Contestaţie la executare. Decizia nr. 1179/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1179/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 1179/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Iunie 2014
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1179/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către A. Iași - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Iași împotriva sentinței civile nr. Nr._ din 31.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații I. G. și C. de A. de S. Iași, având ca obiect contestație la executare. .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 20 iunie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, la solicitarea apărătorilor aleși ai părților, s-a amânat pronunțarea pentru 24 iunie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/31.07.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimata C. de A. de S. Iași.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea I. G. în contradictoriu cu intimatele: C. de A. de S. Iași, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași.
Dispune anularea formelor de executare silită emise de intimata A.F.P. în dosarul de executare_/2010.
Dispune suspendarea executării silite până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Intimata C. de A. de S. Iași a emis decizia de impunere nr. 2403/11.10.2010, prin care a solicitat în sarcina contestatoarei suma de 10.442 lei, iar intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a emisa dresa de înștiințare poprire pentru suma mai sus menționată, deși a comunicat acesteia două somații și două titluri executorii pentru sumele de 475 lei și respectiv 1315 lei.
Decizia 2403/2010 a fost comunicată prin publicitate prin anunțul colectiv nr._/2010 (fila 39 dosar).
Aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire potrivit dispozițiilor art. 44 Cod procedură fiscală.
Comunicarea actului administrativ doar prin publicitate nu este o comunicare valabilă potrivit Deciziei nr. 536/2011 emisă de Curtea Constituțională a României.
Comunicarea trebuie să asigure respectarea dreptului la apărare al persoanei vizate, iar intimata putea să recurgă la metoda aleasă numai în măsura în care ar fi epuizat metodele de comunicare prevăzute de art. 44 (2) lit. a-c.
Decizia de impunere nu poate constitui titlu de creanță în baza căreia să se poată emite acte de executare silită întrucât nu a fost comunicată efectiv contestatoarei, cu posibilitatea de a formula contestație potrivit art. 205-207 din O.G. nr. 92/2003 la organul fiscal emitent și eventual la instanța de contencios administrativ.
Intimata C. de A. de S. avea obligația de a comunica contestatoarei decizia de impunere până la data de 01.07.2012, când a predat dosarele de executare silită către A.N.A.F. – A.F.P. Iași și are calitate procesuală pasivă în cauză, excepția astfel invocată urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Instanța va admite contestația potrivit art. 176 Cod procedură fiscală și va dispune anularea actelor de executare silită emise de intimate, precum și suspendarea executării silite, având în vedere prejudiciul pe care îl înregistrează contestatoarea prin blocarea conturilor în baza unor acte de executare silită emise cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Cu prilejul expunerii concluziilor pe fondul cauzei, contestatoarea prin apărător nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Simpla depunere a cauțiunii, in cuantumul fixat de instanța nu conduce in mod automat la admiterea cererii de suspendare, ea fiind doar o condiție prealabila si indispensabila analizării solicitării contestatorului, o garanție a prejudiciului cauzat creditorului, in caz de respingere a contestației la executare.
În cadrul unei contestații se poate solicita suspendarea executării doar dacă se face dovada că actele de executare sau procedura propriu - zisa nu respectă condițiile impuse de lege. În motivarea cererii de suspendare nu s-au invocat neregularitati cu privire la actele de executare silita, care au fast emise de organul fiscal cu respectarea tuturor cerințelor de formă și de fond prevăzute de Codul de procedura fiscală.
Titlul de creanta - Decizia de impunere, nefiind contestata și neefectuându-se plați in contul creanțelor fiscale, la termenele prevăzute de dispozițiile legale in vigoare, a devenit titlu executoriu și s-a procedat la demararea procedurii executării silite.
Necomunicarea deciziei de impunere putea si trebuia sa fie invocata în termenul de contestație la executare raportat la primirea somației. El nu mai poate fi invocat după primirea adresei de poprire, a cărei contestare poate fi fundamentata numai pe motive care țin de acesta modalitate de executare. Cu privire la modalitatea de comunicare a actelor, la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere pe numele contestatorului, art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventa cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Potrivit disp. art. 403 alin. 1 Cod proc. civilă,până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Prin urmare, textul legal reglementează un caz de suspendare jurisdicțională facultativă a executării silite, prin derogare de la principiul punerii în executare imediată a titlurilor executorii.
Pe lângă îndeplinirea cerinței referitoare la depunerea cauțiunii, analiza cererii de suspendare se face prin raportare la temeinicia motivelor invocate, dacă acestea susțin caracterul urgent și necesar al măsurii prevăzute de art. 403 alin. 1 Cod proc. civilă.
Recurenta arată că se poate solicita suspendarea executării doar dacă se face dovada că actele de executare sau procedura de executare nu respectă condițiile impuse de lege. Această critica a recurentei este neîntemeiată întrucât în momentul soluționării cererii de suspendare nu se analizează legalitatea și temeinicia actelor de executare sau a procedurii propriu-zise, ci îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 403 alin. 1 Cod proc. civilă, iar, în speță, se constată îndeplinită condiția privind depunerea cauțiunii și a urgenței măsurii.
Prin contestația la executare formulată, debitoarea a invocat blocarea conturilor, dar a și contestat creanța pentru care a fost inițiată executarea silită, invocând prevederi legale referitoare la nedatorarea contribuției de asigurări sociale. Având în vedere acestea, măsura suspendării executării silite apare pe deplin justificată.
La data de 11.10.2010, C. de A. de S. Iași a emis pe numele intimatei decizia de impunere nr. 2403 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada ianuarie 2005 – octombrie 2010. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că intimata datorează suma totală de_ lei, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, dobânzi și penalități de întârziere.
Tribunalul reține că potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Așa cum a arătat și prima instanța potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003( astfel cum era in vigoare la data emiterii deciziei de impunere), actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia.
În speță, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că decizia de impunere a fost comunicată cum prevede O.G. nr. 92/2003, astfel încât, în mod corect, a admis prima instanță contestația la executare.
Se mai reține că recurenta nu a făcut dovada comunicării la domiciliul intimatei a nici unui act de executare. În condițiile în care nu s-a făcut dovada comunicării titlului executoriu și a somației, sunt neîntemeiate susținerile potrivit cărora prin prezenta contestație pot fi formulate doar motive ce vizează înființarea popririi.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, cu consecința menținerii sentinței civile nr._/31.07.2013 a Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr._/31.07.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
T.P. M.M. A.C. GREFIER,
I.G.
Red/tehnored: T.P.
ex.2/9.09.2014
Jud. fond: B. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1164/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1240/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
