Întoarcere executare. Decizia nr. 637/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 637/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-09-2014 în dosarul nr. 637/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Septembrie 2014
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 637/2014
Pe rol judecarea apelului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2322/14.02.2014 a Judecătoriei Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. pentru intimatul B. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat B. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimatul B. D., învederând instanței că nu are alte cereri de formulat .
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Apărătorul intimatului B. D. învederează instanței că nu are alte probe formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Apărătorul intimatului B. D., având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța reprezentând plata onorariului de avocat.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2322/14.02.2014 Judecătoria Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de asigurări de sănătate Iași, a respins contestația la executare formulată de contestatorul D. B. în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Iași, având sediul în Iași, .. 18-20 jud. Iași, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis contestația la executare, formulată de contestatorul D. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, a dispus anularea actelor de executare: Somația nr._ /06.03.2013 și Titlul executoriu nr ._/06.03.2013, întocmite de Administrația Județeană a Finanțelor publice Iași în dosarul de executare nr._/2013 impotriva debitorului D. B. și a obligat intimata la plata sumei de 402 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași sub nr._ la data de 12.06.2013, contestatorul D. B. a chemat în judecată pe intimatele Administratia Finanțelor P. a M. Iași și C. de asigurare de S. a Județului Iași, formulând contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr._/2013 pornită în baza titlului executoriu nr._/06.03.2013 .
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că intimata a emis titlul executoriu_/06.03.2013 și somație pentru recuperarea sumei de 5940 lei conform dosarului de executare nr._/22/_ /_.
Contestatorul a precizat că intimata era obligată să trimită întâi titlul de creanță fără a calcula penalități și dobânzi. Somația de plată comunicată de intimată nu precizează perioada pentru care s-a calculat această contribuție, cât reprezintă debit și cât reprezintă dobânzile calculate.
În drept, a invocat art. 711. Cod proc. civ., și art 172 și urm din Codul de procedura fiscală.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus înscrisuri.( filele 7-8 ds.)
Intimata C. de A. de S. a Județului Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, pe cale de excepție invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de A. de S. Iași având în vedere faptul că de la data de 01.07.2012 întreaga activitate de executare silită se află în stricta competență a ANAF.
În drept, a invocat dispozițiile codului de procedură fiscală, Legea nr. 95/2006.
În combaterea cererii, intimata a depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată de către intimata Administrația Finanțelor P. Iași s-a solicitat pe cale de excepție respingerea contestației formulată de către contestatorul D. B. ca inadmisibilă și menținerea actelor de executare motivat de faptul că pe calea contestației la executare nu se pot pune în discuție argumente ce privesc fondul cauzei, aspecte ce puteau fi clarificate prin contestația ce se putea promova la organul fiscal emitent conform dispozițiilor art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației având în vedere obligațiile contestatorului de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor .
În drept, a invocat dispozițiile art. 141 și 172 din codul de procedură fiscală.
În combaterea cererii, intimata a depus înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 31.12.2012, intimata a emis decizia de impunere nr._ prin care a stabilit din oficiu obligația de plată a sumei de 5940 lei, contribuții și majorări de întârziere aferente anului 2012, conform înscrisului depus la fila 20 dosar.
După emiterea deciziei de impunere, intimata a întocmit titlul executoriu nr._/06.03.2013 și a emis somația de plată nr._/06.03.2013, în care este trecută suma de 5940 lei, reprezentând contribuții (în cuantum de 1004 lei impozit, diferențe impozit anual de regularizat 2550 lei 2386 contribuții la asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente ).
Contestatorul a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu și a somației emise în dosarul de executare nr._ din 06.03.2013 al intimatei AFP Iași .
Potrivit dispozițiilor art. 172 al. 1 și 3 din OG 92/2003, persoanele interesate pot formula contestație împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva titlului executoriu, dacă au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale și dacă pentru contestarea titlului executoriu nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestatorul are posibilitatea, conform dispozițiilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003, de a formula contestație împotriva titlului de creanță, iar după parcurgerea procedurii administrative, în temeiul art. 218 din OG nr. 92/2003, are dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a verifica legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de organele administrative în soluționarea contestației.
Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal (conform art. 215 al. 1 din OG nr. 92/2003).
Titlul executoriu conține elemente obligatorii stabilite prin art. 141 al. 4 din OG nr. 92/2003.
Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlul executoriu, după caz.
Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele prevăzute de lege, conform art. 110 al. 1 și 3 din OG nr. 92/2003.
Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează potrivit art. 111 al. 1 din OG nr. 92/2003.
În speță, termenul de plată este stabilit prin lege specială, art. 257 alin. 5 lit. b) din Legea 95/2006).
