Contestaţie la executare. Decizia nr. 645/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 645/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 25 Septembrie 2014
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 645/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta D. IAȘI - A. J. A F. P. IASI și pe intimatul B. D., având ca obiect contestație la executare încetare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 25.09.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2136/12.02.2014 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul B. D., CNP_ în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. IAȘI –ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI. Anulează titlu executoriu nr._ din 02.10.2013, precum și somația nr._ din 02.10.2013, emise în dosarul de executare nr._/2010.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele:
Instanța reține că la data de 02.10.2013 intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI a emis titluri executoriu contestat în prezenta cauză, la aceeași dată fiind emisă și somația nr. 22/_ /_, prin care contestatorului i se pune in vedere să plătească suma de 1353 lei, din care 1005 lei cu titlu de impozit pe venit din activități independente (DIPA nr._ din data de 14.03.2013) și 348 lei (doc nr._ din data de 14.03.2013), cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente.
Documentele prin care s-a evidențiat suma de plată sunt declarația de impunere privind plățile anticipate dosar de executare_ din 14.03.2013, respectiv documentul_ din 14.03.2013.
Din actele de executare atașate nu rezultă emiterea în sarcina contestatorului a unei decizii de calcul a unor obligații fiscale la data de 14.03.2013 sub nr._, privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datoare de persoane care realizează venituri din activități independente și persoane care nu realizează venituri, și cu atât mai mult comunicarea contestatorului a unei astfel de decizii de impunere.
Cu privire la declarația de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit, instanța reține că decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit pentru anul 2013 nr._/14.03.2013 atașată la fila 52 dosar nu a fost comunicată contestatorului.
În drept, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Conform art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În consecință, executarea silită a creanțelor fiscale poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, nici un titlu executoriu neputând fi emis în absența unui titlu de creanță Partea inferioară a machetei
în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii. Titlu de creanță devine titlu executoriu ope legis la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Cu toate acestea nici un titlu de creanță nu poate fi pus în executare fără a fi adus la cunoștința contribuabilului, titlurile de creanță fiscale fiind acte administrativ fiscale care pentru a fi opozabile contribuabilului trebuie să fie comunicate în conformitate cu dispozițiile art. 44 Cod procedură fiscală „(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.”
Față de cele expuse anterior, instanța apreciază că necomunicarea titlurilor de creanță către contestator atrage nulitatea executării silite demarate împotriva acestuia, motiv pentru care va admite contestația și va anula titlu executoriu nr._ din 02.10.2013, precum și actele de executare ulterioare emise în baza acestora în dosarul de executare nr._/2010.
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității,
instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași care se subrogă în drepturile Administrației Finanțelor P. a Municipiului Iași.
A solicitat apelanta modificarea în tot a sentinței apelate și pe fondul cauzei respingerea contestație la executare formulate ca neîntemeiate și menținerea tuturor actelor de executare.
Susține apelanta că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 44 alin. 2 c. p. fiscală și că instituția a comunicat actul administrativ fiscal prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada materială fără echivoc a acesteia. Arată că la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere art 44 alin 2 din OG 92/2003 nu ma prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal, aceste fiind comunicat prin scrisoare recomandată.
Pe fondul cauzei arată că potrivit legii 95/2006 persoanele care desfășoară profesii liberale au obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate declarații cu privire la obligațiile ce le revin față de fond și dovada plăți contribuțiilor.
Astfel obligația declarării veniturilor și a plății integrale a contribuțiilor revenea în primul rând contestatorului.
Codul de procedură fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligațiile fiscale principale precum și a celor accesorii în intervalul de prescripție de 5 ani calculat de la 1 ianuarie a anului imediat următor celui în care a realizat venitul.
Din cuprinsul decizie de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuție de plată și accesoriile la acestea.
Solicită pentru aceste motive admiterea apelului și pe cale de consecință respingerea contestației la executare cu menținerea actelor de executare ca fiind temeinice și legale.
În drept a invocat dispar t 466 – 482 cpc.
Legal citat intimatul B. D. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Susține acesta că în mod corect a reținut instanța de fond că apelanta nu a făcut dovada comunicării titlului de creanță motiv pentru care acestea nu puteau fii apreciate ca scadente .apelanta nu a făcut dovada comunicării actelor emise în cadrul procedurii de executare. Susținerile vizând obligativitatea depunerii declarațiilor privind veniturile realizate, acestea sunt lipsite de relevanță această obligație a contribuabilului nu înlătură obligația organului fiscal de a comunica actele fiscale ce stau la baza executării silite.
