Contestaţie la executare. Hotărâre din 30-04-2014, Tribunalul IAŞI

Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.04.2013.”

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 27.12.2012, contestatorul B. C. M., în contradictoriu cu intimații Administrația Finanțelor P. a Municipiului P. - în continuare AFP P., Agenția Națională de A. F. – în continuare ANAF, Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași – în continuare DGFPJ Iași, P. C. M., P. C. M., . al C. M., a formulat contestație împotriva executării silite începută în dosarul de executare nr._/14.09.2012, împotriva titlului executoriu emis de AFP P. și împotriva înștiințării privind poprirea, și a solicitat anularea executării silite și a tuturor formelor de executare, ridicarea măsurii indisponibilizării sumelor reprezentând venituri, disponibilități bănești datorate de către . silite până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 07.12.2012 a fost efectuată prima reținere de către terțul poprit din veniturile pe care le realizează, AFP P. aducând la cunoștință angajatorului său că ar datora suma de 81.242 lei în baza unui titlu executoriu, însă nu datorează acești bani.

Contestatorul a mai precizat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din 11.03.2009, dosar mr. 517/P/2008 s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215¹ alin. 2, art. 289 și art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 41 alin. 2 C.pen. și i-a fost aplicată sancțiunea cu caracter administrativ de 1.000 lei, iar în baza art. 249 alin. 2 și art. 245 alin. 1 lit. c C.proc.pen. procurorul a dispus revocarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile ale contestatorului.

A mai arătat că inculpații C. A. și Ș. C. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar în baza art. 264 alin. 4 C.proc.pen. s-a dispus menținerea măsurii provizorii a sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ale celor doi inculpați, măsura fiind dispusă prin ordonanța din data de 24.11.2008.

S-a menționat că, în cursul cercetărilor penale, s-a constatat că fapta pe care ar fi săvârșit-o nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că prejudiciul care a fost creat este doar în sarcina celor doi inculpați, dosarul penal în care figurează ca părți fiind înregistrat sub nr._ la Judecătoria P..

Contestatorul a mai invocat prevederile art. 169 alin. 4 C.muncii, care prevede că reținerile din salariu cumulate nu pot depăși în fiecare lună jumătate din salariul net și ale art. 409 alin. 1 C.proc.civ., arătând că, în cazul său, urmărirea a fost începută de către mai mulți creditori asupra aceleiași sume, respectiv salariul, cu nerespectarea dispozițiilor legale indicate.

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 399 și urm. C.proc.civ.

La data de 06.02.2013, intimata AFP P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, față de dispozițiile art. 172 alin. 1 C.proc.fisc., arătând că reclamantul a semnat pentru primirea actului de executare la data de 17.09.2012, iar acțiunea a fost înregistrată la instanța de judecată la data de 27.12.2012, cu mult peste termenul reglementat de legiuitor în vederea contestării actelor de executare.

Pe fond, intimata a arătat că în urma controlului efectuat de DGFPJ Iași s-a stabilit în sarcina contestatorului, prin procesul verbal de inspecție nr._ din 06.11.2008 obligații de plată în sumă totală de 81.242 lei, iar în temeiul art. 22 alin. 8 din OG nr. 119/1999, procesul verbal, ce constituie titlu executoriu, a fost trimis în vederea recuperării pagubelor constatate cu ocazia inspecției, în sumă totală de 894.801,65 lei.

Intimata a mai precizat că debitorul nu a înțeles să achite în termen legal debitul cu care figurează la bugetul consolidat al statului, organul fiscal a procedat la acțiuni de executare silită, la emiterea actelor contestate, în vederea recuperării creanței.

S-a mai arătat că prin ordonanța Procurorului din 24.11.2008 s-a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor imobile aparținând contestatorului, iar din lecturarea rechizitoriului din 11.03.2009 rezultă că acesta a fost scos de sub urmărire penală și s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă de 1.000 lei, iar prin încheierea nr. 2702/26.03.2009 s-a admis cererea cu privire la imobilul aparținând debitorului și s-a dispus radierea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile instituită prin ordonanța din 24.11.2008.