Deci, contestatorul are posibilitatea de a contesta întinderea obligației fiscale în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 205 din OG nr. 92/2003.
În speță, actele de executare sunt întocmite conform dispozițiilor legale în materie fiscală și sunt în concordanță cu titlul de creanță (decizia de impunere), însă executării silite ce face obiectul prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, potrivit cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigura transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. De asemenea, în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin mijloacele menționate, aceasta se realizează prin publicitate.
În raport de aceste dispoziții legale clare, instanța de fond a constatat că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate.
Mai mult, în situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor, în caz contrar existând pentru acesta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege.
În cauză, instanța de fond a constatat că intimata nu a depus la dosarul cauzei un asemenea înscris – confirmare de primire – care să ateste comunicarea prin poștă a actelor de executare silită debitorului. Mai mult, atunci când a constatat că prima comunicare, respectiv cea prin publicitate nu a procedat la comunicarea către acesta a actelor de executare silită prin celelalte modalități prevăzute în mod expres de lege.
Prin urmare, în raport de această conduită a intimatei și având în vedere dispozițiile legale privitoare la comunicarea actului administrativ, instanța de fond a constatat că titlul executoriu nr._/06.03.2013 și somația nr._/ 06.03.2013 sunt inopozabile debitorului, ca efect al nedovedirii de către intimată a comunicării legale a acestora debitorului.
Pentru considerentele expuse, a dispus admiterea contestației la executare și anularea formelor de executare.
Cum intimata Administrația Finanțelor P. Iași este partea picată în pretenții, potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat-o către contestatoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 402 lei constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarant apel Direcția Generală Regională a Finantelor P. lasi - Administrația Județeană a Finantelor P. lași care s-a subrogat în drepturi Administrației Finanțelor P. a M. lași, devenind parte în cauză, potrivit Hotărârii Guvernului României nr.520/2013 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală coroborat cu prevederlle Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr.1104/2013 pentru aprobarea structurii organizatorice regionale a ANAF, solicitând modificarea sentinței civile nr.2322/2014 pronunțată de Judecătoria lași și respingerea contestației la executare formulată de B. D., ca neîntemeiată
În motivarea apelului s-au invocate următoarele:
I. Prin sentința civilă nr.2322/2014, instanța de fond a admis contestatia la executare formulată de contestatorul D. B. și a anulat actele de executare întocmite de intimată.
Pentru a admite contestația la executare formulata de catre contestator instanta de fond a retinut faptul ca nu s-a facut dovada ca s-au respectat prevederile art.44 alin.2 C.pr.fiscala.
Apelanta a invocate faptul că toate aspectele retinute de instanța de fond sunt eronate, instanța făcând o greșită aplicare a legii, întrucât art.44 alin.2 Cod proc. fiscala a fost integral modificat de OUG 29/2011.
Astfel, la momentul emiterii și comunicarii Deciziei de impunere pe numele contestatorului, art.44 alin.2 din OG nr.92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventa cu privire la modalitatile de comunicare a actelor adminsitrativ fiscale.
Textul legal instituit de OUG nr.29/2011 pentru art.44 alin.2 indică în mod precis si concis faptul ca “ Actul administrative fiscal se comunica prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire".
Avand in vedere aceste circumstante, CAS lași a procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrate fiscal, in concordanta cu noile reglementari instituite prin art.44 din OG 92/2003 republicata si modificata.
Mai mult decat atat, necomunicarea deciziei de impunere putea si trebuia să fie invocata in termenul de contestatie la executare raportat la primirea somatiei. El nu mai poate fi invocat dupa primirea adresei de poprire, a carei contestare poate fi fundamentata numai pe motive care tin de aceasta modalitate de executare.
Pe fondul cauzei, apelanta a arătat că, potrivit dispozitiilor Legii nr.95/2006 persoanele care exercita profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurari de sănătate declaratii privind obligațiile ce le revin față de fond si dovada platii contributiilor.
În cadrul Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, legiuitorul a instituit în sarcina oricarei persoane care desfasoara activitati independente obligatia expresa si absoluta de a depune declaratii la casele de asigurari de sanatate, precum si achitarea trimestrială a contribuției datorate în baza acestor declaratii (art.257 alin.2 coroborat cu alin.5 din Lege).
Totodată,în cadrul aceluiași text normativ, legiuitorul a prevăzut faptul ca în cazul neachitarii integrale si la termen a contributiilor datorate fondului casei de asigurari prin organele proprii, urmează a aplica măsurile de executare silita pentru incasarea sumelor datorate si a majorarilor de intarziere (art. 261 din Lege).
