Contestaţie la executare. Decizia nr. 585/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 29-02-2012 în dosarul nr. 585/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 29 Februarie 2012
PREȘEDINTE - C. A.
Judecător S. F.
Judecător C. S.
Grefier M. P.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 585/2012
Pe rol judecarea contestației la executare formulată de contestatoarea S.C. M. ..L., prin reprezentant legal I. G., intimat Administrația Finanțelor P. P., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile litigante.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2012, susținerile apărătorului ales al contestatoarei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din hotărâre, când, la solicitarea acestuia pentru a depune note de concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru azi, când
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 2068 din 20.10.2010, a admis recursul declarat de contestatoarea S.C. M. E. S.R.L. P., jud. Iași împotriva sentinței civile nr. 1171 din 04.05.2010 pronunțată de Judecătoria P., a casat această sentință și a reținut cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize tehnice în specialitatea contabilitate.
Instanța de recurs a reținut că prin sentința civilă nr. 1171 din 04.05.2010 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. M. E. S.R.L. P. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor P. P..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că S.C. M. E. S.R.L. P. a chemat în judecată intimata Administrația Finanțelor P. P. solicitând anularea parțială a sumelor incluse în somația de plată nr. 22/_ /1264, act ce a stat la baza titlului executoriu nr._/19.08.2008. Aceste sume au făcut obiectul proceselor verbale nr. 8770/27.05.2005 și nr._/17.10.1998, întocmite de organul administrativ.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a înțeles să invoce prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Instanța consideră excepția invocată ca fiind, de fapt, apărare de fond în cauză și o analizează ca atare.
Sunt avute în vedere următoarele dispoziții legale: art. 372 Cod procedură civilă, care prevede că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlul executoriu și art. 399 alin.1 teza I, alin.2 și alin.3 Cod procedură civilă, care dispune: „ (1) Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare…(2) Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului ca nelegal. (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop altă cale de atac”.
P. decizia civilă nr. 2068/20.10.2010 s-a reținut că s-a solicitat de către contestatoarea . anularea parțială a sumelor incluse în somația de plată nr. 22/_ /1264, act care a stat la baza titlului executoriu nr._/19.08.2008, sume care au făcut obiectul proceselor-verbale nr. 8770/27.05.2005 și nr._/17.10.1998, întocmite de către organul administrativ.
În fapt, contestatoarea arată că prin somația contestată i s-a comunicat că are un debit de_ lei. Din această sumă arată că suma de 9039 lei este nelegală, iar diferența de 995 lei reprezintă obligații curente care au fost achitate. Parte din obligațiile de mai sus sunt supuse excepției prescripției extinctive, la acestea fiind calculate și majorări de întârziere,iar parte din ele sunt erori înregistrate în contabilitate și preluate de intimată.
Deși prin decizia civilă nr. 846/2009 a Tribunalului Iași cauza a fost trimisă spre rejudecare, tribunalul reținând că prima instanță a omis a analiza aspectul litigios adus în discuție, în rejudecare ignorând considerentele acestei decizii, prima instanță a procedat în aceeași manieră reținând pe de o parte incidența art.205-207 din OG nr.92/2003, iar referitor la excepția invocată a reținut că sumele cuprinse sunt datorate pentru perioada anilor 2005-2008, deci nefiind împlinit termenul de prescripție pentru niciuna din aceste sume.
Contestația la executare este mijlocul procedural special creat prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare se pot plânge instanței competente în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare. Actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale spre a nu prejudicia drepturile părților sau a altor persoane. Contestațiile la executare pot avea ca temei:alegerea procedurii execuționale, prescripția dreptului de a cere executarea silită sau perimarea unor acte de executare, vicii de formă a titlului executoriu sau a altor acte de executare, încălcarea oricăror forme în cadrul executării silite, ordinea de urmărire a bunurilor, depășirea limitei în care vor fi urmărite veniturile, modul în care se desfășoară activitatea execuțională, neopozabilitatea titlului față de o terță persoană etc.
Motivul invocat de contestator – prescripția dreptului de a cere executarea silită - este o împrejurare ivită după obținerea titlului ce se execută, fiind un incident care stinge dreptul creditorului de a obține executarea silită, precum și obligația debitorului de a se supune executării silite, fiind reglementat de Cap. VII al O.U.G. nr. 92/2003 „ Prescripția dreptului de a cere executarea solită și a dreptului de a cere compensarea sau restituirea”. Invocarea ei de către contestator obligă instanța în puterea art. 129 alin ultim Cod procedură civilă să analizeze legalitatea și temeinicia susținerilor contestatorului relative la acest aspect. Or, instanța de fond și-a fundamentat soluția pronunțată doar pe faptul că după analizarea titlului executoriu instanța a constatat că acesta cuprinde sume de bani datorate pentru perioada anilor 2005-2008 fără a analiza susținerile contestatoarei potrivit cărora o parte din aceste sume au fost preluate din procesul verbal nr.1445/17.10.1998, iar în privința acestora a intervenit prescripția, iar parte din ele au fost achitate ori sunt eronate.
În discuție fiind stabilirea cu exactitate a sumelor datorate de contestator către intimată, al respectării termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, tribunalul a apreciat că spre acest final este necesar să se apeleze la părerea unor specialiști. D. prin mijlocirea unor cunoștințe de specialitate se pot lămuri împrejurările de fapt ce fac obiectul controversei părților în litigiu, fiind cu putință astfel soluționarea legală a cauzei.
