Pretenţii. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul IAŞI

Decizia nr. 133/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 133/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 09 Februarie 2015

Președinte - I. E. B.

Judecător - G. C.

Grefier - N. E.

DECIZIA CIVILĂ Nr. 133/2015

Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de reclamanții M. E. și M. O. împotriva sentinței civile nr. 1843 din 03.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele R.A.G.C.L. P. și S. R. - M. Finanțelor P. - D.G.R.F.P. Iași, având ca obiect pretenții .

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura este completă.

Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 26.01.2015 susținerile și concluziile apărătorului apelanților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 09.02.2015, când,

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin sentința civilă nr. 1843 din 03.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:

„Respinge ca neintemeiate exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantei M. E. si a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a R. P..

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R. prin M. F. P..

Respinge actiunea civila formulata de reclamantii M. E. si M. O., domiciliati in Iasi, ., jud. Iasi, in contradictoriu cu S. R. prin M. F. P., ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala.

Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Respinge actiunea civila formulata de reclamantii M. E. si M. O. in contradictoriu cu parata R. P., fiind prescris dreptul material la actiunea in restituirea pretului achitat.

In temeiul disp. art. 19 din OG 51/2008 cheltuielile procesuale reprezentand ajutorul public judiciar, de care au beneficiat reclamantii, avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:

„Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub nr._, reclamantii M. E. si M. O. au solicitat, in contradictoriu cu paratii R. P. si S. R. prin M. F. P., obligarea paratilor la restituirea contravalorii sumelor de bani, actualizate cu indicele de inflatie, ce au reprezentat pretul achitat de reclamanti pentru imobilul situat in mun. P., ., . conform contractului de vanzare-cumparare nr. 998/18.10.1991, reziliat prin decizia civila nr. 598 din 27.03.1995 a Tribunalului Iasi.

In motivarea actiunii se arata ca, in fapt, reclamantii au cumparat in anul 1991 un apartament compus din doua camere situat in mun. P., ., ., prin contractul de vanzare-cumparare nr. 998/18.10.1991 incheiat cu parata R. P., fiind achitata suma de 85.108 lei. Ulterior, parata R. P. a mai vandut acest apartament si altor persoane, B. C. si C., prin contractul de vanzare-cumparare nr. 3138 din 05.02.1992. Aceasta situatie a dat nastere unui litigiu intre reclamanti, parata R. P. si tertii cumparatori, fiind pronuntata decizia Tribunalului Iasi prin care s-a dispus rezilierea contractului de vanzare-cumparare nr. 998/1991 incheiat de reclamanti, fara sa se dispuna si restituirea sumelor de bani pe care acestia i-a achitat cu titlu de pret al vanzarii. Sustin reclamantii ca, astfel, au suferit un prejudiciu material iar parata R. s-a imbogatit fara just temei.

Reclamantii invedereaza ca s-au prezentat de nenumarate ori la sediul paratei R. P. in vederea recuperarii sumei platite ca pret, insa solicitarile aceseta s-au soldat de fiecare data cu amanari. Sustin reclamantii ca la una dintre ultimele intrevederi cu reprezentantii R. P. au reusit sa obtina si un numar de inregistrare al cererii si un raspuns oficial, dar problema reclamantilor a ramas tot nesolutionata.

Arata reclamantii ca parata R. P. sustine ca suma incasata cu titlu de pret a fost virat in bugetul de stat, potrivit art. 23 din Decretul Lege nr. 61/1990 privind vanzarea locuintelor din fondurile statului. Pentru acest motiv, actiunea de fata este introdusa si in contradictoriu cu S. R..

In drept, se invoca prevederile art. 1554, 1516 si art. 1348 Cciv actual.

Printr-o cerere separata, raspunzand solicitarii instantei, reclamantii precizeaza valoarea obiectului cauzei, invederand ca acesta este de_ lei si reprezinta suma achitata de reclamanti ca pret al vanzarii, rspectiv_ lei, actualizata la valoarea indicelui de inflatie stabilita de INS.

Instanta a stabilit valoarea taxei judiciare de timbru ca fiind de 3311 lei.

Reclamantii au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar iar prin incheirea din 12 septembrie 2013 a fost admisa aceasta cerere si scutit reclamantii de plata taxei judiciare de timbru.

Parata R. P. a formulat intampinare, invocand exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, motivat de faptul ca suma reprezentand pret al vanzarii a fost virata la bugetul de stat. De asemenea, parata invoca si lipsa calitatii procesuale active a reclamantei M. E., intrucat aceasta nu ar fi fost parte in contractul de vanzare-cumparare nr. 998/1991.

Pe fondul cauzei, parata solicita respingerea actiunii ca neintemeiate.