Intimata a mai menționat că din actele dosarului nu rezultă că contestatorul a fost exonerat de plata sumei de 81.242 lei, stabilită prin procesul verbal de inspecție, astfel că actele de executare emise de organul fiscal sunt în conformitate cu dispozițiile legale în materie fiscală.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, intimata a arătat că aceasta nu este motivată și nu se probează în niciun fel necesitatea acestei măsuri excepționale.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 136, 145, 149, 172 și 173 C.proc.fisc. și art. 22 din OG nr. 119/1999, art. 403 alin. 1 C.proc.civ.

Pentru susținerea întâmpinării, intimata a depus copii ale următoarelor înscrisuri: adresă de înștiințare poprire din 14.09.2012 cu confirmare de primire, adrese de înființare a popririi și confirmări de primire, adrese de confirmare a înființării popririi, proces verbal de inspecție nr._/06.11.2008 cu anexe și somația din data de 05.05.2011.

La data de 07.02.2013, intimata ANAF a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând că actele de executare contestate sunt emise de AFP P..

Cu privire la cererea de suspendare, intimata a arătat că simpla formulare a unei cereri de suspendare a executării silite nu poate justifica această suspendare.

Intimata a mai solicitat respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere lipsa calității sale procesuale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 41, art. 115 C.proc.civ., art. 142 și art. 145 C.proc.fisc.

La data de 07.02.2012 contestatorul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii, cererea fiind respinsă prin încheierea din data de 21.02.2013.

În ședința publică din data de 14.03.2013 au fost invocate din oficiu, excepția lipsei capacității procesuale a intimatei P. C. M. și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimatelor DGFPJ Iași, P. C. M. și C. L. al C. M., părțile fiind citate cu mențiunea de a pune concluzii cu privire la excepțiile invocate, dar și pe excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF și excepția tardivității formulării contestației.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate din oficiu și de către intimatele ANAF și AFP P., în condițiile art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanța reține următoarele:

Excepția lipsei capacității procesuale a intimatei P. C. M., urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile din dreptul civil material definită ca fiind acea parte a capacității juridice a persoanei care constă în aptitudinea acesteia de a avea și de a exercita drepturile civile și de a avea și de a-și asuma obligație civilă prin încheierea de acte juridice.

Pornind de la dispozițiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice potrivit cărora: „Capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații”, capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosință a drepturilor civile are și capacitate procesuală de folosință în legătură cu drepturile și obligațiile sale.”

În condițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată”. per a contrario, persoana fizică sau juridică ce nu are folosința drepturilor civile nu poate fi parte în judecată.

În speță, a fost chemată în judecată în calitate de intimat P. C. M., or, aceasta ca structură instituțională administrativă nu se încadrează în nici una dintre categoriile de persoane juridice enumerate limitativ de art.26 lit. a)-d) din Decretul nr. 31/1954. De asemenea, P. C. M. nu a luat ființă ca persoană juridică conform art. 28 din actul normativ menționat.

Conform art. 91 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale „P., viceprimarul, respectiv vice-primarii, secretarul comunei, al orașului sau al subdiviziunii administrativ teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al Consiliului L. constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită P. comunei sau orașului care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului L. și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale”.

Legea nr. 215/2001, care reprezintă legea cadru în materia administrației publice locale, nu cuprinde nici o dispoziție în sensul acordării personalității juridice primăriei însă, în același timp prevede în art. 19 că unitățile administrativ teritoriale (comune, orașe și județe), sunt persoane juridice cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină.

Ca urmare, în sistemul de drept actual, primăria este o structură instituțională fără personalitate juridică iar, într-o atare situație față de dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., ea nu poate sta ca parte într-un proces civil.

În consecință, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. C. M. este întemeiată și va fi admisă de către instanță în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește sancțiunea ce intervine în cazul lipsei capacității procesuale de folosință se arată că, raportat la prevederile art. 161 C. proc. civ., această sancțiune nu poate consta decât în anularea în parte a cererii de chemare în judecată deoarece, dacă legea instituie această sancțiune cu privire la cererea promovată față de o persoană fără capacitate procesuală de exercițiu, ea trebuie să opereze și în cazul mai grav în care în judecată este acționată o persoană ce nu are aptitudinea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.

Excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimaților ANAF, DGFPJ Iași, P. C. M. și C. L. al C. M., sunt de asemenea întemeiate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 172 alin. 1 C.proc.fisc. „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare […]”, rezultând așadar că obiectul contestației la executare îl poate constitui verificarea legalității actelor de executare efectuate de către organele de executare stabilite de art. 17 alin. 5 C.proc.fisc., organe de executare printre care se află și ANAF și unitățile subordonate ale acesteia.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă instanța arată că aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Or, în cauză contestatorul solicită anularea executării silite și a unor acte de executare emise de către intimata AFP P., astfel încât reținerea calității sale procesuale pasive este justificată, această intimată, în calitate de emitentă a actelor contestate, fiind cea mai în măsură să formuleze apărări prin care să susțină legalitate actelor de executare silită întocmite împotriva contestatoarei.

Ca urmare, chiar dacă AFP P. este unitate subordonată a intimatei ANAF și a DGFPJ Iași, acest raport de subordonare nu justifică reținerea calității procesuale pasive în cadrul contestației la executare formulate împotriva executării și a actelor de executare emise de o unitate subordonată.

De asemenea, pentru intimații P. C. M. și C. L. al C. M. contestatorul nu a justificat calitatea lor procesuală, primul deși este ordonator de credite, iar al doilea administrează bunurile comunei și stabilește bugetul, aceștia nu au calitatea de participanți în nume propriu la executarea silită pornită împotriva contestatorului.

Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită excepțiile lipsei calității procesuale pasive pentru intimații ANAF, DGFPJ Iași, P. C. M. și C. L. al C. M..

Excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimata AFP P. prin întâmpinare, este întemeiată și urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 173 alin. 1 lit. a C.proc.fisc. „Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:

a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod”.

Instanța constată că în prezenta cauză se contestă executarea silită și actele de executare silită, iar textul de lege mai sus citat stabilește un termen de 15 zile de formulare a contestației la executare, termen care curge de la data la care contestatorul a luat cunoștință de executare ori de actul de executare, din comunicarea somației sau a altei înștiințări ori cu ocazia efectuării executării silite.

Astfel, analizând actele de executare înaintate de intimata AFP P., instanța constată că la data de 05.05.2011 intimata a emis o somație către contestator, însă nu a făcut dovada date comunicării acesteia către debitor.

De asemenea, la data de 14.09.2012 aceeași intimată a emis adresa de înființare a popririi adresată intimatei . adresa de înștiințare a debitorului despre înființarea popririi, acte comunicate intimatei și contestatorului la data de 17.09.2012, astfel cum reiese din dovezile de confirmare a primirii depuse la dosar de către intimata AFP P..

Faptul că nu a semnat de primire pentru niciun act de executare, împrejurare invocată de contestator, nu se confirmă, întrucât, la dosar a fost depusă dovada de comunicare a adresei de înștiințare a înființării popririi, dovadă ce a fost semnată de destinatar, respectiv de contestator, așa cum rezultă din mențiunile efectuate de factorul poștal, care fac dovada până la înscriere în fals.

Instanța observă că semnăturile de pe confirmarea de primire depusă de intimata AFP P., cea de pe cererea de chemare în judecată și cea de pe citațiile pentru primul și ultimul termen de judecat seamănă între ele în mod vădit. Totodată, constată că după comunicarea întâmpinării formulate de intimata AFP P. prin care a fost invocată excepția tardivității, toate cererile și actele depuse de contestator la dosar, precum și citația pentru termenul din 14.03.2013, poartă semnături, în mod evident, diferite între ele și diferite față de cea de pe confirmarea de primire.

În aceste condiții, instanța apreciază că actele de executare au fost comunicate contestatorului la data de 17.09.2012, astfel cum reiese din confirmarea de primire, ce poartă semnătura obișnuită a contestatorului. Acest act, fiind întocmit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, face dovada până la înscriere în fals și nu poate fi înlăturat din cauză doar în baza simplei afirmații a contestatorului că nu a semnat și, în condițiile în care schimbarea semnăturii s-a făcut vădit cu scopul de a nu se ține seama de acest înscris.