În contextul juridic arătat s-a considerat că este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă pentru a se stabili cu certitudine dacă recurenta datorează sumele de bani cuprinse în titlul executoriu, dacă aceste debite au fost corect stabilite, dacă pentru o parte din aceste sume a intervenit prescripția dreptului a cere executarea silită sau dacă parte din acestea au fost achitate de recurentă.
În rejudecare, tribunalul a reținut din raportul de expertiză efectuat de doamna expert contabil C. T. că titlul executoriu nr._/19.08.2008 care a stat la baza emiterii somației 22/_ /1264, având ca obiect contribuția angajatorului pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, contribuții de asigurare pentru șomaj, accidente de muncă datorate de angajator, contribuția individuală de asigurare pentru șomaj și asigurări sociale și impozite, cuprinde debite în valoare de 2981 lei și accesorii (dobânzi pentru întârziere la plată și penalități de întârziere) în valoare de 7053 lei, calculate pentru debite neachitate în termen, instituite în perioada decembrie 2005 – august 2008, contestatorul recunoscând că datorează bugetului de stat numai un debit de 995 lei, care a fost achitat.
Doamna expert a reținut că sumele din titlul executoriu_/19.08.2008 reprezintă debite cumulate din perioada octombrie 2006 – iunie 2008 în valoare de 2981 lei care sunt constituite și declarate corect, conform evidenței contabile, fiind calculate în mod corect, și accesorii în valoare de 7053 lei instituite în perioada decembrie 2005 – august 2008 care au fost calculate atât pentru debitele neachitate în termen din acest titlu executoriu, dar și pentru alte obligații de plată care nu au fost achitate de contestator, în termen, dintr-o perioadă anterioară celor cuprinse în titlul executoriu_/2008.
Potrivit aceluiași raport de expertiză, după emiterea titlului executoriu, contestatorul a efectuat plăți în data de 21.08.2011, în sumă de 946 lei, care au fost repartizate pentru stingerea altor datorii mai vechi pe care societatea le avea restante, precizându-se că pentru accesorii la debitele restante nu s-a achitat nici o sumă.
Din suplimentul la raportul de expertiză rezultă că în nota de reglare 8770/27.05.2005 emisă de intimată, s-a înregistrat în fișa fiscală a contestatorului suma de 3798 lei pentru contribuția de asigurări sociale angajator și suma de 593 lei pentru contribuții asigurări sociale (pensie suplimentară), sumele corecte cu care ar fi trebuit să încarce fișa fiscală fiind de 3,183.97 contribuții asigurări sociale angajator și pensie suplimentară de 466.75 lei, urmând a fi efectuate și înregistrări privind majorări de întârziere pentru impozit și TVA.
Tribunalul constată că somația de plată 22/_ /1264, care are la bază titlul executoriu nr._/2008, a avut în vedere deciziile emise de intimată începând cu 31.12.2005 și până la 23.07.2008.
Analizând acest titlu executoriu, raportat la decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, emisă de intimată sub nr. 710/11.01.2007, se reține că o parte din sumele calculate pentru contribuția de asigurări sociale are la baza declarația nr. 8770/27.05.2005, care nu i-a fost comunicată contestatorului de către intimată, așa cum rezultă din cererile pe care le-a adresat intimatei atunci când a contestat sumele din fișa sintetică a plătitorului, cerere aflată la fila 31 dosar fond și înregistrată la Administrația Finanțelor P. la data de 13.06.2008.
De altfel, intimata a precizat la interogatoriu, aflat la fila 83, că prin procesul verbal nr. 8770/2005 au fost stabilite și debitate, conform balanței de verificare și a bilanțului contabil la data de 31.12.2003, suma de 593 lei reprezentând CAS asigurat și suma de 3798 lei reprezentând CAS angajator cu termene de plată scadente la data de 31.12.2003.
De asemenea, intimata a menționat prin adresa nr._/14.11.2008 (fila 90 dosar fond) că sumele contestate în prezentul dosar se referă la cele din procesul – verbal nr. 8770/2005 și_/17.10.1998, dar nu a făcut dovada comunicării procesului – verbal nr. 8770/27.05.2005 contestatorului.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada de către intimată că i s-a comunicat contestatorului procesul – verbal nr. 8770/27.05.2005, emiterea somației este nelegală cât timp nu i s-a dat posibilitatea contestatorului de a contesta în procedura fiscală, conform O.G. 92/2003, acest proces – verbal, unde urma a se analiza apărările acestuia privind aplicarea instituției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite contestația și va anula actele de executare, respectiv somația nr. 22/_ /1264/19.08.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor P. P. și în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă va obliga intimata Administrația Finanțelor P. P. să plătească contestatoarei suma de 1191,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs, reprezentând taxă de timbru și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. M. ..L., prin reprezentant legal I. G., cu sediul în Municipiul P., ., jud. Iași în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor P. P. cu sediul în Municipiul P., ., ..
Anulează actele de executare, respectiv somația nr. 22/_ /1264/19.08.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor P. P..
Obligă intimata Administrația Finanțelor P. P. să plătească contestatoarei suma de 1191,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.02.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. A. S. F. C. S.
Grefier,
M. P.
Pentru grefier plecat la altă instanță
semnează grefier – șef secție civilă
Red. S.F. conform deciziei nr. 7/28.11.2013
Tehnored. M.M.D.
2 ex./29.11.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 420/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 44/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
