Fond funciar. Decizia nr. 1092/2013. Tribunalul IAŞI

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert A. C. suprafața deținută de către reclamant, în calitate de moștenitor al defunctului titular R. V. C., este de doar 4885 m.p., aceasta fiind suprafața de teren cu care a fost și pus în posesie autorul reclamanților.

Identificarea cadastrală corectă a suprafeței de teren de 4885 m.p. nu este cea indicată în titlul de proprietate, în realitate trupul de teren întinzându-se pe două parcele: A 1879 ( 1903 m.p.) și A 1883 (2982 m.p.), ambele parcele din cadrul T 28. Identificarea cadastrală corectă a fost configurată de expert în raportul de expertiză (anexa 1 –f.77 dosar), OCPI Iași confirmând amplasamentul și identificarea cadastrală indicată de expert

Expertul a mai arătat în raportul său de expertiză că titlul de proprietate nu a fost emis în deplină concordanță cu planurile parcelare întocmite de comisia locală, conform acestora forma terenului trebuind să fie dreptunghiulară și nu trapezoidal-neregulat cum apare acesta în prezent. Diferențele de teren dintre suprafața de teren prevăzută în planul parcelar și cea deținută în prezent de reclamant conform titlului în litigiu a fost însă atribuită în titlurile de proprietate ale vecinilor.

Reclamantul a arătat că este de acord cu modificarea titlului de proprietate la modul identificat de către expert, chiar dacă acest lucru presupune diminuarea suprafeței de 5000 m.p. la suprafața de 4885 m.p.

Față de cele prezentate instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul R. C. și va dispune modificarea titlului de proprietate nr._/ 12.07.1994 emis de C. Județeană Iași pe numele R. Gh. V. C., conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert A. C., confirmat de OCPI Iași prin procesul verbal de recepție nr. 376/ 22.06.2012, prin excluderea din titlul de proprietate a suprafeței de 5000 m.p. teren intravilan, categoria arabil, tarlaua 28, . includerea parcelelor în suprafață de 2982 m.p. teren intravilan, categoria de folosință arabil, situat în T 28, .: la Nord- R. Gh. V. C. (A1879), la Est – B. P., la Sud- DS 1738 și la Vest –Krek V. și respectiv 1903 m.p. teren intravilan, categoria de folosință arabil, situat în T 28, .: la Nord- DE 307/55, la Est- B. P., la Sud – R. Gh.V. C. (A 1883) și la Vest- Krek V..

Ca și consecință a modificării suprafeței de teren din T 28 totalul suprafețelor de teren intravilan va fi de 6452 m.p., iar totalul suprafețelor din titlul de proprietate va fi 19.052 m.p..

Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că pentru judecata cauzei reclamantul a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 1469,7 lei, reprezentând onorariu expert, astfel încât, față de soluția ce uremază a o primi acțiunea, instanța va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamantul R. C. a acestei sumei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța constată că reclamantul R. C. a beneficiat și de ajutor public judiciar cu privire la suma de 1469,7 lei reprezentând jumătate din plata sumei cuvenite expertului, astfel încât, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 va obligă pârâții, în solidar, la plata către stat a acestei sume”.

* * *

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul R. C. cât și pârâta C. Județeană Iași de fond funciar care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs formulate de reclamantul R. C. privesc ,în esență ,critici legate de pretinse erori stecurate în raportul de expertiză întocmit la fond și relative la acordarea cheltuielilor de judecată.

Motivele de recurs formulate de pârâta C. Județeană Iași de fond funciar Iași sunt următoarele:

Din punct de vedere scriptic, C. Locală de F. F. R. avea obligația întocmirii procesului-verbal de punere în posesie, în care sunt înscrise amplasamentele suprafeței de teren atribuite, respectiv apartenența la intravilan/extravilan, numărul de ., suprafața și vecinătățile.

Ulterior, conform art. 35 alin. 1 din H.G. nr. 131/1991, pe baza documentației înaintate de C. Locală de F. F. R., care a cuprins planurile parcelare, procesul-verbal de punere în posesie și schița terenurilor, C. Județeană a emis titlul de proprietate nr._/12.07.1994.

C. Județeană de F. F. avea doar competențe cât privește stabilirea întinderii dreptului de proprietate și nu avea nici abilitatea legală și nici logistica necesară pentru a verifica dacă amplasamentele înscrise de C. Locală de F. F. R. în procesul-verbal de punere în posesie erau corecte și corespundeau situației din teren.

În afară de art. 7 lit. f din H.G. nr. 131/1991 („Comisiile județene emit titlurile de proprietate”) și articolele deja invocate, nu existau și nu există alte prevederi legale care să oblige C. Județeană la verificarea din punct de vedere tehnic a documentațiilor înaintate de către comisiile locale.