Potrivit dispozitiilor legale sus aratate obligatia de a-si declara veniturile si a face dovada platii integrate a contributiilor ii reveneau contestatorului.
Codul de Procedura Fiscala stipuleaza dreptul organului fiscal de a calcula obligatii fiscale principale (contributia de asigurari de sanatate) și obligații accesorii (calculate pentru neplata integrală în termen a obligațiilor fiscale principale) in intervalul de prescriptie fiscala de 5 ani, calculat de la data de 01 ianuarie a anului imediat urmator celui in care a fosl realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere si a anexelor la aceasta se poate observa modul in care au fost determinate contribute de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare sumă în parte. La fiecare perioadă a fost aplicata legislația specifică privind cotele de contributie sau procentele legale de majorari de intarziere (dobanzi) sau penalitati de intarziere.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, apelanta a menționat faptul că, potrivit prevederilor art.274 alin.1 din Cod proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derularii procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
Consideră că în cazul său nu este îndeplinita nici una din aceste conditii.
De asemenea, nici reaua credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina AJFP lasi pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Totodata, în conformitate cu prevederile art.23 lit. e din Legea nr.146/1997, un contestator are dreptul de a-și recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar achitate în cadrul unei contestatii la executare doar printr-o cerere de restituire adresată instanței când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
Avand in vedere cele aratate, a solicitat admiterea apelului, respingerea contestației la executare formulată de D. B. ca fiind neîntemeiata și, pe cale de consecință, menținerea actelor de executare ca fiind temenice si legale.
În drept a invocat dispozițiile art.466 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă și a solicitat proba cu înscrisuri, conform dispozițiilor art.470 alin.1 lit. d) Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul în apel, B. D., a depus întîâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ ca fiind legală și temeinică.
A menționat că AJFP Iași nu a depus la dosar dovada comunicării deciziilor de impunere, ci doar a titlurilor executorii. Titlul de creanță îl constituie însă decizia de impunere, titlul executoriu fiind doar un cat emis în cadrul procedurii de executare, neavând nici o relevanță raportat la prevederile art. 44 din Codul de procedură fiscal.
A mai preczat că obligația contribuabilului de a depune declarații la organele fiscal sunt lipsite de impotrtanță în prezenta cauză, întrucât aceasta nu înlătură datoria organului fiscal de a comunica actele fiscal care au stat la baza executării(deciziile de impunere).
Față de acestea, a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței instanței de fond.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
În prezenta cauză, contestatorul B. D. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr._/2013 pornită în baza titlului executoriu nr._/ 06.03.2013, întrucât intimata a emis titlul executoriu_/06.03.2013 și somația pentru recuperarea sumei de 5940 lei conform dosarului de executare nr._/22/_ /_, fără a-i comunica mai întâi titlul de creanță, iar în somația de plată comunicată de intimată nu este precizată perioada pentru care s-a calculat contribuția, cât reprezintă debit și cât reprezintă dobânzi.
Instanța de fond a admis contestația la executare formulată în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor P., reținând că actele de executare sunt întocmite conform dispozițiilor legale în materie fiscală și sunt în concordanță cu titlul de creanță (decizia de impunere), însă executării silite ce face obiectul prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma în vigoare la momentul derulării procedurii executării silite, potrivit cărora actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin această modalitate se va comunica fie prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal, fie prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanta, dacă se asigura transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia. În raport de aceste dispoziții legale clare, instanța de fond a constatat că intenția legiuitorului, prin instituirea unor modalități subsecvente de comunicare, a fost aceea de a se asigura comunicarea actului administrativ destinatarului, iar numai în eventualitatea în care nu se va putea realiza în mod direct această comunicare se procedează la comunicarea prin publicitate, iar în situația în care organul de executare comunică actele de executare silită prin poștă, acesta trebuie să fie în măsură să poată proba cu o confirmare de primire remiterea actului către debitor, în caz contrar existând pentru acesta obligația de a proceda la comunicarea actului administrativ prin celelalte modalități prevăzute de lege.
În mod corect, instanța de fond a constatat în cauză că intimata nu a depus la dosar confirmarea de primire pentru a dovedi comunicarea prin poștă a actelor de executare silită debitorului, așa cum a susținut prin motivele de apel.
Având în vedere motivul admiterii prezentei contestații la executare pentru care au fost anulate actele de executare( nu și titlul de creanță) este de prisos analiza celorlalte motive invocate de părți la fond și în apel care țin de alte aspecte ale executării sau de fondul cauzei.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2322/14.02.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 2322/14.02.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
Redactat: A.C.
4 ex/27.11.2014
Judecător de fond:V. V. C., Judecătoria Iași
| ← Pretenţii. Decizia nr. 133/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