Solicită respingerea apelului și obligarea apelantei a plata cheltuielilor de judecată.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând în limita cererii de apel formulate stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prim instanță, Tribunalul reține că cererea de apel formulată este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
Prin somația nr. 22/_ /_ din 2.10.2013 apelanta a pornit executarea silită împotriva intimatului B. D. pentru soma de 1353 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente și contribuții de asigurări de sănătate în baza titlului executoriu nr_ din 2.10.2013.
Titlul executoriu emise de către apelantă are la bază DIPA nr_ din 14.03.2013 și Doc nr._ din 14.03.2013.
Apelanta susține în motivele de apel faptul că a procedat la comunicarea actului fiscal către contestatorul intimat cu scrisoare recomandată și obligativitatea depunerii declarațiilor fiscale.
Analizând conținutul dosarului de executare așa cum a fost acesta comunicat instanței de fond Tribunalul reține că apelanta a procedat la comunicarea actelor de executare, somație și titlu executoriu. De asemenea a făcut dovada comunicării deciziilor emise de CAS Iași nr._/10.06.2013 și 5445/23.09.201(filele 22-30 dosar fond)
Actele ce stau la baza prezentei executări silite sunt însă documente de plată ce emană de la apelanta însăși, decizie de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit și contribuții de asigurări sociale de sănătate, decizie ce a fost depusă la dosar dar cu privire la care nu s-a făcut și dovada comunicării către contribuabil. Deciziile de impunere sunt potrivit dispozițiilor legale acte administrativ fiscale. Decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată(art 86 alin 6 c.p.fiscală)
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), dacă nu se poate realiza comunicare într-o manieră care să asigure primirea acestuia.
Din cuprinsul dosarului de executare silită depus la dosarul cauzei rezultă că în conformitate cu art. 145 C. proc. fiscală s-a demarat procedura executării silite prin emiterea somației de plată, care au fost comunicate către contestator împreună cu copia titlului executoriu cu respectarea disp. art. 44 alin. 2 din același act normativ, respectiv prin poștă, la adresa de domiciliu,
Potrivit art.172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Acest text reglementează instituția denumită generic de literatura de specialitate „contestația la titlu”, prin care se contestă însuși titlul executoriu, atât sub aspectul înțelesului, întinderii și aplicării sale, cât și sub aspectul validității acestuia, în raport de existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate, aceasta doar atunci când legea nu deschide celui interesat o cale specială, pentru anularea sau modificarea acestui titlu.
Titlul executoriu fiscal este definit de art. 141 alin.2 din Codul de procedură fiscală, republicat, în care se arată că, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege, iar acest titlu executoriu va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute de art. 43 alin. 2, respectiv, mențiunile obligatorii ale actului administrativ fiscal, și elemente privind numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate și neachitate și temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Aceste titluri executorii pot fi contestate pe calea procedurii prevăzute de art. 172 alin.3 din Codul de procedură fiscală, în fața instanței de executare, dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative:
a) titlul să nu fie o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional;
b) pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege care să stabilească posibilitatea ca, o instanță competentă, să se pronunțe asupra acestuia.
În situația în care sunt îndeplinite aceste două condiții, titlul executoriu fiscal poate fi contestat, sub orice aspect, pe calea contestației la executare, introdusă la judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Instanța de fond a reținut corect faptul că în speță nu s-a făcut dovada comunicări către contestator a titlului de creanță ce a stat la baza emiterii actului de executare. În lipsa comunicării deciziei de impunere (DIPA nr_ din 14.03.2013 și Doc nr._ din 14.03.2013) creanța fiscală nu a devenit exigibilă, astfel încât titlul de creanță nu a devenit titlu executoriu pentru a putea . silite.
Față de cele mai sus reținute Tribunalul constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale la situația de fapt reținută, motiv pentru care apelul va fi respins ca neîntemeiat cu consecința păstrării sentinței 2136/12.02.2014 a Judecătoriei Iași.
În temeiul dis part 453 C. va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimat, 500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2136/12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta să achite intimatului B. D. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./Tehnored. R.C.
4 ex./23.12.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1239/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 652/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