Intampinare a formulat si paratul S. R., prin M. F. P., fiind invocata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, in raport de disp. art. 3pct.81 din HG 34/2009 si ale art. 25 alin.1 din Decretul 31/1954.

De asemenea, paratul invoca si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat, raportat la momentul investirii instantei si cel al scurgerii termenului de 3 ani in care se putea promova o actiune ca cea de fata, respectiv 29.11.1998, termenul de prescriptie este de mult implinit.

In vederea combaterii exceptiei prescriptiei invocate de paratul S. R., instanta a acordat termene de judecata reclamantilor spre a face dovada existentei unor negocieri, discutii intre acestia si parata R. P., de natura a coduce la intreruperea cursului prescriptiei la care face referire exceptia invocata. In acest scop, insasi instanta a solicitat, prin formularea unor adrese catre R. P., depunerea unor inscrisuri prin care sa se faca dovada diferitelor demersuri ale reclamantilor pe langa aceste institutii, parata inaintand la dosar (filele 146-152) o adresa reclamantilor inregistrata la data de 6.10.2011 sub nr. 9945 si un raspuns al paratei R. P., adresat reclamantilor, din data de 26.10.2011.

De asemenea, parata R. P. a facut cunoscut instantei (filele 161-162 dosar) situatia verificarilor efectuate in arhivele unitatii cu privire la memoriile depuse de reclamanti.

Procedand conform disp. art. 248 C., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori cercetarea pe fond a cauzei.

Apreciaza instanta ca prioritar in analizarea exceptiilor invocate in cauza sunt cele privind calitatile procesuale ale partilor, dupa care abia se poate analiza exceptia prescrierii dreptului la actiune.

Astfel, fata de exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantei M. E. si respectiv a lipsei calitatii procesuale pasive a R. P., instanta le gaseste ca fiind neintemeiate.

La baza pretentiilor si sustinerilor reclamantilor sta contractul de vanzare-cumparare nr. 998/18.10.1991 incheiat intre R. P., in calitate de vanzator si M. O., in calitate de cumparator. Obiect al contractului il reprezenta locuinta situata in P., ., ..

Retine instanta ca la momentul incheierii contractului nr. 998/18.10.1991 cumparatorul M. O. era casatorit cu M. E.. Imobilul fiind achizitionat in timpul casatoriei a dobandit regimul juridic de bun comun al sotilor. Astfel ca, desi nu figura ca parte in contractul de vanzare-cumparare, in considerarea calitatii de sotie a cumparatorului M. E. poate sta in judecata in litigiul de fata, unde se invoca ca izvor de drepturi si obligatii existenta acestui contract de vanzare-cumparare.

Cat priveste parata R. P., aceasta este parte contractanta, respectiv vanzatorul din cadrul contractului de vanzare-cumparare, calitate in considerarea careia, in cadrul actiunii de fata - ce reprezinta practic o revenire la situatia anterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare, prin restituirea prestatiei constand in pretul vanzarii, actualizat – are calitate procesuala pasiva.

Paratul S. R., chemat in judecata prin M. F. P., nu poate avea insa calitate procesuala in cauza de fata, fata de disp. art. 3 pct.81 din HG 34/2009 si ale art. 25 alin.1 din Decretul 31/1954, intrucat nu este subiect de drepturi si obligatii rezultate din raporturi juridice la care a participat nemijlocit, in nume propriu. S. R. nu a fost parte contractanta in contractul invocat de reclamanti, iar varsarea sumei ce a reprezentat pretul vanzarii la bugetul de stat nu confera acestui parat calitatea procesuala pasiva in sensul solicitat de catre procedura civila.

F. de aceste considerente, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R. si respinge actiunea in contradictoriu cu acesta.

In analiza presciptiei dreptului la actiune, insanta are in vedere, cu prioritate, stabilirea cadrului legal aplicabil la speta de fata. Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) Cciv actual cu cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil rezultă că legea aplicabila prescripției extinctive, sub toate aspectele, este legea în vigoare la data la care prescripția a început sa curgă, iar instanța poate sa invoce, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune dacă termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva.

Ca situatie de fapt, instanta retine ca, ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare nr. 998 din 18 octombrie 1991, prin decizia Tribunalului Iasi nr. 598 din 27.03.1995 se dispune anularea acestui contract de vanzare-cumparare, decizie ce a ramas irevocabila prin decizia nr. 976 din 29 noiembrie 1995 a Curtii de Apel Iasi. S-a avut in vedere ca potrivit art. 5 alin.2 din Legea nr. 61/1990 locuintele se puteau vinde doar chiriasilor ce le ocupa, ori sotii M. O. si E. nu au locuit in imobilul din P., . nu putea cumpara in mod legal respectiva locuinta.