În mod greșit, a reținut prima instanță faptul că a fost probată culpa Comisiei județene de F. F. Iași pentru emiterea eronată a titlului, conform art. 274 Cod procedură civilă.

Învederează faptul că aceste erori se datorează modalității defectuoase în care C. Locală de F. F. R. a întocmit procesul-verbal de punere în posesie erori preluate de oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași la momentul scrierii titlului de proprietate. Aceste erori sunt confirmate de concluziile raportului de expertiză, așa cum a precizat.

Având în vedere aceste aspecte, apreciază faptul că se impunea ca instanța să rețină culpa procesuală exclusivă a acestei pârâte și să dispună obligarea sa la plata integrală a cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.

Intimata C. Locală R. de fond funciar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de C. Județeană Iași de fond funciar.

Nu s-au administrat probe noi în recurs.

La termenul din 16.01.2013 instanța ,din oficiu ,a invocat excepția tardivității cererii de recurs declarate de recurentul R. C., excepție ce a fost supusă dezbaterilor contradictorii.

Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată următoarele:

În mod prioritar văzând art. 137 Cod procedură civilă ,Tribunalul urmează a respinge ca tardiv recursul formulat de reclamantul R. C.. .Astfel, potrivit art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii.

Or, deși sentința civilă nr. 2275/14.09.2012 a Judecătoriei Iași a fost comunicată reclamantului R. C. la data de 20.10.2012 potrivit dovezii de comunicare aflate la fila 130 din dosarul de fond, acesta a declarat recurs la data de 20.12.2012 ,deci după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale.

Reținerea ca fondată a excepției tardivității recursului formulat de reclamantul R. C. face de prisos examinarea tuturor motivelor de recurs invocate de acesta.

În consecință, instanța în baza disp. art. 301, 312 Cod procedură civilă, va respinge ca tardiv declarat de reclamantul R. C..

Relativ la recursul formulat de C. Județeană Iași de fond funciar Tribunalul constată că motivele de recurs sunt vădit neîntemeiate.

Astfel deși recurenta consideră că sentința recurată ar fi nelegală și netemeinică sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu C. Locală de fond funciar R., Tribunalul constată că instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a prevederilor legale în materie.

Astfel, potrivit prevederilor H.G. nr. 131/1991 de aplicare unitară a legii nr. 18/1991, Comisiile județene de fond funciar erau obligate să asigure instruirea comisiilor locale, orășenești și municipale, să asigure distribuirea de hărți și planuri; să asigure îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale, prin desemnarea tuturor membrilor din comisia județeană pe comune, orașe și municipale, validarea sau invalidarea măsurilor stabilite de comisiile comunale, orășenești și municipale și în final emiterea titlurilor de proprietate.

C. județeană Iași de fond funciar nu avea numai obligația de a semna, prin reprezentanții săi legali, titlurile de proprietate așa după cum susține recurenta ci avea responsabilități pe linie de îndrumare și control.

Documentațiile necesare emiterii titlurilor de proprietate înainte de a fi predate, de către delegații comisiilor comunale, orășenești și municipale fostului O.C.A.O.T., actualmente O.C.P.I. erau verificate de către un membru al comisiei județene de fond funciar, fiind obligatoriu ca datele menționate în conținutul procesului verbal de punere în posesie și în fișa suprafețelor de teren primite în proprietate, referitor la numărul tarlalelor, ale parcelelor și întinderii suprafețelor să coincidă cu cele existente în extrasul de plan parcelar referitor la acestea, act care făcea parte din documentație și care în întregime era prezentat de către delegat pentru confruntare.

Acordarea cheltuielilor de judecată, fundamentat pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, are la bază culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și reprezintă atât o sancțiune procesuală pentru partea care se face vinovată de declanșarea procesului cât și o modalitate de despăgubire a părții care a câștigat procesul. Astfel, art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă dispune: „Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”.

Atribuții de verificare a condițiilor de acțiune a dispozițiilor cuprinse în Legea 18/1991 au fost date prin art. 5 și 6 din H.G. nr. 890/2005 în sarcina comisiilor locale și județene prin președinții lor. În limitele acestor atribuții greșita eliberare a titlului de proprietate nu se poate considera că le este imputabilă doar comisiilor locale, cum a invocat recurenta .

Față de considerentele anterior expuse Tribunalul urmează în baza art. 312 Cod procedură civilă a respinge ca tardiv recursul formulat de reclamantul R. C. și ca neîntemeiat recursul formulat de C. județeană de fond funciar Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L.

DECIDE

Admite excepția tardivității recursului declarat de recurentul R. C..

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul R. C. împotriva sentinței civile nr. 2275 din 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta C. Județeană Iași de F. F. împotriva sentinței civile nr. 2275 din 14.09.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 30.04.2013.

Red. P.C.

Tehn. A.G.

2 ex./08.11.2013

Jud. fond: C. P. R.