al contestației la executare atunci când contestatorul invocată motive de fapt și de drept ce ar putea fi invocate în cadrul căilor de atac deschise împotriva titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecatorească sau în cadrul unei căi procesuale specifice de atac dacă este vorba despre un alt tip de titlu executoriu (art.712 cod pr.civ.).
Potrivit art.172 din Codul de procedură fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare.(…)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
De asemenea potrivit dispozițiilor art.205 și 218 cod procedură fiscală împotriva deciziilor de impunere și a altor acte administrative fiscale se poate formula contestație administrativă și ulterior contestație în fața instanței de contencios administrativ competente, legiuitorul prevăzând așadar o cale specifică de atac împotriva acestor acte administrative fiscale.
Cu toate acestea instanța a reținut faptul că, în cauza de față, contestatorul a contestat efectiv actele de executare silită ce i-au fost comunicate, acte pentru anularea cărora a invocat, între altele și motive, privind existența și întinderea obligației de plată .
Instanța învestită cu prezenta contestație la executare a reținut drept corectă afirmația intimatei potrivit căreia nu poate analiza aspectele invocate de contestatoare privind existența și întinderea obligației de plată, astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere, la organul administrativ fiscal emitent și ulterior la instanța de contencios administrativ, potrivit art.205 și urm. Cod procedură fiscală.
Cu toate acestea, nefiind singurele motive formulate în susținerea contestației la executare, instanța nu a admis excepția invocată de intimată, admitere ce ar avea drept consecință suprimarea dreptului contestatorului de a obține analizarea legalitații actelor de executare silită emise împotriva acestuia prin prisma celorlalte motive invocate motive care țin de forma actelor de executare comunicate, mențiunile obligatorii din cuprinsul acestora și declanșarea procedurii de executare în lipsa comunicării actelor administrative prin care s-au stabilit obligațiile fiscale în sarcina acestuia.
Pentru motivele expuse excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată .
În ceea ce privește fondul contestației la executare instanța a reținut spre analiză dintre motivele invocate de contestator pe cele care vizează procedura de executare în sine:
Astfel cum rezultă din actele dosarului de executare trimis de intimată aceasta a emis un număr de 4 decizii de impunere în ceea ce îl privește pe contestator și anume: decizia de impunere nr._ din 25.01.2012 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2012 (f.25 ds), decizia de impunere nr._ din 27.02.2013 privind plăți anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurari de sănătate și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2013 (f.25-27 dosar),decizia referitoare la obligați de plată accesorii nr._/31.12.2012 pentru suma de 241 lei din care 24 lei având ca natură accesorii la impozit pe venituri din activități independente și 217 lei accesorii la contribuții de asigurări sociale de sanatate (f.35 dosar), decizia referitoare la obligați de plată accesorii_/01.07.2012 pentru suma de 257 lei reprezentând accesorii la contribuții de asigurări sociale de sănătate (f.37 ds).
Contestatorul a invocat faptul că nu a avut cunoștință despre despre existența obligațiilor de plată menționate în titlurile executorii și somațiile de plată emise în temeiul acestora.
Instanța a reținut caracterul întemeiat al susținerii contestatorului în condițiile în care potrivit dovezilor de comunicare furnizate de intimată, citată expres cu această mențiune, singura decizie de impunere comunicată a fost decizia referitoare la obligați de plată accesorii nr._/31.12.2012 pentru suma de 241 lei iar modalitatea de comunicare aleasă de intimată a constituit-o comunicarea prin publicitate conform dovezii de la fila 34 dosar.
A mai susținut contestatorul și faptul că i s-a comunicat fără a preciza data, decizia de impunere_/01.07.2012 pe care a contestat-o la data de 25.06.2013 conform dovezii depuse la dosar(f.61,62).
Astfel, potrivit art.44 Cod procedură fiscală „Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. (…)Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
Potrivit dispozițiilor art.141 alin.1 din O.G. nr.92/2003, sub titulatura „Titlul executoriu și condițiile pentru începerea executării silite” legiuitorul a prevăzut faptul că „(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul.(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin.(1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii. (2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. „
Or, după cum rezultă din dispozițiile legale anterior redate pe de o parte rezultă că o condiție a începerii executării silite o constituie existența unui titlu de creanța care să fi devenit, prin ajungerea creanței la termenul de scadență, titlu executoriu, iar pe de altă parte, ajungerea la scadență a acestei creanțe are loc la data prevăzută de lege sau la cea stabilită de organul de executare în actul respectiv, ajungerea la scadență fiind indisolubil legată de comunicarea titlului de creanță.
