Contestaţie la executare. Decizia nr. 1163/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1163/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 1163/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. R.
Judecător - M. C.
Judecător - S. F.
Grefier - N. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1163/2014
Pe rol pronunțarea în cauza civilă privind pe recurenta A. P. DIRECȚIA R. P. A. ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI împotriva Sentinței civile nr. 2921 din data de 20.02.2013, pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul A. C., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 04.06.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18.06.2014, când instanța, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2014, când instanța, vând nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.06.2014, când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 2921/20.02.2013, Judecătoria Iași dispune:
„Admite contestația la executare formulată de contestatorul A. C., cu domiciliul procesual ales la C.. av. M. O. din Iași, Aldo Office Center, .. 4, . nr. 10 în contradictoriu cu intimata A.- D.R.A.O.V. Iași.
Dispune anularea actelor de executare silită întocmite în dosarele de executare silită nr. 744/2001 și respectiv nr. 1699/2002 ale intimatei.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 1199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”
P. a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
„P. cererea adresată instanței contestatorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare întocmite în dosarele de executare silită nr. 744/2001 și nr. 1699/2002 ale intimatei, motivat de faptul că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În ceea ce privește dosarul de executare silită nr. 744/2001 al intimatei - conform art. 131 C. proc. fiscală dreptul de a acere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor în care a luat nașterea acest drept”, ori dreptul intimatei a luat naștere în anul 2001, deci prescripția dreptului de a cere executarea silită a început la data de 01.01.2002 și s-a împlinit la 01.01.2007, dată până la care intimata nu a mai întocmit nici un alt act de executare care să întrerupă cursul prescripției, astfel că va admite contestația în ceea ce privește actele întocmite în acest dosar.
În ceea ce privește actele de executare întocmite în cel de-al doilea dosar de executare silită - conform art. 131 C. proc. fiscală dreptul de a acere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor în care a luat nașterea acest drept”, ori dreptul intimatei a luat naștere în anul 2002, deci prescripția dreptului de a cere executarea silită a început la data de 01.01.2003 și s-a împlinit la 01.01.2008, ori intimata a întocmit somația nr._/31.10.2007, procesul-verbal de_/31.10.2007, acte care au întrerup cursul prescripției, astfel că aceasta nu devine operabilă cu privire la actele din acest dosar de executare silită.
Conform dis part. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadențã, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanțã devine titlu executoriu la data la care creanța fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege. Modificarea titlului de creanțã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.”
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
În raport cu aceste prevederi legale, precum și cu rațiunea și efectele comunicării actului administrativ fiscal, este indiscutabil faptul că se poate recurge la modalitatea de comunicare a acestuia prin publicitate numai atunci când domiciliul fiscal al contestatorului nu este cunoscut, comunicarea prin publicitate nefiind la latitudinea organului fiscal în orice condiții și oricum dorește acesta ci o ultimă alternativă de încercare de aducere la cunoștința acestuia a deciziilor organelor de impunere, atunci când orice altă modalitate de comunicare nu a fost posibilă.
Și în situația comunicării prin publicitate art. 44 alin. 3 prevede obligativitatea afișării simultane la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv a autorității emitente a actului fiscal, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele debitorului, nici această dispoziție nu a fost respectată de către intimată.
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită însăși, în temeiul disp art. 174 alin. 3 cod proc fiscală.
Văzând și disp.a art. 274 C. proc. civ.”
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs ANAF – A. – Direcția R. pentru A. și Operațiuni Vamale Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că actele de executare sunt legale și temeinice, că nu a intervenit prescripția și că debitorul trebuie să plătească sumele prevăzute în actele de executare. Titlul executoriu îndeplinea cerințele cerute de lege pentru a fi pus în executare și procedura de comunicare a fost perfect legală.
P. întâmpinarea formulată, intimatul A. C. a solicitat respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată intimatul că în mod corect a reținut instanța faptul că prescripția dreptului de a cere executarea silită a început la data de 01.01.2002 și s-a împlinit la 01.01.2007, dată până la care recurenta nu a întocmit nici un alt act de executare care să întrerupă cursul prescripției.
În cel de-al doilea dosar de executare s-a subliniat că recurenta nu a făcut dovada comunicării somației nr._/31.10.2007 și procesului – verbal nr._/31.10.2007 așa cum prevede art. 44 Cod procedură fiscală nedepunând la dosarul cauzei vreo dovadă de comunicare în acest sens. Invocă intimatul disp. art. 44, 45, 131, 141 Cod procedură fiscală.
În recurs s-au depus la dosar înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prima recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
La data de 20.02.2001 a fost întocmit sub nr. 120 actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat prin care s-a reținut în sarcina contestatorului A. C. un debit în sumă 26.048.075 ROL. În baza acestui act constatator a fost deschis dosarul de executare silită nr. 744/2001 în cadrul căruia a fost emisă somația având număr de înregistrare_/21.06.2001. O nouă somația a fost emisă la data de 07.02.2003, iar ulterior la data de 05.10.2007 în cadrul aceluiași dosar de executare nr. 744/2001.
