Fond funciar. Decizia nr. 1270/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1270/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1270/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Septembrie 2014
Președinte - M. C.
Judecător - S. F.
Judecător - C. R.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1270/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta-intimată C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, pe intimatul-recurent I. D. P. și pe intimata C. L. DE F. F. H., având ca obiect fond funciar rectificare TP.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu s-au prezentat părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că ambele căi de atac sunt formulate și motivate în termen, scutite de la plata taxei de timbru.
În temeiul art. 152 Cod procedură civilă raportat la art. 132 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța califică și calea de atac formulată de I. P. ca fiind cea a recursului.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de recurs formulată de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor Iași, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013 Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de către reclamantul Ionița D. P., având CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat F. C. din Iași, .. 4, .. C, demisol, birou nr. 14, jud. Iași în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. H., cu sediul în ., C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietatea Privată asupra Terenurilor Iași, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași, ca fiind inadmisibilă.
A reținut instanța de fond că prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ /26.08.2013 reclamantul Ionița D. P. a solicitat in contradictoriu cu paratele C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Locala H. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, rectificarea erorii titlului de proprietate nr._/08.12.1994, în sensul corectării numărului parcelelor 660, 661, 662, în sensul de a fi trecute corect 975/1/371, curți construcții 500 mp, 975/1/2/2 vii 115,15 mp, 975/1/3/2 arabil 384,86 mp, în total 1000 mp.
In motivarea cererii de rectificare reclamantul a arătat ca, în urma verificărilor a constatat că au fost trecute in mod eronat numărul parcelelor, astfel incat se impune indreptarea erorii materiale in acest sens.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 58 din Legea nr. 18/1991.
In sustinerea cererii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Parata, C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat intampinare prin care a aratat că, a intocmit titlul de proprietate pe baza documentatiei inaintata de C. locala de fond funciar, aceasta fiind cea care are atributii in stabilirea suprafetelor de teren reconstituite, astfel incat, nu se afla in culpa procesuală pentru faptul ca in titlul de proprietate au fost inscrise in mod gresit amplasamentul suprafetelor de teren reconstituite.
In drept, au fost invocate dispozitiile legii fondului funciar si HG 890/2005.
In sedinta publica instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa prezenta cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma exceptiei invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 130 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct. 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamantul solicita rectificarea titlului de proprietate nr._/08.12.1994, în sensul corectării numărului parcelelor, invocând existența unor erori materiale de scriere.
În contextul arătat reiese că dispozitiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege mentionat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărari cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța constată că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Pentru considerentele arătate instanța, în temeiul art. 131, art. 130 alin 1, art. 129 alin 2 pct. 1 și art. 132 alin 4 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 și art. 59 ind. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, instanța va admite excepția invocata și va respinge cererea, apreciind că o eventuală soluționare a prezentei cauze ar încălca competența generală, având drept consecință nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor Iași apreciind că sentința pronunțată este nelegală deoarece din interpretarea prevederilor art 59 ind 1 din legea 18/1991 republicată rezultă în mod clar competența OCPI ca fiind o competență generală alternativă și nu o competență generală absolută.
Mai susține recurenta că din motivarea acțiuni rezultă că se solicită îndreptarea erorilor materiale în ceea ce privește tarlale și parcele prin urmare nu ne aflăm în prezența unor erori materiale de scriere ci este nevoie de rectificarea titlului de proprietate.
Deoarece nu a fost emis ordinul cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară în cauză rămân aplicabile prevederile art. 58 din legea 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare.
În drept a invocat dispozițiile legii 18/1991 și HG 131/1991.
Reclamantul a formulat apel împotriva aceleiași sentințe susține că instanța de fond a apreciat greșit că a solicitat îndreptarea unor erori de scriere din titlu, de fapt a solicitat rectificarea titlului de proprietate prin identificarea topocadastrală a terenurilor înscrise în titlu de proprietate în concordanță cu măsurătorile din teren, planurile cadastrale și actele de proprietate mai arată că deși mențiunile din titlu de proprietate sunt greșite în ceea ce privește numărul topografic . au fost înscrise corect față de mențiunile din Fișa suprafețelor primite în proprietate nr 475/B/15. În urma demersurilor făcute OCPI a comunicat faptul că nu a fost emis ordinul cu caracter normativ care să privească procedura de îndreptare a erorilor materiale și rectificare a titlurilor de proprietate, astfel că revine instanțelor competența de a soluționa astfel de cereri.
În drept a invocat disp. art. 388 ș.u. Cod procedură civilă, legea 18/1991
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs formulată de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor Iași Tribunalul reține următoarele:
Recurenta susține prin motivele de recurs nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond motivat de faptul că legiuitorul a instituit o competență alternativă prin modificarea art 59 ind 1 legea 18/1991 și că nu s-a emis ordinul cu caracter normativ al directorului ANCPI prevăzut de aceleași dispoziții legale.
În ce privește primul motiv de recurs reține Tribunalul că dispozițiile art 59 ind 1 din legea 18/1991 astfel cum a fost aceasta modificată reglementează competența de soluționare a cererilor având ca obiect îndreptare eroare materială respectiv rectificare a titlurilor de proprietate.
Competența reglementată de dispozițiile legale invocate este o competență generală, care are un caracter absolut, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 129 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă: „Necompetența este de ordine publică, în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești”
Ori art 59 ind 1 din legea 18/1991 stabilește competența de soluționare a cererilor având ca obiect îndreptare eroare materială și rectificare titlu în competența Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Nu se poate reține instituirea unei competențe generale alternative, dispozițiile legii statuând competența Oficiului în soluționarea acestor tipuri de cereri. Dispozițiile alineatului 2 al art 59 indice 1 „ Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene” nu pot fi interpretate în sensul susținut de recurentă respectiv în sensul instituirii unei competențe alternative ci în sensul că la baza actului ce va fi emis de către oficiu de cadastru și publicitate imobiliară va sta hotărârea Comisiei Județene de F. funciar, instanța de fond interpretând corect dispozițiile legale mai sus menționate.
În ceea ce privește inexistența ordinului prevăzut de dispozițiile alineatului 3 al aceluiași articol reține Tribunalul că deși la momentul pronunțării sentinței recurate, un astfel de act nu exista, acest aspect nu este de natură a modifica dispozițiile legale ce reglementează competența de soluționare a cererilor.
Faptul că autoritățile publice întârzie în emiterea ordinului ce stabilește procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate nu poate avea ca efect o menținere a competenței instanțelor de judecată în soluționarea acestor cereri. Lege a civilă produce efecte de la data intrării în vigoare, așa cum a fost aceasta stabilită de legiuitor și în lipsa unei dispoziții exprese nu se poate deroga de la principiul activității legii civile.
Reținând că motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Tribunalul va respinge cererea de recurs formulată de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor Iași împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de pârâta C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 30.09.2014.
Președinte, M. C. | Judecător, S. F. | Judecător, C. R. |
Grefier, O. S. |
Red./Tehnored.: R.C. / S.O.
2 ex. / 03.12.2014
Judecător fond: C. I.
| ← Stare civilă. Decizia nr. 640/2014. Tribunalul IAŞI | Validare poprire. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