Potrivit mențiunilor din deciziile de impunere referitoare la obligați de plată accesorii nr._/31.12.2012 (f.35 dosar) și decizia referitoare la obligați de plată accesorii_/01.07.2012 termenul de plată indicat contribuabilului era cel prevăzut de art.111 alin.2 din OG nr.92/2003 .
Conform acestuia din urmă text de lege „Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: (…)”.
Cum intimata nu a făcut dovada comunicării actelor în formele prescrise de legiuitor rezultă instanței faptul că termenul de plată nu s-a împlinit și pe calea de consecință obligațiile de plată stabilite de intimată nu au ajuns la scadență, titlul de creanță nu a devenit titlul executoriu, nefiind așadar îndeplinită condiția prevăzută de art.141 alin.1 din OG nr.92/2003 pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Aceleași considerații legate de lipsa oricăror dovezi de comunicare a titlurilor de creanță anterior demarării procedurii de executare silită, sunt valabile și pentru restul deciziilor evidențiate în titlurile executorii emise de intimată, respectiv: Doc nr._/27.02.2013 (eronat identificat cu număr în titlul executoriu), Doc nr. 6069/04.07.2012 (nedepus de altfel la doar de intimată), DEC ACC_/01.07.2012 (cu privire la care contestatorul a susținut că a formulat contestație administrativă la 25.06.2013, după data inceperii executării silite prin emiterea titlului executoriu și a somației) .
Pentru motivele expuse în fapt și drept instanța a reținut caracterul întemeiat al contestației la executare formulate de contestator.
Apreciind că executarea silită silită a fost declanșată cu nerespectarea prevederilor art.141 alin.1 cod procedură fiscală, în baza art. 174 alineat 3 cod procedură fiscală va dispune anularea actelor de executare contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata A.-AFP Iasi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Recurenta a precizat că actele de executare emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iași au fost preluate de recurentă conform Ordinului Comun 806/6.06.2012, aceasta folosindu-se de toate actele cuprinse în acest dosar. Se arată faptul că necomunicarea deciziei de impunere putea fi invocată în termenul de contestare a somației de plată. Pe fond a susținut că obligația de plată a fost corect stabilită iar contestația la executare este neîntemeiată. A solicitat admiterea recursului.
Legal citat intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
În recurs au fost depuse actele din dosarul de executare.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține faptul că recursul declarat de către intimata A.-AFP Iasi este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Recurenta a emis pe numele contestatorului decizia de impunere nr._ din 25.01.2012 pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pentru anul 2012 (f.25 ds), decizia de impunere nr._ din 27.02.2013 privind plăți anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurari de sănătate și obligații de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2013 (f.25-27 dosar),decizia referitoare la obligați de plată accesorii nr._/31.12.2012 pentru suma de 241 lei din care 24 lei având ca natură accesorii la impozit pe venituri din activități independente și 217 lei accesorii la contribuții de asigurări sociale de sanatate (f.35 dosar), decizia referitoare la obligați de plată accesorii_/01.07.2012 pentru suma de 257 lei reprezentând accesorii la contribuții de asigurări sociale de sănătate (f.37 ds), acte necomunicate.
Potrivit art. 172 din O.G.92/2003 împotriva oricărui act de executare se poate formula contestație la executare.
Este neîntemeiat motivul invocat de recurentă referitor la termenul de formulare a contestației, legiuitorul neimpunând ca termenul să curgă doar de la data comunicării somației.
În ceea ce privește comunicarea actelor de executare, prima instanță a apreciat corect incidența disp. art. 44 din Codul de procedură fiscală.Comunicarea prin publicitate se face prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective.
Conform alin. 4 a art. 44 din Codul de procedură fiscală, dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător, iar conform art. 43.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare. Trimiterea expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură, reluată și în Normele metodologice, impun în mod logic ordinea de comunicare a actului administrativ fiscal. Prin urmare, actul administrativ se comunică prin înmânarea acestuia direct contribuabilului destinatar; acest fapt poate fi realizat în oricare dintre cele trei modalități prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. a, b, c. Abia în situația în care prin niciuna dintre cele trei modalități nu s-a realizat comunicarea actului, recurenta ar fi putut apela la modalitatea comunicării prin publicitate. Cu privire la aceste dispoziții s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 536/28.04.2011 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate; astfel dispozițiile art. 44 al.3 O.G. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 al.2 lit. a-d din aceeași ordonanță. Această decizie este definitivă și general obligatorie. În consecință, comunicarea actului în modalitatea în care a fost efectuată nu este una valabilă, astfel că actul administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii somației si a titlului executoriu nu se consideră comunicat.
Pentru considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata Direcția Regională a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile_/22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.06.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
4 EX./_
Jud. fond.D. C. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1151/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1084/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