În aceste condiții și având în vedere data formulării contestației la executare de către contestator, respectiv 21.12.2012, data depunerii cererii de chemare în judecată la oficiul poștal, excepția tardivității formulării contestației la executare este întemeiată și urmează a fi admisă, iar contestația va fi respinsă ca tardivă.

Cu privire la cererea contestatorului de suspendare a executării silite, se constată aceasta a fost legal timbrată, însă nu a fost depusă cauțiunea stabilită de către instanță prin încheierea din data de 14.03.2013 în cuantum de 1.000 lei, astfel încât cererea urmează a fi respinsă, pentru nedepunerea cauțiunii, conform art. 403 C.proc.civ.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către contestator, conform art. 274 C.proc.civ., instanța va respinge și această cerere, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la contestația la executare.”

♦♦♦

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. C. M., care a formulat critici de nelegalitate si netemeinicie.

Recurentul arată în motivarea căii de atac faptul că hotararea instanței de judecată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea, aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Mai mult, sunt incidente și motivele de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 8 și pct. 7 C.proc.civ.

Se arată că admiterea excepției lipsei calității procesuale a intimatei Primaria . consecinta respingerea contestatiei la executare formulată în contradictoriu cu această intimată, pentru lipsă capacitate procesuală, iar nu anularea cererii de chemare in judecată.

Recurentul învederează că, în mod greșit, prima instața a retinut faptul că prin procesul verbal de inspectie încheiat la C. L. al . sub nr._/06.11.2008 s-ar fi stabilit ca recurentul datorează suma de 81.242 lei.

Desi intimata a emis somatia nr._ si titlul executoriu nr._, ambele pentru suma de 81.242 lei, acestea nu au fost comunicate catre contestator.

În ceea ce priveste adresa de înștiintare a înființării popririi nr._/14.09.2012, se arat ca nici aceasta nu a fost primită de contestator.

Recurentul arată că se înscrie în fals cu privire la confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care i-ar fi fost comunicată înștiințarea de înființare a popririi. Potrivit art. 178 alin.1 C.proc.civ., instanța avea obligatia de a păși la verificarea înscrisului. Recurentul afirmă că scrisul și semnătura nu îi apartin, fiind executate de o altă persoană.

Avana d în vedere aceste aspecte, instanța avea obligatia de a face verificări riguroase.

Recurentul susține că nu datorează sub nicio formă suma de 81.424 lei, întrucât prin sentința penală nr. 400 din 21.12.2012 a Judecătoriei pașcani a fost condamnat doar inculpatul Ș. C. pentru comiterea infractiunii de delapidare. Instanta a admis in parte actiunea civilă formulata de Agentia N. de A. Fiscala si a obligat inculpatul Ș. C. la plata sumei de 242.276 lei cu titlu de daune materiale, la care se adaugă dobanda legală aferentă de la data comiterii faptei și până la plată.

În drept, se invocă art. 299, art. 304 pct. 7,8,9, art. 304 ind.1 C.proc.civ.

Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.

Recurentul a solicitat suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ.până la soluționarea contestației împotriva procesului verbal de inspectie nr._/06.11.2008, cerere respinsă la termenul din 5 martie 2014.

♦♦♦

Examinând sentința civilă recurată, prin raportare la motivele de recurs invocate de contestatorul B. C. M., Tribunalul reține că recursul este neîntemeiat pentru motivele ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Administrația Finanțelor P. a Municipiului P., Agenția Națională de A. F., Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași, P. C. M., P. C. M., . al C. M., contestatorul B. C. M. a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare din ds de executare nr._/14.09.2012, ridicarea măsurii indisponibilizării sumelor reprezentând venituri, disponibilități bănești datorate de către . silite până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă criticată, instanța de fond a admis excepția lipsei capacității procesuale a intimatei P. C. M., și a anulat în parte cererea de chemare în judecată cu privire la această intimată, pentru lipsa capacității procesuale. Totodată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Agenția Națională de A. F., Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași, P. C. M. și C. L. al C. M. și a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu acești intimați, pentru lipsa calității procesuale pasive.