Instantele desi au pronuntat anularea contractului de vanzare-cumparare (si nu rezilierea acestuia) nu s-au pronuntat si cu privire la repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv restituirea de catre vanzatorul R. P. a sumei ce constituia pretul vanzarii. Insa instanta, in lipsa investirii cu o astfel de cerere, de restituire a pretului platit de catre reclamantii cumparatori, nu se putea nicidecum pronunta asupra acestui aspect fara incalcarea principiului disponibilitatii in procesul civil.

Reclamantii aveau astfel posibilitatea, pe cale separata sa solicite restituirea pretului platit in cadrul contractului de vanzare-cumparare anulat de instantele de judecata.

Insa aceasta actiune trebuia exercitata de catre reclamanti in termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Avand in vedere momentul de la care a ramas irevocabila solutia instantelor de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare, respectiv 29 noiembrie 1995 (data pronuntarii deciziei nr. 976 de catre Curtea de Apel Iasi ), termenul general de prescriptie s-a implinit la data de 29 noiembrie 1998.

Vazand data inregistrarii la instanta a actiunii de fata, 30 mai 2013, se poate lesne constata ca termenul de prescriptie este indeplinit, actiunea reclamantilor fiind prescrisa .

Reclamantii invoca insa o intrerupere a termenului de prescritie, instanta fiind obligata astfel sa analizeze daca si in ce masura a intervenit o astfel de intrerupere.

Se are in vedere ca potivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia se intrerupe prin: a) recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, facuta de cel în folosul cãruia curge prescripția; b) introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacã cererea a fost introdusã la o instanta judecãtoreascã, ori la un organ de arbitraj, necompetent;si c) printr-un act începãtor de executare.

Reclamantii, ca de altfel si parata R. P., au depus la dosarul cauzei o adresa emisa de R. P. reclamantilor, la data de 26.10.2011, prin care se fac referiri exprese la faptul ca prin decizia instantelor s-a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare si ca, in lipsa unor prevederi exprese in hotarari, nu se poate proceda la restituirea sumei de bani platite ca pret al vanzarii anulate.

Aceasta adresa este singurul inscris aflat la dosarul cauzei, ce face dovada existentei unei corespondente purtate intre parti cu privire la restituirea pretului vanzarii. Acest inscris, dupa cum se poate lesne observa, nu constituie o recunoastere a dreptului pretins de catre reclamanti si care sa fie, astfel, apta de a conduce la intreruperea termenului de prescriptie. De altfel, chiar si in conditiile in care ar fi vorba de o recunoastere, aceasta ar fi intervenit oricum cu mult dupa implinirea termenului de prescriptie.

Desi reclamantii fac referire la existenta unor recunoasteri din partea R. P. privitor la indreptatirea acestora de a primi suma de bani platita ca pret al vanzarii, nu exista la dosarul cauzei niciun inscris de acest fel.

Reclamantii aveau obligatia dovedirii intervenirii unei intreruperi a executarii, pe care insa nu au reusit sa o faca. Invocarea aspectelor legate de pozitia dominanta pe care R., ca reprezentant al statului, ar fi avut-o fata de reclamanti si de greutatea cu care acestia ar putea obtine o recunoastere a pretentiilor ori a unor inscrisuri ce ar fi in sprijinul reclamantilor, nu poate fi primita de catre instanta si nici nu foloseste in vreun fel reclamantilor la combaterea exceptiei prescriptiei.

Reclamantii sunt culpabili de faptul ca nu au avut o minima vigilenta, a unui bonus pater familias, de a actiona parata in judecata in termenul general de 3 ani de prescriptie, in ciuda tuturor „asigurarilor” din partea paratei ca va proceda la despagubirea reclamantilor.”

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții M. E. și M. O. solicitând modificarea sentinței instanței de fond și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivare, apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată în consecință în condițiile în care R. a recunoscut datoria, astfel că operând întreruperea cursului prescripției extinctive, conform dispozițiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 167/1958, cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul de 3 ani ce a început să curgă după ce a încetat întreruperea. Mai mult, R. P. nu a înțeles să invoce prin întâmpinare excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că aceasta cunoaște faptul că termenul a fost întrerupt prin repetatele cereri din audiențe. De la momentul pronunțării deciziei nr. 976/29.11.1995 a Curții de Apel Iași au solicitat permanent intimatei să le restituie suma de bani pe care au achitat-o pentru apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 998/18.10.1991, R. a recunoscut datoria însă i-a amânat de fiecare dată motivând că nu au banii pentru a face plata. Deși au mers de nenumărate ori în audiențe la reprezentanții intimatei în legătură cu acest subiect, nicio cerere de restituire a sumei nu a fost înregistrat până în anul 2011, de fiecare dată spunându-li-se că este suficient să se prezinte pentru a cere suma de bani, că erau înregistrați în programul de audiențe și că nu este necesar să depună cereri scrise la secretariat.