În aceste repere factuale excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost în mod greșit soluționată de instanța de fond. Termenul de 5 ani reglementat de art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală a fost întrerupt prin emiterea în cursul executării silite declanșate în dosarul nr. 744/2001 a celor două somații având număr de înregistrare 2796/07.02.2003 respectiv_/05.10.2007. Astfel, în puterea art. 133 lit. c Cod procedură fiscală termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a întrerupt inițial în anul 2003, ulterior în luna octombrie 2007, momente de la care a început să curgă un nou termen de prescripție. La data emiterii somației ce face obiectul prezentului litigiu – 18.10.2012 – termenul de prescripție de 5 ani nu se împlinise încă.
În cadrul dosarului de executare nr. 1699/2002 titlul executoriu este actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului de stat nr. 553/10.10.2002. P. acesta s-a stabilit că A. C. datorează un debit în sumă de 32.983.935 ROL.
P. contestația la executare cu care debitorul A. C. a înțeles să învestească judecătorul fondului s-a invocat în ambele dosare de executare nr. 744/2001 și 1699/2002 atât excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită cât și nelegala reținere prin cele două acte constatatoare a debitelor.
Cum s-a arătat deja, în ce privește dosarul nr. 744/2001 excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită este neîntemeiată.
În cel de-al doilea dosar nr. 1699/2002 excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită nu a fost primită. S-a reținut însă de instanța de fond că actul administrativ fiscal nu a fost comunicat contestatorului în condițiile reglementate de art. 44 Cod procedură fiscală.
Tribunalul notează că în cadrul contestației la executare formulate contestatorul nu a înțeles să invoce, spre a susține nelegalitatea actelor de executare, încălcarea normelor ce reglementează comunicarea actului administrativ fiscal. În puterea dispozițiilor de principiu înscrise în art. 129 Cod procedură civilă judecătorul este chemat să se supună în cadrul dezbaterilor limitelor de analiză trasate de titularul actului de învestire.
Pe de altă parte, cum rezultă din confirmarea de primire aflată la fila 84 dosar fond, la data de 18.10.2002 soția contestatorului a semnat de primirea actului constatator nr. 553/10.10.2002 ce constituie titlu executoriu.
Mai mult, analiza legalei comunicări a actului constatator a fost făcută de către instanța de fond prin recurgerea la OUG 92/2003, act normativ ce a intrat în vigoare ulterior emiterii actului constatator și comunicării sale către debitor.
Și relativ la procesele – verbale prin care s-au calculat accesorii la sumele datorate în baza actelor constatatoare nr. 120/2001 și 553/2002 tribunalul reține legala lor comunicare.
La data de 05.10.2007 a fost încheiat procesul – verbal nr._/1 privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu AC 120/2001, sume ce reprezintă accesorii din TV și penalități, accesorii din TVA și accesorii din accize în cuantum total de 6046 lei. Acest proces – verbal a fost comunicat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 05.10.2007 (file 46, 47 dosar fond, de primirea înscrisului cu nr._/1/05.10.2007 semnând soția contestatorului).
Procesul – verbal nr._ din 31.10.2007 încheiat în temeiul AC 553/2002 prin care s-au calculat accesorii din TV și penalități, precum și accesorii din TVA în sumă de 5257 lei (dosar executare nr. 1699/2002) a fost comunicat subsecvent comunicării prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin anunț colectiv la data de 31.12.2008.
Procesul – verbal nr._/06.10.2012 prin care au fost calculate în baza AC nr. 120/2001 și nr. 553/2002 majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere aferente taxelor vamale și accizelor și TVA –ului în sumă totală de 8731 lei, a fost comunicat cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire către contestator la data de 25.10.2012.
Ca atare, trecând peste excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și peste modalitatea în care s-a realizat comunicarea actului administrativ fiscal – ultim aspect care nici nu a fost supus analizei de către contestator – instanța de judecată are a se pronunța asupra celui de-al doilea motiv de contestație la executare comun în ambele dosare de executare.
Reținând că cercetarea acestuia este în căderea primei instanțe, tribunalul realizând doar controlul legalității modului de sancționare în integralitatea sa a actului de învestire, incidente sunt dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă în a căror aplicare urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția R. pentru A. și Operațiuni Vamale Iași împotriva sentinței civile nr. 2921/20.02.2013 a Judecătoriei Iași sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.06.2014.
Președinte, C. R. | Judecător, M. C. | Judecător, S. F. |
Grefier, N. G. |
Red. M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./24.10.2014
Judecător fond M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1335/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 719/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