În mod nejustificat instanța de fond a respins proba testimonială pe care au solicitat-o pentru a proba numeroasele demersuri efectuate la R. în sensul expus anterior.

În drept, apelanții au indicat dispozițiile art. 476 și urm. din C.proc.civ.

În privința probatoriului, au solicitat proba cu înscrisuri și audierea martorului Chiuda D..

Prin întâmpinare, intimatul S. ROMÂN prin ministerul FINANȚELOR P. prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. IAȘI a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.

În motivare a arătat intimatul că instanța de fond în mod corect a admis atât excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI ROMÂN cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin întâmpinare, intimata REGIA AUTONOMĂ DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ ȘI LOCATIVĂ P. (în continuare R.) a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, motivând că în mod legal instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul-lege nr. 167/1958 care stabilește termenul general de prescripție de 3 ani, termen ce a început să curgă de la data de 29.11.1995, data pronunțării deciziei civile nr. 976 a Curții de Apel Iași și s-a împlinit la data de 29.11.1998.

În drept, intimata a indicat dispozițiile art. 205 din C.proc.civ.

Intimata nu a solicitat administrarea de probe suplimentare în apel.

Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Prioritar se impune a se sublinia faptul că unicul aspect criticat de apelanți se referă la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune, astfel că în raport de aceste limite ale devoluțiunii se va examina legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond.

În mod just instanța de fond a stabilit cadrul legal aplicabil în raport de dispozițiile art. 6 alin. (4) Cciv și art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil anume legea în vigoare la data la care prescripția a început sa curgă, Decretul-lege nr. 167/1958.

În fapt, se reține că ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare nr. 998 din 18 octombrie 1991, prin decizia Tribunalului Iasi nr. 598 din 27.03.1995 se dispune anularea acestui contract de vanzare-cumparare, decizie ce a ramas irevocabila prin decizia nr. 976 din 29 noiembrie 1995 a Curtii de Apel Iasi. În lipsa unei cereri a reclamanților în acest sens nu s-a dispus și repunerea părților în situația anterioară.

Pe cale de consecință reclamanții apelanți aveau posibilitatea de a exercita pe cale separată acțiunea privind obligarea pârâtei intimatei să le restituie prețul achitat în virtutea contractului de vânzare-cumpărare anulat, în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Astfel cum just a statuat instanța de fond aceste termen de prescripție a început să curgă, conform art. 8 alin. 2 din Decretul-lege nr. 167/1958 de la data la care păgubiții, în speță fiind vorba despre reclamanți, au cunoscut atât paguba cât și persoana responsabilă. În concret termenul de prescripție extinctivă de 3 ani a început să curgă de la data de 29.11.1995, dată la care a ramas irevocabila solutia instantelor de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare și s-a implinit la data de 29 noiembrie 1998.

În mod evident termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit la data de 29.11.1998 în condițiile în care reclamanții nu au probat nicio situație de întrerupere a cursului termenul de prescripție extinctivă din cele enumerate de lege. Nu rezultă din probele administrate la instanța de fond că pârâta intimată R. P. ar recunoscut expres ori tacit în cadrul termenului de 3 ani anterior menționat dreptul reclamanților de a li se restitui suma reprezentând prețul vânzării apartamentului.

Sub acest aspect se impune respingerea criticilor apelanților.

Nici situația de întrerupere a cursului prescripției extinctive derivată din pretinsele repetate cereri de audiență menționate de reclamanți, probate ori nu, nu sunt de natură a întrerupe cursul termenul prescripției extinctive.

Situațiile de întrerupere a cursului conform Decretului-lege 167/1958 sunt prevăzute expres și limitativ de lege în art. 16, persoana împotriva căreia curge prescripția fiind obligată, pentru a putea opune adversarului beneficiul întreruperii cursului termenului prescripției extinctive să probeze fie recunoașterea debitorului expresă sau tacită însă neechivocă, fie introducerea unei cereri de chemare în judecată, care să fi fost admisă.

În alte cuvinte, de principiu nu sunt susceptibile de produce efectul întreruptibil pretinsele audiențe, chiar probate să fi fost, ci un mod mai energic de valorificare a dreptului de creanță, anume introducerea unei cereri de chemare în judecată care să fi fost admisă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 480 din C.proc.civ. constatând că apelanții nu au probat nelegalitatea și/sau netemeinicie a sentinței civile contestate, tribunalul va respinge ca fiind nefundat apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de reclamanții M. E. și M. O. împotriva sentinței civile nr.1843 din 03.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2015

Președinte,

I. E. B.

Judecător,

G. C.

Grefier,

N. E.

Red. B.I.E./4 ex. 18.03.2015

Jud. fond: P. N.-E.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul IAŞI